Trec grăbitele-nserări, Scurte, parcă nici n-au fost. Vin zile pe lungi cărări, Toride, cu vânt anost. . Păpădia s-a-mbrăcat În rochiţă ca de voal. Iar zefirul s-a jucat, Suflând-o înspre un mal. . Clipoceşte un izvor. Cu pas larg şi timorat, S-abate un căprior
Mai demult, toamna, spre seară, Într-un fund de văgăună, Unde vântul se strecoară Să usuce-o mătrăgună; Trăiau doi bursuci bătrâni, Cu pisica şi opt câini. Ea, plăpândă, istovită, Şi mişcările domoale, Mângâia cam plictisită, Blana pisicuţei moal
Măicuță îmi ești dragă, Încât aș vrea să pot Ca cerul, lumea-ntreagă, Să ți le dau. Socot, Că tu, o iubitoare, Cu bunătatea ta, Punând o fundă mare, Tot mie mi le-ai da! Atunci, măicuță bună, Nu te-ntrista căci eu, Nu-ți dau stele și lună, Ci tot sufletul meu
Prin hârtoape se zvonise Că Dochia aţipise În cojoace vechituri, Cu tălpi numai bătături, Că-şi uzase ghetele, Rupte-s şi şosetele. . Freamătă codrul de soare, Şi de reavăn, de culoare, De la gingaşi ghiocei, Viorele, brebenei... Baba nu ştiu ce-a visat, Şi zv
Lilişor cu păr de aur, Şi fundiţa, păpădie, Cerceta pestriţul graur, Ce veni ca o urgie, Şi se instală pe-un ram, În cireşul de la geam. . Pomul, floarea îşi topise, Doamne, câtă bogăţie! Graurul se învârtise, Şi ar vrea vară să fie, Să guste dulceaţ
Zgâlţâie pomii, o poartă, Un capac de la fântână, Pe un gard l-a pus pe-o rână, Iar din refularea sa, Primăvara lăcrima. . Scâncesc sălcii. O livadă Temătoare-i să nu-i cadă Fir de viaţă, muguraşii, Că-şi va vedea copilaşii La tulp
Se spune că într-o vară, Musca bâzâind pe-o pară, Galbenă şi aromată, Se fălea ca altă dată, Că munceşte, sucul strânge, Iarna n-are ce se plânge. . Bondăriţa pe-o cicoare, Băşicată la picioare, Că o strânseră saboţii, -Deh, ne lăudăm cu toţii!... Culege polen
Într-un coridor în sol, Doi şoareci, copilul lor, Şi bunicii bătrânei, Îşi duceau traiul, ehei! Ca în sânul lui Avraam, Stres n-aveau, baremi, un dram!
Părinţii munceau cu spor, Cărau spice de mohor, Boabe de secară, grâu, Aduceau apă din râu, Iar bătrânii ro