Postările lui Aurora Luchian (210)

Filtrează după

Cască porcu' şi se-ntinde într-un şanţ plin cu noroi,

Este cald, frumos şi bine pentru traiu-i de gunoi.

N-are casă, nici nevastă, doar copii ce sunt la stat,

Ce-i făcu la tinereţe când era şi el, bărbat.

.

Cu cine-i făcuse, oare? Nu mai ştie... Bun aşa!

Ce, mai are importanţă? Cu cine se nimerea!

Prin mocirle, prin fâneţe şi-n hambarul nu ştiu cui,

Doar că şade în dilemă, or fi toţi, sau nu, ai lui?!

.

Trei sunt negri ca ceaunul lui străbuna răposata,

Şi cu părul creţ ca oaia şi cu dinţii albi ca vata.

Patru sunt bălai şi blegi, stau cu degetele-n gură,

Iară restu', parcă cinci, mint, sunt bătăuşi şi fură.

.

Or mai fi...nu-şi aminteşte! Parc-avea şi o fetiţă,

Ce-i prindea funde în păr şi-o ducea la grădiniţă.

Era voioasă şi dulce, isteaţă, fină, sprinţară,

O luă maică-sa-n lume, peste mări, în altă ţară.

.

Nu mai ştie când ruina l-a-nrobit ca pe o slugă.

Toată lumea-l ocoleşte că-i jegos, beţiv, repugnă,

Singura sa consolare e alcoolul şi-l iubeşte,

Că îi ţine de urât şi stomacu-i amorţeşte.

.

Cască porcu' şi deodată, îi plesni ceva în el,

Poate fierea, ori ficatul, căci era cât un viţel

De mărit şi încărcat cu alcoolul ce îl strânse,

Şi-ncercând o cruce lent, îşi da duhul şi se frânse...

.

Ca o morală:

.

Când eşti picat în mocirlă dup-un trai bolnăvicios,

Amintiri dulci te sugrumă, dar rămâi acolo, jos;

Şi baremi nici nu regreţi că n-ai încercat vreodat',

Să te speli de nărăvire...şi mori singur, împăcat...

Citeste mai mult…

1979338986?profile=original
Într-o crâşmă la o masă
Zgârâiată şi soioasă,
Stau măgarii la grămadă,
Parcă ar fi puşi pe sfadă.
.
Ce gâlceavă? Ce pricină?
Se hlizeau că o vecină
A intrat ca o tornadă,
Cu o gură...o cascadă!
.
Îşi găsi măgarul care,
După ce aduse care
De nutreţuri şi de lemne,
Îl lovi setea, pesemne.
.
-Hei, acasă nu ai apă?
Tii, ca boul se adapă!
Şi vodcă, şi bere multă,
De-aia mintea ţi-i incultă!
.
A zbierat, l-a-mpins afară,
(Mai bine la gât o sfoară!)
Să nu poţi sorbi un strop,
Cu măgarii toţi, din top?
.
Un măgar cu urechi rupte,
De-o soaţă cu buze supte,
Se bătu cu pumnu-n piept:
-Eu sunt un măgar deştept!
.
"A mea", vedeţi că nu vine?
O dresai cu pumnul bine,
Căci mă sâcâia iar eu
Nu stau sub papucul său!
.
Un pârlit râgâind tare,
Umplând crâşma de duhoare,
Şi pierzând saliva toată,
Decretă: - A mea e toantă!
.
Nimica nu-mi reproşează,
Când mă vede doar oftează.
Pot să stau şi patru luni,
Prin crâşme sau la nebuni...
.
Făcând semne cam hidoase,
Un măgar care cântase
Şi trăsese cu urechea,
-Pe-a ta a luat-o strechea!
.
Babele vorbesc întruna,
Că de cum răsare luna,
Tu la crâşmă o zbugheşti,
Ea-n plăcerile lumeşti.
.
Vine un pumn. Ţintă falsă!
Măgarul plonjă sub masă,
Cu direcţia muiată,
Mândria "decapitată"!
.
Sprijinindu-se pe coate,
Cherchelit, un bun confrate,
Cu ochii roşii în cap,
Bălmăji: -Un prostănac!
.
Maimuţoi, o cârpă moale,
Dirijat de nişte "poale".
O batjocură prin crâşmă,
Bărbat doar că poartă cuşmă!
.
Hohotesc măgarii, frate,
Şi cu gurile căscate
Au rămas ţepeni, vă zic,
C-au zărit un polonic.
.
Dar nu singur. O socriţă,
Lovind pe măgarul Ghiţă,
Blestema şi împărţea,
Polonice cu-i dorea!
.
-Uită-te la ei, jegoşii,
Înfoaiaţi precum cocoşii! 
Beţivani, momâi, căscaţi,
Fetele ni le mâncaţi!
.
Ce efect avu, nu ştiu!
Un măgar mai pirpiriu,
Pe coate şi pe genunchi,
Se piti după un unchi.
.
Iar apoi ca prin magie,
Prin văitări şi gălăgie,
S-a golit crâşma şi iată,
Dorm prin şanţuri, drum, în poartă...

Citeste mai mult…

Te-aş iubi, femeie-n zori,

Când ai părul pân' la nori.

Ciufulit, haios nespus,

Ca la mă-ta ce "s-a dus"!

 

Te-aş iubi la ora zece,

Mă repezi, îmi zici că-mi trece.

Te pictezi cu fard pe faţă,

Şi te duci...Cică la piaţă!...

 

Te-aş iubi la prânz, pe foame,

Dar ai draci, plină de toane,

Îţi pui lacuri peste unghii,

Din priviri parcă mă-njunghii!

 

Te-aş iubi ziua, la trei,

Mă aţâţi..."Dragă, de vrei,

Şterge praful şi aspiră!"

M-ai minţit! Ce mă mai miră?

 

Te-aş iubi când vine cina...

Iar ai vorbit cu vecina

Să treacă să mai bârfiţi,

"Ştiri" la cald...doar voi le ştiţi!

 

Te-aş iubi, femeie-n draci,

Însă în adins tu faci,

Să-ţi găseşti preocupare

Înainte de culcare.

 

Stai la baie, ore, două,

(Ai putea să cloceşti ouă!)

Îţi pui creme peste faţă,

Tu eşti clovn şi eu paiaţă!

 

Un măscărici căci aştept....

Şi mă bat cu pumnu-n piept,

Către toţi amicii mei,

Că te am şi când nu vrei!

 

Vii. Rămân înmărmurit,

Chelia mi s-a "zbârlit"!

Te privesc, parcă eşti şuie,

Nici femeie, nici statuie!

 

Urlă cremele pe-obraz,

Ca roţile la macaz!

Nu zâmbeşti, ca nu cumva,

"Smoala" a o deranja!

 

Te-aş iubi în miez de noapte,

Cu atingeri tandre, şoapte...

Însă dormi, dar prefăcut,

Rămân treaz, oftând, tăcut.

 

Te-aş iubi ca altă dat',

Dar mă simt încornorat,

Căci cuget, c-un nod în gât,

Nu m-ai evita atât!

 

Citeste mai mult…

1979338441?profile=RESIZE_1024x1024

Băgându-şi coada ca un drac ţicnit,
Prin texte literare cu valori,
De la şicane dure şi orori,
În smoala-ncinsă singur s-a zvârlit.

"Păzea! striga. Minusculi! Nonvalori!
Eu scriu desăvârşit, sunt cel mai bun,
Vă calc maculatura-s un taifun,
Şi spaime bag în slabii scriitori."

Sunt talentată, dar m-a timorat,
Mi s-a săltat un smoc din blondu-mi păr,
Pitindu-mă în miezul unui măr,
Să nu-ntâlnesc maestru' declarat.

Stând pe cazan, sforţând un alt sonet,
Eu l-am pârlit şi ars într-un pamflet.

Citeste mai mult…

1979337736?profile=RESIZE_1024x1024

Don' Solidar, cu o chelie deasă,

O namilă hidoasă, nespălată,

Că apa-i pură, scoate orice pată,

Ţinea isonul unui "porc de rasă".

Având limbaj cules din mahalale,

Sau poate din diforma căpăţână,

Când se scălda-n nămoluri şi ţărână,

"Dă-le maestre, fufelor, la gioale!"

Un păpuşar, o slugă virtuală,

Să poată căpăta un comentariu,

Sperând că-i dă maestru, onorariu

De pupător în...fix partea dorsală.

Şi stând gârbov, ca semnul de-ntrebare,

A strâns din dinţi c-a fost "răsplata" mare.

Citeste mai mult…


Tu să mă ierţi amore, că doar aşa iubesc,
Ca marea înspumată, învălui, clocotesc;
Ca vijelia care răscoală-n a sa cale,
Tot ce-a creat natura, aşa iubesc de tare!
.
Tu să mă ierţi iubite, căci pătimaş iubesc,
Ca un vulcan activ, ţâşnesc şi năvălesc;
Şi pârjolesc ca jarul şi nimicesc ca focul,
Şi te las buimăcit de crezi c-a fost potopul!
.
Eu rogu-te mă iartă că ştiu iubi aşa,
Că sunt nestăpânită, te-aşi iubi şi pe-o stea,
Şi pe un val de mare, pe-o aripă de vânt,
Aşa iubesc cu patos, în iureş, cu avânt!
.
Tu să îmi ierţi iubite, neastâmpărul din mine,
Căci sunt tornada care nu are purtări fine,
Te-nvălui, te seduc şi îţi provoc fiori,
Aşa te voi iubi, iubindu-te să mori!
.
Tu să mă ierţi iubite, că-s ţunami, alai,
Tot sângele-ţi pulsează ca o răscoală-n Rai;
Să mori martir cu mine, să înviem odată,
Şi tot nestăpânită te-oi mai iubi o dată!
.
Eu rogu-te iubite, să mă accepţi cum sunt,
Şi te-aş iubi în patimi şi-n Cer şi pe Pământ,
Şi dincolo de viaţă, în moartea ce-o veni,
Căci doar aşa năvalnic, aşa ştiu eu, iubi!

Citeste mai mult…

Cândva viril...azi anaconda-i moartă,

Cert, râma e mai tare-n semeţie,

Şi am luat viagra, pumni, să-nvie,

Dar nicio şansă, mi-am strivit-o-n poartă.

.

Nu "solo", ajutat de fosta soaţă,

Că m-a găsit c-un june-n aşternuturi,

Testând modernul; strigându-ne "rebuturi",

Zvârlindu-ne ocări şi-acid pe faţă.

.

De groază să nu vândă prin jurnale,

Am alergat-o ca Adam nudistul,

Blocându-i calea-n poartă, eu, artistul,

Mi-am schilodit potenţa-n balamale.

.

Acum jelesc la flaut, trombonistul,

Urând femeia, dezmierdând-o "poale".

Citeste mai mult…

Port "mască de societate",

Zâmbete stinse, crispate,

Împietrire şi rigoare,

Sunt cioplit din piatră! Oare?

*

Nicidecum, masca-i de vină,

Sub ea, tainică şi fină,

Şade firea mea sfioasă,

Educaţia aleasă.

*

Ştiţi de ce port mască-n lume?

Lumea asta-i un tăciune

Ce te "arde" de-ţi zăreşte

Slăbiciunea. Te zdrobeşte!

*

Tăinuind faţa reală,

Ridicolu' mă-nconjoară,

Riposta-i pe masca mea,

Nu te poţi apropia!

*

Irosesc rigiditate,

Duşmani declaraţi, de moarte,

M-ar strivi pentr-un cusur,

Dar masca m-arată dur!

*

Rezervat, fals, un scrobit,

De mască înfofolit,

Am resurse de atac,

Nimicind orice "gândac"!

*

Doar din cătări rele, foarte,

Te otrăvesc. Stai deoparte!

Zâmbesc reverenţios,

Şi te "muşc" până la os!

*

Vino lume, îndrăzneşte,

Pe sub mască de priveşte!

N-o poţi smulge!... Ţine minte,

Nu vreau să mă ştii cuminte!

*

Mă judeci că-s arogant?

Mă prefac, sunt impozant!

Masca ce o port hoţeşte,

E "garda" ce mă-nsoţeşte.

*

Ah, mă vrei descoperit,

De masca ta înrobit?

Greu! A mea e din oţel,

A ta-i grefă de tembel.

*

Jură tu, gândire flască,

Că eşti sincer, nu porţi mască.

Nu-ndrăzni, ţi-o scot, şi vai,

Ai realul putregai!

 -

Versuri: Aurora Luchian / clip Pasărea Spin

https://www.youtube.com/watch?v=J8OjoWpXCH0

Citeste mai mult…

Cu psihoză, netratat, părăsit, frustrat şi trist,

De măicuţă renegat, cu un ştreang la căpătâi,

Şi-un săpun alunecos, nu să-mi spăl jegu-n călcâi;

Îmi vărs "lava" pe facebook şi saituri, că-s sonetist.

.

Sonetist şi nu sonat, diferenţe sunt şi ba!

Bădăran licenţiat, cu diplomă de ratat,

Şomând, parcă-s posedat, depresiv, un dereglat,

Şi incult; pe autişti, public, i-am discriminat!

.

De aş fi inteligent, afrontul n-aş fi comis.

Imprudent, neinformat, n-am ştiut cât e de grav,

Şi înot în ilegal, ca şi infractorul brav,

Iar la Strasbourg voi răspunde multor autişti, precis!

.

Sonetist şi Trombonist, o manie, un nărav,

Cert, când voi afla verdictul, las bilet: "M-am sinucis!"

Citeste mai mult…

Tiță se-nsură deodată,

Și îi spuse tata Șușu,

Că Chera e-o deșucheată,

Și-o să-i schimbe-n viață, cursu*!

Nu în bine, căci versată

Își dorea statut de doamnă,

Doar să fie măritată,

Cum aspiră orice ”poamă”!

Nu era o frumusețe,

Fadă, mutră de bărbat,

Deținea inteligență

Fix pentru prestări la pat!

Stați, nu orice nestatornic

Avea spor să o atingă!

De era-n călduri și dornic

Să o pipăie, s-o-ncingă,

Cu o ploaie de săruturi,

Naiba știe prin ce zone;

Trebuia să aibă rânduri

De carduri pline, ”cazone”!

Și așa preocupată

Prin ograda conjugală,

O punea numai numai cu plată,

Jubilând cu chibzuială:

”Dacă Tiță nu se prinde,

O să-l țin o vreme bună...

Dacă da, și se aprinde,

Să se spânzure de lună!”

Și ”munci” fufa, zeloasă,

Încropi și o fetiță,

Nu ca mă-sa urâcioasă,

Nu seamănă nici cu Tiță!

De o vreme, pe la spate,

Toată lumea șușotește!

Și-l luă un moș deoparte,

”Nevasta te necinstește!”

Viața lui se prăvălise!

Să-nceteze o rugase,

Însă ea se nărăvise,

Parcă-n vene îi intrase!

O mânjise toți netoții,

Ce aveau doar stare bună,

Alții i-au văzut chiloții,

Dup-o curte de vreo lună!

Tiță căzu în alt viciu,

În alcool se consolase,

Își lăsase și servicu*,

Chera, zdreanța-l deprimase!

Un divorț inevitabil

S-a produs. Cică-i alcoolic,

Un trândav, iresponsabil,

Planul ei cel diabolic...

..............................................

Ca o capră dezmățată,

Pe fraieri îi pârjolește,

Libertină, divorțată,

Bagă spaima în neveste!

De-o doriți și voi cumva,

Că de fiică, jenă n-are!

Eu vă dau adresa sa,

Însă e cu programare!

Citeste mai mult…

Un gânsac cu două labe

Crăcănate ca la babe,

Arogant, cu ciuf pe cap,

Săltat, căci mâncă un nap,

(Şi nu-i plăcuse defel)

Sporovăia singurel:

*

"Drac de soaţa altuia,

Aş urca-o pe o stea,

Doar să-i dau drumu' în cap,

Să moară ca un gândac,

Căci întruna cleveteşte,

Şi pamflete dichiseşte!

*

Iritarea ce-o am eu,

E că "taxează" mereu,

Pe bărbaţi, pe noi gâscanii,

Ne alintă "beţivanii",

Ori ne spune boi şi porci,

Deci, ne vede dobitoci!

*

Nu neg că e fals ce spune,

Dar o raţă-spurcăciune,

Să-mi calce "pe bărbăţie"?

Ah, aş face-o o piftie!...

Să fiu perechiuşa sa,

Aş pune biciul pe ea!"

*

Răţuşca, o ghiduşică,

Râde drăcoaica, de pică!

Apoi ce, perechea sa,

O să dea divorţ de ea,

Că scrie de dobitoace?

El e soţ-modern şi pace!

*

O lasă, nu-l deranjează,

Bine că nu-l neglijează!

E atentă, îl iubeşte,

De bobocel îngrijeşte,

E tandră, drăguţă, bună,

Facă gânsacii cu spumă!...

*

Gânsacu', "frustrat bărbat",

Într-o zi i-a dedicat

Chinuite de sonete,

Cic-o dădu "de perete",

Şi jubila mulţumit:

"Iată, că a amuţit!"

*

Da de unde? Vreme nu-i!

Are grijă de-al ei pui,

Da-l citeşte...Înţeleaptă,

L-a ignorat de îndată!...

Talentatul a "zbierat",

Singur s-a aplaudat!

*

Gâscanul e în delir!

Raţa-şi spune: "Îl inspir...

Cu patos a aşternut,

Tot oful ce l-a avut!

Drag de moţul său săltat,

Mai, l-aş cere de bărbat!"

*

Ca o morală:

Raţei, asta i-a prins bine,

Căci văzu acuma cine

I-a fost prieten real,

Cine a fost fals, şacal,

Ce-i zâmbi din colţ de gură,

Cu masca de pe figură!

Şi de teama sa, vă jur,

Vin şi-l pupăcesc în "nur".

Citeste mai mult…

Gustă iubite, din mine,

Gustă-s dulce ca o miere!

Dar mai am toane, ştii bine,

Atunci sunt amară, fiere!

.

Gustă iubite, n-ai teamă,

Intră-n inimă şi stai,

Căci ştrengara mi te cheamă,

E plăcut ca şi în Rai!

.

Gustă, doar o firmitură!

Să nu spui că-s delicioasă

La amici c-or prinde ură

Şi-or bârfi că nu-s frumoasă!

.

Gustă, nu-s otrăvitoare!

Dar viclean te-oi ameţi

Şi-ţi voi fi ca o licoare,

De-o guşti iar vei mai dori!

.

Gustă, ah, mă trec fiorii

La atingeri delicate!

Gustă-mă până vin zorii,

Când iubeşti nu faci păcate!

.

Gustă iubite, alină-mi

Dorul cât ai fost departe,

Şi în inimă anină-mi

Plăceri şi răsfăţ, o noapte!

.

Gustă, ba vreau să te saturi,

Să nu ai milă de mine,

Căci în suflet, straturi, straturi,

Stă iubirea pentru tine!

Citeste mai mult…

Într-o toamnă, la chindie,

Am rămas în văduvie.

Să vă spun cum am jelit:

O lună m-am cherchelit,

Nu cernită, ( ce-i păcat?)

Cu tot ce-i numit bărbat!

Mulţi şopteau: "Suferă, frate..."

Eu de dulcea libertate!

Mai să crăp de bucurie,

Halal trai în văduvie!

Am umblat cât am putut,

Şi-am iubit ce n-am avut!

Iubeam şi când răposatul

Mai mişca, dar vuia satul,

Că mă alerga gelos,

Când mă pipăia vreun moş.

Parcă ce putea să-mi facă?

Îngrijea de porci, de vacă,

Şi ca recompensă, zic,

Pipăitu-i un nimic!

Deh, cu fustangiul Tiţă,

M-a surprins într-o căpiţă,

Cu capu-ncâlcit prin poale...

Iscă iureş ca-n răscoale!

Tiţă avea şi hernie,

Dar "zbură" tocmai în vie,

Ca un vultur, speriat,

Rămânând şi nebărbat!

Şi nu s-a lovit... În fine!

Cum stătea chircit, pe vine,

Răposatul c-un briceag,

I-a ciuntit ce-avea mai drag.

Cu forţosu' lui Frigida,

Păroasă ca şi omida,

Fix în beci ne-a dibuit,

Ăsta-i fler de om ţicnit!

De-avea amantul, cojoace...

Eu primii trei bobârnace,

Dar şi el scăpă uşor,

I-a rupt nasul şi-un picior.

Frigida făcuse spume.

A scos secretul în lume,

Cică l-ar păstra de bun,

Şi eu îi uzez... Nu spun!

Mulţi avuşi, nu mai ţin minte...

Las', nu port nume de sfinte!

După ce "plecă" al meu,

Mai ştie doar Dumnezeu!

Ultimul, mă ţepuise.

În pod mă ademenise,

Îl ştiam molâu, încet;

N-am ştiut că-i impotent!

 

M-a frământat ca pe pâine,

Plin de bale ca un câine;

M-a legat cu sfori, stricatul,

Apoi mi-a trimis bărbatul...

Ei, acuma-n văduvie,

O s-aleg ce-mi place mie,

Fără teamă de bărbat,

Ori că se bârfeşte-n sat!

-----------------------------------

Avu Văduvioara-n draci,

Tineri, însuraţi, babaci,

Până când Tuta, lui Bratu,

O "centră" lui răposatu'!

Azi, prin colţuri de odaie,

"Al meu", o făcu de oaie!

Se căina încetişor:

"Fără Văduvioară, mor!"

Citeste mai mult…

S-a lăsat noaptea-n pripă,
Şi-un frumos porumbel,
Băgă capul sub aripă
Şi adormi singurel,
Căci perechea n-a venit,
Doamne, cât a aşteptat!…
E târziu şi-a adormit,
Trist şi-ngrijorat.

Tresare din când în când,
Saltă-o aripioară,
Poate îi trece vreun gând
Cu-a lui soţioară…
Roti capul derutat,
Ea nu-i lângă el.
Iată-l acum, iar de veghe,
Bietul porumbel!

Fâlfâit de aripi. Vine!
Ea e, porumbiţa!
Se deşteaptă şi mai bine,
Se mişcă şi viţa,
Viţa ce urcă spre casă,
Şi le ţine umbră,
Dar aude o cântare,
O cântare sumbră.

Era bufniţa-nocturna,
El s-a-nfiorat.
De-acum asfinţeşte luna,
Mult a aşteptat!
Însă-n zori, încă-i tăcere,
Parcă de mormânt;
El îşi vede porumbiţa,
Zăcând pe pământ.

A zburat până la ea,
În jur s-a foit.
De-avea lacrimi, un ocean
Ar fi-nfăptuit!
Şi cu ciocul lui micuţ,
Parcă îi spunea:
„Hai acasă, chip drăguţ,
La cuib, draga mea!”

Cin’ să-i ţină de urât
Nopţile de iarnă,
Când e viscol şi e vânt
Şi e ger afară?
Cine să-l mai încălzească
Stând strânsă de el,
Cine să-i mai scoată pui,
Pui de porumbel?

A pus capul lent pe ea.
Nu plânge, nu ţipă…
Ea e ţeapănă, rănită,
La cap şi aripă.
Se vede, suferă mult,
Oare-a aţipit?
Şi n-a mai zburat. N-a vrut!
Când pisica a venit…

(Un text scris în "ucenicie", însă îl iubesc mult...)

 

Citeste mai mult…

Din torentul de idei ce au fost cândva sprinţare,

Tăioase, usturătoare, ca pe rană când pui sare;
A ieşit plutind doar una, o defunctă, un strigoi,
Şi mă îmboldeşte aprig, să scriu ce mai e la noi.

Eu nu plăsmuiesc bilanţul unei zile de infern,
Nici cum zi de zi, amicii, mişeleşte, laşi, se cern.
Nici cum dizabilitatea e privită drept paria,
Nici că-n ţară legea-i scrisă să o-ncalci vârtos, de-ai vrea.

În şcoli de vezi “strâmbăciunea”, diferenţe-ntre copii,
Daţi au fost cu “mir de şpagă”, dascălii. Aha, nu ştii
Că ai pus în plic, din conturi, sutele de euroi…
Prinţul aibă note mari, cei sărmani sunt plozi de boi.  
.
Dacă eşti un mediocru şi BAC-ul îţi dă fiori,
Unge cadrele "mânjite", (Corupţi şi corupători!)
Şi o ploaie de lucrări, gemene, (ce trist!) apar,
Ca trase la indigo! Ce ruşine, ce hilar...
.
Ca studentă e ok, plata o faci în natură.
Dacă profu-i dereglat, scrâşneşte-n silă, îndură,
Până când prestezi servicii pentru notă, un simbol,
Că dacă n-ai învăţat, dosu-i gol, capul tot gol.

Eu am mai zărit o plagă, adâncă precum un hău,
În Şcolile Speciale, unde teoretic, zău,
E perfect, cum UE cere, condiţii de nedescris,
Însă doar la suprafaţă, că astfel nu aş fi scris.

Cică au cadre corecte, psihologi şi pedagogi,
Au, nu neg, dar au lacune: indolenţă! Tu să-i rogi,
Ba să plângi, (cu drept deplin) pe puşti să-l ţină la ore,
Să-nchizi ochii de-i bătut, ori sedat, de nu: “I'm Sorry”!

Îndrăzneşte a te plânge, apoi vezi avertisment:
“Ia-l şi du-l la altă şcoală, să văd unde că-i dement!”
Înghiţi goluri resemnat, doar televiziunea-ţi zic,
Îi purifică şi pică de la mare pân’ la mic!

Iar defuncta mea idee a născut în timp, ehei!
Şi a mai găsit “rugină” la conducătorii zei,
Ce-au rămas din comunism, schimbând straie de şpăgari,
Eu am fost cuviincioasă, un bunic le-a spus: măgari!
Citeste mai mult…

 1979336573?profile=RESIZE_1024x1024

De judec cu stângăcie, vai, doresc a-mi cere scuze!

Însă-s tare dezgustată de sistem ce-mi stă prin muze,

Şi mă-ndeamnă cu mâhnire, revoltă, încrâncenare,

Să îmi vărs amărăciunea. Cât aş scrie-n “card îi doare”!

 

Sănătatea cere şpagă, moartea, programare, iată!

Dacă nu-ţi permiţi privatul eşti la stat planificată

Când vor învia străbunii…să se mire-n cor cu toţii;

Aştepţi în dureri cumplite pân’ te iau din milă, morţii.

 

“Nu sunt fonduri, (vin ecouri) pentr-un tomograf şi basta!”

Neuronii se răscoală: “Sunt la voi, în şpăgi, de asta!”

Cum să fie când de-o vreme, DNA-ul arestează

Hoarde de corupători? Mişei care boli, mimează…

 

Nu ador cifra, doar rima, dar cu socoteala-mi şchioapă,

Din belşugul “doamnei Mită”, sărmanul avea şi apă,

Şi curent, pâine pe masă, dinţii, “bani de zile negre”,

Aparatură-n spitale, doctoriţele integre…

 

Unde-s fondurile ţării ce-mi ia taxe din simbrie?

La corupţii de elită, în conturi, “spălaţi”...se ştie!

Cu gândirea hrăpăreaţă, logica cred că le sună:

“Bolnavii şadă cu morţii…viii, sănătatea, strună!”

Citeste mai mult…

1979336183?profile=RESIZE_1024x1024

Îmi tremură azi, ca hoţii,
Demnitatea şi chiloţii.
Abuzând de-a mea putere,
Din şpagă făcui avere.
.
"Microsoft" şi "Gala Bute",
Situaţia se-mpute!
Vânată, strânsă cu uşa,
Voi da-n gât şi pe mătuşa!
.
Eu prin mall-uri la Paris,
Săracu' mânca în vis...
Eu pusă la "patru ace",
Tu cu dosul gol, sărace!
.
DNA-ul, milă, n-are!
Fraudă, delapidare,
Spălare de bai şi mită...
Dacă-s blondă nu-s scutită?!
.
Cu zâmbet seducător,
Cu breton corupător,
Am furat, am şpăguit...
Toate pe nas mi-au ieşit!
.
Versată-şpăguitoare,
M-am dorit conducătoare.
Ce slogan! Acuma-s mută,
Că-mi vor spune: Deţinută!
.
Mult am huzurit şi-am supt,
Aşa ca orice corupt!
Însă mi s-a înfundat,
Şi sunt plină de rahat!
.
DNA-ul nu-i cutremur,
Dar ca gelatina tremur,
Căci seceră ca o coasă,
Corupătorii...în masă!

Citeste mai mult…

1979336079?profile=RESIZE_1024x1024

Doi bocanci aveam. Ce-i drept, neperechi, ambii pe stângul,

Şi din faptul ăst' mărunt, lumea îmi spune "Nătângul".

Unul, patruzeci şi patru, celălalt, treizeci şi opt,

Iar pielea ce a fost fină, stând în soare, s-a răscopt.

Alţii n-am! Puteţi să râdeţi până veţi muri subit!

Nu am casă, nu am masă, nu am bani nici de-un chibrit.

Baie fac într-o răstoacă, numai vara căci mi-e frig,

Şi de foame cânt de jale pân' mă răsucesc covrig.

Straie am numai un rând. Cu spălatul lor, în fine...

M-ascund după un tufiş, lângă râu, chircit pe vine,

Şi frec grabnic făr' săpun, furişat precum stau hoţii,

Credeam că nu sunt văzut, dar una: "Und'ţi-s chiloţii?"

"I-a luat vântul, îi zic, (tresărind, jenat) şi-i duse,

Şi-un vlăjgan, golan ca mine, îi găsi, pe el îi puse,

Că era un amărât, ruinat de bancă, soaţă,

Dar fiind un număr mic şi forţându-i i-a pus zdreanţă!"

O făţarnică muierea... Eu o caut de chiloţi?

Să umble ca şi nudiştii, să-i expună şi prin porţi...

Of, nu m-ar lăsa în pace nici dacă m-aş închina

La Ierusalim vreo lună. Pe străzi viaţa-i tare grea!

Nu-i destul că un bocanc mi-a tocit unghia toată...

De azi o să-l schimb în stângul, când voi întâlni vreo cioată,

Să m-aşez, că-i muncă grea, parcă-i lipit de picior,

Şi-l târăsc şi merg şontâc, de râde şi-al meu fecior.

Spun smerit, aveam nevastă şi un băiat minunat,

Însă-ngenuncheaţi de mine, că toţi banii i-am fumat,

M-au zvârlit ca pe-o măsea ce te sâcâie cam tare,

Cu aceşti bocanci stângaci, înşfăcaţi la întâmplare.

Cauza, precis, nu-i fleac, de-am ajuns nomad pe drumuri,

Nevasta nu era rea, nici n-avea pretenţii, fumuri;

Ci că orice ban trudit cu sudoare şi răbdare,

Îi ardeam pe ţigarete şi-i lăsam fără mâncare.

Miercuri, foamea, mă-mboldise, dar şi gerul mă ardea.

M-am foit pe ici, pe colo, intru într-o cafenea,

Şi-l ţintesc pe un desculţ trăgând din ţigări, (Eu canci!)

Şi-i cedai pentr-o ţigară, pe stângacii mei bocanci...

Citeste mai mult…

Epigrame şi Catrene - autor Aurora Luchian

1979336044?profile=RESIZE_1024x1024


Amabilitate

În guvern, nesăbuiţi,
La ghişee, obosiţi.
Dar la bănci, amabili toţi,
Ne iau pielea pe...bucăţi!

"Cu musca pe căciulă"

Musca, fiinţă incultă,
Enervantă şi fudulă,
Aşa fără minte multă,
Ţi se pune pe…căciulă!

Sugestie

Statul pare-n inerţie,
Resursele s-au cam dus!
Să adune-n visterie,
Pună taxă şi pe plâns!

Unui guvernant

Proptit "sus", mărinimos,
Hrana bună o iubeşte!
Dar parcă, rosul la os,
Tot mai bine îi prieşte!

Uluială

Făcând amor dimineaţă,
Îşi ţintea-ngrozit nevasta,
C-avea chip de cotoroanţă,
Cum stătea în prag, ca proasta!

Unui chirurg 1

Un maestru-n chirurgie,
Bisturiu' nu-şi găsea,
Căci se lăfăia-n chirie,
Chiar în pacienta sa!

Unui chirurg 2

Glumea chirurgul meschin:
-Testamentul l-ai făcut?
Azi te voi scăpa de chin...
Şi de cuvânt, s-a ţinut!

Unui fumător

N-are scutec, "aia mică",
Că bărbatul, piază rea,
Vându şi o păturică,
Doar să aibă ce fuma.

Citeste mai mult…

1979334100?profile=RESIZE_1024x1024

Petardele

Petardele-s ilegale,
Dar mă-ntreb care din ele:
Cele ce-ţi iau din parale,
Ori ce-ţi fac mâna, surcele?

Vecinul acrobat

Mândră-s de al meu vecin,
Iată, trudi între ani!
Acum doarme câş, dar lin,
"Acrobatul fără bani!"

Regretul

Cu o sticlă în dotare,
Sorbind pân' s-a turmentat,
N-a simţit, (Şi tare-l doare!)
Nici când Anul s-a schimbat.

Perna ideală

Nevasta nu îl mai cată'!
De la genunchi slabi, de moş,
Pe o "pernă turmentată",
Doarme strâns, un cocoloş!

Împăcare între ani

Cu soacra-i mereu pe sfadă,
La Revelion se-mpacă.
Au băut de stau grămadă,
Semănând c-un porc şi-o vacă!

După Revelion

Caprele au ologit,
Urşii s-au cam îmbătat.
Vocile sună-a "dogit",
Mulţi au nimerit alt pat!

Citeste mai mult…
-->