Blog

Uniți în…proteste!

E Unirea! Azi, cu toții,
Protestăm…parcă-i infernul;
Să se clatine Guvernul,
Că vor să sloboade hoții.

Maria, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, de-aș putea schimba

Nisipul mării în cuvinte înaripate, eu tot nu aș putea

Slăvi mărirea Ta. În furtuna suferințelor, la grea încercare,

Sfânta Fecioară nu ne lasă să cădem în abis de disperare.

Vifor nebun, te rog, fii zefir cuminte

Când treci peste colibele dărăpănate.

Nepăsător ai stins focul din vatră

Lăsând copiii sărmani să plângă.

***

Cândva un neîntrecut războinic trecea

Tot prin foc, lăsând în urmă jale și scrum.

Un prunc, lângă mama lui a

Un copil minune în lumea muzicii

N-a știut că recviemul ce i-a fost comandat

Era dedicat propriilor sale funeralii.

Geniul lui Mozart depășea compozitorul Curții.

***

Privea ninsoarea rară de la fereastră.

Ningea lin, ca într-o poveste frumoasă.

Departe de

Prin legănatul fulgilor de nea zăresc cerul.
De sus am primit vestea minunată
A venirii Domnului Iisus
Să ne aducă iubirea, darul necuprins.
***
Țipătul pruncului este deșteptarea scăldată
În lumină, este răspunsul la chemarea vieții
Să vadă negrăita frumus

Ce ipocrite sunt cernitele bocitoare!

Vin pe rând lângă un copil să ceară iertare,

Trimit sol un înger să ceară îndurare la Rege

Pentru trufia şi averea câştigată fără lege.

***

La poarta unui palat, un flaşnetar orb cânta:

"Ascultaţi rugăciunile de la cei

Întâmplator am fost găzduit la o mănăstire de călugări.

Un monah mi-a vorbit despre suflet, văzut cu ochii spiritului.

Sufletul guvernează principiul binelui şi al răului.

Dacă alegi binele trebuie să apelezi la ajutorul înțelepciunii.

***

Povestea de iub

Așa cum pământul iubește apa, te iubesc eu.

Ești comoara tăinuită a sufletului meu.

Inima îmi este pecetluită cu dragostea ta.

Este atât de dureros când nu te pot vedea.

***

Ce este iubirea? Numai cine a iubit poate răspunde.

Cei mărginiți susțin că este p

Atât de puternică este iubirea adevărată

Încât ușa durerii nu se închide niciodată.

Fuga de iubire este o acrobație fără plasă.

Încearcă! Niciodată nu știi ce te așteaptă.

***

Și în veacurile viitoare eroii vor fi tot vii.

Doream să scriu despre vitejia lo

La periferie într-o cârciumă cufundată în beznă

Își povesteau nefericiții dragostea neîmpărtășită.

Erau amețiți, mintea le juca feste, pluteau în ceață.

Împreună au învățat să ierte și să iubească.

***

Locuia la poalele muntelui într-o cabană zveltă.

În zo

Adesea luminile cerului ne privesc până-n zori.

Multe fapturi se nasc şi tot atâtea pier.

Nu voi întreba vraciul și nici savantul de venirea mea.

Nici ei nu știu. În final, fiecare îşi duce povara.

***

Nu mai are timp să scrie poeme, nici nu vrea.

Zilele i

Îmi vine în minte vestita inscripție dantescă:

"Lăsați orice speranță, voi care intrați!" Ce mai glumă.

Trecătorule, îndepărtează-te cât poți de poartă

Și totuși, cât timp mai respiri trage speranță de viață.

***

Corăbii de gânduri călătoresc pe valurile

Pădurea este inundată de strălucirea toamnei târzii,

Frunzele planează în aer leneşe, galben-arămii.

Un visător admira din pridvor peisajul colorat,

Ascultând nostalgic simfonia codrului minunat.

***

O ploaie măruntă şi rece de toamnă

Mă grăbea spre casă î

Respiră mireasma ce dăinuie între trandafiri,

Nu privi spinii cu dispreț. Şi ei pot fi folositori.

Trăiește în anotimpul inimii îndrăgostite.

Întotdeauna viața a fost înnobilată de iubire.

***

A început cu un sărut această idilă

Sincer, era o dragoste împă

Respiră mireasma ce dăinuie între trandafiri,

Nu privi spinii cu dispreț. Şi ei pot fi folositori.

Trăiește în anotimpul inimii îndrăgostite.

Întotdeauna viața a fost înnobilată de iubire.

***

A început cu un sărut această idilă

Sincer, era o dragoste împă

Pădurea este inundată de strălucirea toamnei târzii,

Frunzele planează în aer leneşe, galben-arămii.

Un visător admira din pridvor peisajul colorat,

Ascultând nostalgic simfonia codrului minunat.

***

O ploaie măruntă şi rece de toamnă

Mă grăbea spre casă î

Pe înserat la marginea lacului stând

Amândoi erau duși de același gând.

Fermecați de splendoarea rar întâlnită

Erau copleșiți de emoții. Prima idilă.

***

Într-un ținut sălbatic de o frumusețe încredibilă

Alerga o fată minunată încât nu părea reală.

A fost a

Soarta ne-a încredințat acestui pământ
Cu condiția să plătim tributul la sfârșit.
Tot ce-am câștigat numai lui îi vom lăsa,
Iar el recunoscător în dune ne va plimba.

***

O noapte când iubești poate umple o viață.

Din farmecul de altădată a rămas o umbră

Muzica era frumosul delir pentru un trubadur.
Era mister, era cel mai scump dar din cer.
Uneori cânta: am cunoscut ochi a căror privire
M-au făcut să-mi vibreze sufletul de iubire.
***
Este ideea de frumos, este floarea sălbatică a naturii.
Graţioasă şi f

Adesea luminile cerului ne privesc până-n zori.

Multe fapturi se nasc şi tot atâtea pier.

Nu voi întreba vraciul și nici savantul de venirea mea.

Nici ei nu știu. În final, fiecare îşi duce povara.

***

Incredibil! Am fost şi filozof şi tot n-am avut noroc