Adesea luminile cerului ne privesc până-n zori.
Multe fapturi se nasc şi tot atâtea pier.
Nu voi întreba vraciul și nici savantul de venirea mea.
Nici ei nu știu. În final, fiecare îşi duce povara.
***
Incredibil! Am fost şi filozof şi tot n-am avut noroc.
Am golit potirul lui Bachus şi am dat de bucluc.
Credeam că am scăpat de necazuri înecându-le în foc.
Da. Focul a stins pârjolul şi ... m-am înmuiat ca fierul.
***
Privind munţii am simţit o plăcere ascunsă.
Amintirile îmi derulau o întâmplare neobişnuită.
Am hotărât să mă întorc la ceea ce gândesc
Deşi ştiu bine că snopi de lacrimi mă pândesc.
***
Din zilele lui puţine niciun snop nu s-a legat.
Nu ştim de ce-a venit, nu ştim de ce-a plecat.
Dar ştim că ne-a salutat şi s-a terminat.
Dacă ar fi trăit ar fi avut, ca noi, de luptat.
-->
Comentarii