Adesea luminile cerului ne privesc până-n zori.
Multe fapturi se nasc şi tot atâtea pier.
Nu voi întreba vraciul și nici savantul de venirea mea.
Nici ei nu știu. În final, fiecare îşi duce povara.
***
Nu mai are timp să scrie poeme, nici nu vrea.
Zilele i s-au adunat în pumn într-un fulg de nea.
Când i s-a deschis pumnul, fulgul era topit.
Mesajul - lacrima celui pierdut.
***
Îşi derula în minte prima îmbrăţişare.
Sentimentele erau înflăcărate şi nobile.
Este mult de atunci. Ninsoarea se înteţea,
Vrând să recupereze… Cine ştie câtă întârziere?
***
Privind munţii am simţit o plăcere ascunsă.
Amintirile îmi derulau o întâmplare neobişnuită.
Am hotărât să mă întorc la ceea ce gândesc
Deşi ştiu bine că snopi de lacrimi mă pândesc.
***
Calea vieţii nu a fost presărată numai cu flori,
Au fost destule şi neprevăzute neplăceri.
Gândului pribeag alte zări i-am deschis.
Nu voi mai fi captiv unui chip din vis.
***
Nu bănuia că mreaja aruncată o va acapara.
Singura ei plăcere era să-i frângă inima.
Ironia a împins-o în neobosita luptă acerbă.
Ea a picat în plasa întinsă. A fost victimă.
***
Nobili, frumos îmbrăcați și bine dispuși
Se plimbau pe una din aleile falnicilor ulmi.
Se remarca un tânăr chipeș și curtenitor
Dar și leneș. Avea amante și era nepăsător.
Comentarii