Blog

Mitomel, gândind la rece,
Fără chef în toamnă sumbră,
Să rămână sau să plece…
C-a ajuns din om, o umbră,

Stă Crășuca divorțată,

Pe bordură, deșănțată,

Și-n frustrare născocește,

Sau veșnic, răstălmăcește.

De așa sforțare mare,

I-a crăpat între picioare

Colanții ce-i moștenise

De la mă-sa ce murise.

Ori nu a simțit că vântul

Șuieră pupând pământul

Și face ecou î

Ochiu-mi treaz azi, te demască,
Știu citi și pe sub mască.
Nu-mi zâmbi cu șapte măști,
Nu ne crede pe toți, proști!

Afișezi perfecțiune?
E mimare, ficțiune…
Ți-am smuls rând pe rând din măști,
Nu ne crede pe toți, proști!

Am dovezi, ești mitomană,

Când am poposit acasă, după ani printre străini,
Că mă îmboldi aleanul, că-s legat prin rădăcini
De frumoasa țărișoară, ce-i condusă de corupți;
Am căzut într-o fisură, de-aia am nădragii rupți!

O fisură? Ba o groapă în astfaltul crăpăcios,
Și mă zb

S-a dus anul ca golanul,
Zdrențuit și furișat,
Ce mi-a dat? Ce mi-a lăsat?
Taxe ce mi-au frânt elanul!

Nu-i ok autostrada?
Eu îmi spun: ”Ce basca mea?”
Sorb un vin, ascult manea,
Apoi pipăi balustrada...

Sunt mâhnit și rău m-apasă,
Că pădurile s-au

-Ce-ai rămas mă, ca un bou?
Acuș avem un An Nou,
Iar guvernul…și mai nou,
E curat precum un ou!

-Bei, fumezi și stai ca mutul,

Prin fotolii răstignit,

Dacă răscolesc trecutul,

Cred că nici nu mai iubit!

Așa-ncepe dintr-odată,

Printre bocete, suspine,

Margareta demodată,

(Trucuri vechi și feminine…)

Depresivă nu-i!  Aș crede

Doar că-i înciudată rău,

Că e

Magistratul îl țintește

Pe sub ochelari, și prob,

Studiindu-l se gândește:

”Un alt asasin neghiob…”

Ghiță, ca la-nmormântare,

Cu smerenie, tăcut,

O să ceară amânare…

Mare lucru n-a făcut!

L-a trosnit pe Ion Negul,

Cu priponul de la cal,

Că-și sucea gâtul ca

Lumea-i mare, da-i și mică,

Că afli la o adică,

Fără net, TV., jurnal,

Orice știre e pe val.

Un sobor de bârfitoare,

Obtuze, clevetitoare,

Sunt atât de grijulii

Să afli, și tu să știi…

Precis fac și concurență,

Deși par că au demență,

Nu omit niciun cuvânt,

Sp

Nu sunt rea, nici asasină,
Da muriră ofticate,
Un card de ”sofisticate”,
Că ”înțep” cu rimă fină…
………………………………
Una care-mi e vecină,
A dat ortul în piscină,
Cu gândul la viața mea,
Și-au scos-o printr-o canea.

S-a mâniat Moartea pe mine:
"Peste trei zile vin la tine!"
Să-mi pregătesc sicriu şi groapă,
Căci pe pământ câinii mă-ndoapă.

Acolo-n pământ, afundată,
Să nu mă duc neparfumată,
Ori nefardată, negătită,
Că-n poartă voi fi izgonită.

Sprânceana arcui

Noaptea-mi fură armonia,
Îmi ia somnul și se duce...
Eu, la sfat cu insomnia,
Nici ea nu vrea să se culce!
**********************************
Nu-mi găsesc nici loc, nici stare,
Dacă eu nu știu concret,
De unde vecinul are
Părăluțe, berechet!

Sunt ”eroi” câți sfinți nu sunt
Nici în cer, nici în pământ!
Și nu e un amănunt,
Cum ar fi o frunză-n vânt...

Într-o noapte-ncenușată,
A venit bocind la mine,
O vecină-ndoliată,
Gata, gata, să leșine!

Studiind-o cu mirare,
M-am gândit: ”E-n văduvie!,
Dar ce zbiară așa tare,
Că era bețiv Ilie...”

Îi ridic ușor năframa,
(Lunecase neglijentă)
Și doresc să-i a

Nu știu ce gândise Domnul,
Când din coasta în pricină,
(Chit că Dracu-și făcea somnul!)
A creat adulterină.

Migălise o femeie
Lui Adam, un fel de rudă;
Splendidă și cam atee,
Și să umble veșnic nudă.

Scopul Domnului fusese:
”Aibă *darurile* goale,
Ca A

De când Mara lui Goriță,

A rămas în văduvie,

Umblă-n doliu, beată criță,

Dormind prin căpie, vie...

O mai cară până-n tindă,

Fratele, că mult îl doare!

Îl trec ape c-a s-o prindă,

Când se clatină-n cărare.

Mă gândesc la o adică,

Că tristețea sa e mare,

Că e

Cu privirea pusă-n cruce,

Gura strânsă de-nsetare,

Tot icnea ca să aburce,

Moș Iloaie, pe-o cărare.

Mâniat e pe Ileana,

Că de când are feisbuc,

Ori e prea acrită zeama,

Ori e dulce ca un suc!

Straiele-i sunt ponosite,

Zdrențe-n coatele bătrâne,

Și de soare-

Iaca-n vara asta scurtă,

Într-o sâmbătă în zori,

Bătu-n ușă cu derută,

Un pilaci iscând furori.

Nu ușor cum bate omul...

Cu pumni grei, șuturi a dat,

Și cu ocări împroșcate,

Scandal monstru a iscat.

Ieși-n ușă o vecină,

Și consortul după ea,

El căină a sa pr

Cu un soi de pălărie
Fără bor și unsuroasă,
Ieși dintr-o bălărie,
O dihanie hidoasă.

Gogomanul, se zvonește,

C-ar vorbi cât și un pește.

D-ai țicnit și repezit,

Cu păr creț și năclăit,

Cu o răgușeală-n glas,

Și cu doi metri de nas.

Maică-sa nu ar fi slută.

Rea de muscă și incultă;

Motivă c-ar fi așa,

Că-l născu pe o saltea

Din paie, lângă un p