De când Mara lui Goriță,
A rămas în văduvie,
Umblă-n doliu, beată criță,
Dormind prin căpie, vie...
O mai cară până-n tindă,
Fratele, că mult îl doare!
Îl trec ape c-a s-o prindă,
Când se clatină-n cărare.
Mă gândesc la o adică,
Că tristețea sa e mare,
Că e
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!