Chirurgical…
Un soricel prinsese drag de un doctor.Ii placea halatul sau alb,tapetat,ii placeau acele sticute gatuite in care doctoral amesteca substante colorate,desi mirosul lor puternic il cam ameteau.
Ii placeau coridoarele lungi,cu patrate lucioase si reci, pe care oamenii,a auzit el,le numeau gresie.
Asa ca intr_o zi indrazni sa escaladeze varful bont al papaucului domnului doctor.
Cand aproape reusise si isi tragea sufletul,stergandu-si cu dosul palmei naduful de pe frunte,ochii lui se luminara.Zambii prosteste,in privirea calda a doctorului.
“-Cred ca ii sunt simpatic”.
Doctorul,apuca un borcan de pe masa si il indrepta spre soricel.
“-Cred ca sunt bucatele de zahar colorat.Vrea sa ne imprietenim.”
“-O sa degust doar o bucatica. Prima impresie conteaza.Sau poate doua. Nu! Mai bine una,sa nu ma considere lacom.”
“-Stiti eu…nu era cazul sa va deranjati! Aveti un halat foarte…”
Dar soricelul nu apuca sa rosteasca acel compliment.Doctorul rascuci capacul peste gura borcanului.
Dupa ce experimentul pe soricelul de laborator dadu rezultate,doctorul felicitat de colegiul medicilor, isi aranja in vitrina,prestigioasa diploma inramata cu dichis.
Si cum o privea cu mandrie isi spuse ca ar fi nimerit sa isi aprinda un trabuc.
“-E dracie am adus borcanul cu mine!”
Iesi in curte ,deschise poarta,traversa in graba poteca si varsa borcanul pe camp.
Chema pisica si ii arata soricelul .O mangaie pe cap si ii spuse:”-E al tau!”
Dar pisicile nu mananca soareci morti. Asa ca pisica sapa o groapa si trase pamant peste soricel.
Se aude ca, in acel loc,prinse radacini un maslin.
Maslinul avea sa dea rod.
Doctorul venea,in fiecare dupa amiaza,sa culeaga masline pentru a_si garnisi sunca,
feliata cu precizie,taioasa.
La inceput venea cu bagare de seama,nu care cumva sa il vada vreun trecator,care sa isi revendice maslinul.Apoi veni vremea in care doctorul isi alegea in tihna maslinele,dupa placul inimii,nefiind deranjat decat de soarele care ii izbea privirea,agatata dupa acele masline de pe crengile de sus.
“-Acestea sunt mai coapte isi spunea doctorul!”
Intr_o zi,cand abia trezit din cearsaf,isi pufaia trabucul,privirea ii incremeni.
Maslinul se uscase peste noapte.
“-Ce ti_e si cu maslinii astia!Credeam ca seceta nu_i atinge.”
Dar acest maslin nu crescuse intr_un sol arid.Avea altfel de radacini.
Au fost zile in care doctorul privea manios maslinul.Mai varsa,din cand in cand, la radacina lui,cu cate o galeata de apa.Zadarnic.
Asa ca doctorul chema un batran ,sa doboare la pamant acel copac,blestemat.
Ii deranja campul visual,spunea el.
“-O sa iti prinda bine la iarna,mosule!”
Batranul ridica securea,dobori maslinul ,isi freca palmele si se apuca sa taie trunchiul in bucati mai mici.
“- E pacat sa arunc acest lemn in foc!Va arde iute si focul nu va avea putere.”
Si batranul isi ciopli,din acel maslin,o vioara noduroasa.
-Batran nebun,tu canti o oda si la o palma pe carare trece cortegiul funerar!
Ploaia cade in putrefactie.
Tetanosul musca din copitele cailor.O mana de oameni isi conduc mortul la odihna.
Doctorul isi face o cruce cu degetele sleioase si aseaza cearsaful in fereastra,chirurgical.
-->