e toamna rece...
e toamna rece.se scutura pomii...
publicul isi cheama,pe scena actorii.
in primul act,omida plange de durere
cand frunza ii sterge lacrima,ce_i cade pe gene!
in actul doi,toamna_si saruta frunza,
cazuta in noroi!
tu plangi.ai plans si atunci...
din dansul ei de inger,
cazuta pe branci,
tu m_ai rugat,cu cheia s_o intorc.
ar fi insemnat sa o arunc pe front,in dansul ei mecanic.
asa ca o ridic.si o pun in buzunar.
bufonul rade,
si mai arunca un zar.
mana iti tremura bolnav...
"_trage cortina!_imi ceri pe un ton grav.
"_tu eti poet!sa facem un pact!"
"_omida_si plange frunza.
nu pot face rabat!
mana mi_e carne pentru viermi.
si tu imi ceri!...
cortina?e mult prea veche.
o macina rugina.
_trebuie sa tragi!-chiar daca tu iubito,
n_o sa vrei,
in actul trei,
noi suntem actori!
si ca de atatea ori
drama se joaca_n doi.
regizorul e demonul din noi.
am scris atunci,pe o veche scrisoare:
"_ma iarta balerina mea!
ma doare ca te doare!"
si m_ai iertat.
arma ti se descarca,in acest ultim act.
iti cade pe covor,
cand frunzele cad,pe fundalul sonor.
publicul isi cheama pe scena actorii
e toamna rece.se scutura pomii!
-->
Comentarii