la adapost de timp...
o lacrima brazdeaza obrazu_n anotimp.
de toamna... e sase fara sase.
minute_n care frunza s_a potolit sa cada,in oase.
in ochi mei tarzii,
cu pasii_ti timpurii,
tu,ai uitat sa calci,
adanc sa vi,
cand pe retina amintirea ta
cu frunza timpuriu se legana.
aleiile sunt pline de frunze,cazute_n agonii...
am plamadit ceasornic,ceasul sa ni_l masoare
cand ceasurile_s oameni cu aripi in frunzare...
si orele straine, sunt coaste de copac,
cu frunze,scuturate_n mine,
de suflul unui ceas.
si fiecare pas,faptura de nisip,
la adapost de timp.... la adapost de timp.
-->
Comentarii