Scentul de nous ce fin e !
Trecut prin sema, în fine,
Lovit de ziduri infime,
Îl văd : serafim e!
Lumea-n aripi îi parvine,
Tulpini de seculi par vine
Prin care azi curge UN sine
În EU , -ulcior ce de vin e.
Din vin divin, el devine
Un fatal văz-auz din ruine.
Căutări prelungi,beduine,
Pe noi meleaguri deschise,
Aduc noime la guri închise,
Le-aştern. Şi pragul dezis e.
Olog sunt, pămantul e invers.
Întind mâini din veacuri în vers,
Să ridic la pleoapele plânse
Lumi de iris ascunse.
Trag moartea din somn pe sub pernă
Şi pături de zi-n viaţă ternă,
Împrejur. Mă desfac una nouă
În mine. În nori pămantul mai plouă
Şi cosmic ocean în picuri frământă
O facere nouă de vine, mai sfântă,
Şi-l văd : Serefime
Lovit de ziduri infime,
Ai trecut prin soma în fine?
Scentul de nous ce fin e!
Iar eu...Ulcior ce devine
Un fatal văz-auz din ruine.
Postările lui Cruti Cristian (7)
Filtrează după
Cu pașii repezi
Șoptesc in lună :
Blestemul în vână
Să îți rămână
De nu te lepezi!
Cu norii păgâni
Îți strig o ploaie
-N sentințe greoaie
De ropot văpaie :
Să scuipi în sâni!
Cu ochii posaci,
În cercuri șapte
Te-nconjur in noapte
Cu trâmbițe șoapte,
De nu te desfaci!
Cu gânduri chingi,
Visarea îți strâng
În urletul stâng
De-amor nătâng,
Până te stingi!
Te mângâi stâncă
Și frunze lacustre.
Cu simțuri austre
Chiar el să te muște.
Ia și-l aruncă!
Ia-ți măru-napoi,
Și moartea din buze.
Și păcate lăuze
Ce vor să m-acuze...
Alege din doi!
When I share a tear, O lacrimă de-mpărtășesc,
It's caused by happyness. Îmi e motiv deplinătatea.
But if you're not near, Pe-aproape de nu te găsesc,
It means that lonelyness Înseamnă că singurătatea
It's my crying reason Mă duce-n plâns sublim de-absint
In the painfull times. Printre dureri tacite,
My whole life's a season Iar viața mea e-un anotimp
Of whispering rimes. De rime-adânc șoptite.
There's nothing you must say, Nimic nu trebuie să spui,
Just... Do not laugh, oh, please. Doar să nu râzi, te rog.
This is the only way Pe căi pustii, al nimănui
I can heal my disease. Îmi vindec sufletul olog.
I'm crazy and I'm sick, Nebun sunt și-s bolnav,
So sick for loving you. De-amor în recidivă.
It is no lie, no trick, Și nu te minte ochiul grav,
Nothing against to do. Nimic nu-mi fă-mpotrivă...
Against myself, my words, În contra mea si-a tot ce spun,
Against my poetries, Prin poezii cu versul slut ...
Nothing to say forward... Ce poti să spui unui ”nebun”?
Just kiss me, angel, please! Săruta-mă..și-atât!
When I share a tear, O lacrimă de-mpărtășesc,
It's caused by happyness. Îmi e motiv deplinătatea.
But if you're not near, Pe-aproape de nu te găsesc,
It means that lonelyness Înseamnă că singurătatea
It's my crying reason Mă duce-n plâns sublim de-absint
In the painfull times. Printre dureri tacite,
My whole life's a season Iar viața mea e-un anotimp
Of whispering rimes. De rime-adânc șoptite.
There's nothing you must say, Nimic nu trebuie să spui,
Just... Do not laugh, oh, please. Doar să nu râzi, te rog.
This is the only way Pe căi pustii, al nimănui
I can heal my disease. Îmi vindec sufletul olog.
I'm crazy and I'm sick, Nebun sunt și-s bolnav,
So sick for loving you. De-amor în recidivă.
It is no lie, no trick, Și nu te minte ochiul grav,
Nothing against to do. Nimic nu-mi fă-mpotrivă...
Against myself, my words, În contra mea si-a tot ce spun,
Against my poetries, Prin poezii cu versul slut ...
Nothing to say forward... Ce poti să spui unui ”nebun”?
Just kiss me, angel, please! Săruta-mă..și-atât!
Prea mi-a ajuns puerila și cruda ta purtare.
Curmă iubita mea această suferință,
Că mă obligi ca fără de nici o-nduplecare
Să te supun la grea și nevrută sentință.
Că se-adunară ai minții jurați la judecată,
Și drept judecător, -sever, ti-o spun!- nesomnul.
Aprod îmi e condeiul și tu ești inculpată.
De-acuma fă-ți o cruce și să te-ajute Domnul!
Prim martor, este noaptea, și clar ți-e împotrivă.
Că ea mi-a plâns de milă de-atâtea mii de ori.
Mi-a fost iubită, amantă, soție protectivă,
Când tu-mi furai și liniști și visele din nori.
Singurătatea-n boxă își vars-acum amarul,
Răspunde la-ntrebări la care-nchideam ochii.
Dovadă la dosar : sunt lacrimi mii, cu carul,
Și chinuri pentru care și slujbe-mi făceau popii.
Citată-n continuare : privirea-mi fără viață,
Și chipul mort si palid al unui resemnat
Ce a murit în sine cu zâmbetul pe față
De dragul tău iubito, când te-ai îndepărtat.
Și-amoru-i avocatul ce ține pledoaria
Cerând pedeapsa ta să fie capitală;
Amorul trist în care tu ai stârnit mânia
Sfidându-l fară preget si fară de sfială.
'Au nu știai că-n viață chiar totul e vremelnic,
Și orice faptă-n lume, reversul său își are?
Cum îmi răspunzi iubito, la-ntreg acest pomelnic
De zeci nespus de grave capete de-acuzare?
Nu plânge, teatralismul și firea de copilă
Sunt inutile-n fața acestei Curți de Apel.
Aici vorbim d efapte, dovezi, iar nu de milă!
Milă să fi avut 'nainte, cap tembel!
Poftim în boxă dar, depune jurământul
Și te-apără cum știi, de drepte-nvinuiri.
Dar vei minți, sunt sigur, pun la pariu Pământul!
Că nu te poți dezice de felul slabei firi.
Nu te privesc, jivino! M-ar moleși iubirea
Ce ca un prost ți-o port chiar și-n acest moment.
Drăcescă creatură! Ispita-ți și zâmbirea
Făcură dintru mine un prost și un dement.
Dar te iubesc făptură, chiar dacă nu te iert
Și te condamn să porți -al neștiinței- stigmatul!
Și ca dovadă, uite, cu toate că te cert,
Am să îți fiu -ironic- eu însumi avocatul.
Hai, gata, nu mai frânge buzele dulci, gingașe,
Nu-mpodobi privirea cu lacrimi și suspine.
Ah, frică mi-e de-acele cuvinte ucigașe,
De tremurul de gene,de mângâieri divine!
Și iata-ți și pedeapsa. Definitivă, știi!
Peste-acest jude crunt nici eu nu pot să trec.
Pe viață condamnato, nebun te voi iubi,
Iubită vei fi-n veci, și-n veci vei fi Cap Sec!
Azi toată lumea scrie despre ploaie.
E toamnă, e normal, afară plouă.
Dar versuri ude sunt prin cărți o droaie.
Am să pretind că scriu despre o ploaie nouă.
Da,da! S-a anunțat ploaie specială!
Se cere-o stihuire mai festivă.
Sătul sunt de prozodia trivilală.
Iubito,astazi fii mai permisivă.
Uite cerul cum și-a pus coroană,
Și-un trăsnet -cică-i sceptru imperial- ,
Barba proptită-n tunet de aramă
Și-o capă peste-apus, medieval.
Plouă din Shakespeare, după cum bag seamă....
Aceeași întrebare în mii de stropi nocivi
Ce sparge-n craniu veșnicia orfană.
Și mai spuneai că norii nu sunt inventivi.
Ba nu. Din Eminescu plouă. Dacă tac
Se-aude lin ecoul amestecând noroi,
Blestemele din rugăciunea unui dac
Ce ne-au trântit-o zeii din ceruri înapoi.
Ei nu, că asta deja e vijelie!
Auzi cum dă cu ropot si cu vânt! Taifun!
E clar cat de ”frumoasă”-nserarea o să fie...
Afară parcă plouă din Sarmis cel nebun!
Gata, am hotărât. Să plouă cum o vrea!
Că versuri ude sunt prin cărți o droaie.
Mai bine hai să ne plimbăm prin ea!
Las' să mai scrie și-alții despre ploaie.
Ah, nu pot toamnă-n pașii grei!
Tu-mi zâmbet lung cu clopoței,
Și cu dantele vagi, funeste
Sub strălucirea-ți de poveste.
Ah, nu pot toamnă-n sideral!
Tu-mi dans sub tocul de opal
Ritmând chemare-n mări sirene
Și un Poseidon șters în gene.
Ah, nu pot toamnă-n scris și voce!
Tu-mi nuntă-n vis de-amor atroce
Cu zâmbet lung de gând tacut...
De-a ta chemare m-am pierdut.
-->