Omilie


Scentul de nous ce fin e ! 
Trecut prin sema, în fine, 
Lovit de ziduri infime, 
Îl văd : serafim e! 
Lumea-n aripi îi parvine, 
Tulpini de seculi par vine 
Prin care azi curge UN sine 
În EU , -ulcior ce de vin e. 
Din vin divin, el devine 
Un fatal văz-auz din ruine. 
Căutări prelungi,beduine, 
Pe noi meleaguri deschise, 
Aduc noime la guri închise,
Le-aştern. Şi pragul dezis e. 
Olog sunt, pămantul e invers. 
Întind mâini din veacuri în vers, 
Să ridic la pleoapele plânse 
Lumi de iris ascunse. 
Trag moartea din somn pe sub pernă 
Şi pături de zi-n viaţă ternă,
Împrejur. Mă desfac una nouă 
În mine. În nori pămantul mai plouă 
Şi cosmic ocean în picuri frământă 
O facere nouă de vine, mai sfântă, 
Şi-l văd : Serefime 
Lovit de ziduri infime, 
Ai trecut prin soma în fine? 
Scentul de nous ce fin e! 

Iar eu...Ulcior ce devine 
Un fatal văz-auz din ruine.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->