Motto: Eminescu n-a existat Marin Sorescu
Eminescu nu-i o țară
Prea făcută de ocară
De găgăuți și sicofanți
De demagogi și falși magnați
De hoții îmbrăcați în magistrați
De îmbuibații cinici fără școală
Urechea ce minte și ochiul ce înșală!
Eminescu este codrul cu izvoare cristaline
Este timpul care trece, este timpul care vine
Este lacul ce ascunde feeria mândrei Luni
Este visul feciorelnic, care crede în minuni
În stele reci și în luceferi, călători spre infinit
Eminescu e privirea cu un dor nemărginit
Pentru florile albastre, în lumea asta atât de triste
Dorința stăruinței noastre ca Eminescu să existe
Prin lumea prinsă-n cataclisme
Ca limba noastră românească
Inundată-n barbarisme
Prin Eminescu să renască
Eminescu e speranță
Floare albastră!
Acum străbatem triste toamne
Și așteptăm ca într-o poveste
-Haide, vino Țepeș, doamne
Și ne scoate din noroi
Eminescu a fost și este
Fiindcă El trăiește-n noi!