Confesiune-pornind de la un cântec din folclor
Pendulez între două realități
Știu sigur, una e imaterială!
Între anul ce trece și cel care vine
Secundele se scurg prin mine
Ca-n orologiu dintr-o catedrală
Hărăzită cu minuni.
Acum,
din timpul pentru amândoi
Petrecut pe același drum
Cad lacrimile unei noi confesiuni:
Cât ți-am greșit în viața asta
Nu am nici cum să pot plăti
Cât aș fi vrut să te iubesc
N-ai să poți iubi
Prin anii ce-au trecut întregi
Cât te-am iubit!
Dacă nu crezi, nu înțelegi!
-->
Comentarii