Magnolii înflorit-au în april
Ca semne răsărite prin destine
Și rostul lor îl așteptam,tiptil
Să-l împlinească-n mine și în tine.
S-au înălțat furtuni,tăceri și ziduri
Dar pretutindeni căutat-am firul
De iarbă și de sens,precum păduri
Își cheamă iarna-acasă,blând zefirul.
Acum e nea prin urmele cărării
Și glas de gheață cântă-n loc de tril
Prin viscolul întins spre ochiul zării
Magnolii zac,uitate prin april...
Autor. ???(nu știu)
Pe 29 februarie 2012 se implinesc 22o de ani de la nașterea compozitorului italian Gioacchini Rossini,motiv pentru care
cel mai mare motor de căutare,GOOGLE,i-a dedicat un nou doodle generic...
Google ne anunță că astăzi ,7 februarie 2012,se împlinesc 200 de ani de la nașterea scriitorului englez Charles Dickens
Moșul să vă aducă tot ce doriți !
(iubire,sănătate,,prosperitate și multe alte bucurii).
Vă urez tuturor un Crăciun fericit!
LA MULȚI ANI !
ALBĂSTRELE
Autor:VLadimir Sosiura
Traducerea : Maria Banuș
(Din volumul ”Poezia de dragoste a lumii)-1965
Sinilii, pe şesuri, ce de albăstrele!
Şi privirea dragei - tot o albăstrea
Râu-n zări desface sinilii cordele,
trec peste răzoare, eu şi draga mea.
Anii se vor duce, vor zbura ca norii,
oameni vor culege flori, ca şi acu.
Numai noi lipsi-vom, dar în lumea florii
albăstrele, poate, fi-vom eu şi tu.
Un flăcău va duce fata pe cărare,
despre fericire păsări vor zvoni,
cu-ale noastre sfinte albăstrele-n floare,
ochii dragei sale va asemui.
Pentru toți prietenii mei și vizitatorii întâmplători,cu drag!
E toamna dantelă de frunze țesute
Covor diafan ,călcat cu sfială,
Mi-aduce aminte da toamne trecute,
De unde și vara ieșea cu fereală.
Tristeți,nostalgii,înserare și-alean
A toamnei amăruie mireasmă
Și sentimentul uneori că în van
E tot ce se-ntâmplă,că tot e-o fantasmă...
Zici toamnă și parcă ai zice tristețe
De tot ce a fost și-a plecat într-o clipă
Cu vise,speranțe și o tinerețe
Furată de timpului crudă aripă.
Autor : Delia Stăniloiu
.
LIED
(Al.O.Teodoreanu)
Toamna a căzut,
Peste parcul mut.
Tainicule dor,
In zadar te alint.
Trandafirii mor.
Visurile mint.
Toamna trece acum.
Invelită in fum.
Unde-i de argint
Glasul ei sonor?
Trandafirii mor.
Visurile mint.
Toamna mi te ia,
Vis stingher, cu ea.
Lacrimă de dor
Strop de mărgărint.
Trandafirii mor.
Visurile mint.
Si salcâmul moare
Autor :Sanda Nicucie
Se lasă înserarea peste sat
Eu îmi privesc apusul din grădină
Cu gândul sprijinit la rădăcina
salcâmului ce nu s-a scuturat.
Absenţa ta, ce astăzi mă mai doare,
Un greiere o cânta în surdină
salcâmului ce tremură sub floare.
Eu n-am greşit-nici tu n-ai nici-o vină.
Cu gândul sprijinit la rădăcină
privesc apusul care îmi trecu....
Şi la începutul dintre da şi nu
Mă contopesc salcâmului....tulpina.
Vreau înapoi doar clipa ce-mi trecu....
tăcerea ta şi astăzi mă mai doare !
Eu sunt aici- absent eşti numai tu !
Iar până mâine .....şi salcâmul moare
Sânziana este o plantă ce înfloreşte în fiecare an la 24 Iunie, adică la sărbătoarea naşterii Sf Ioan Botezătorul. Legenda spune ca Sânziana a fost o fată sărmană, rămasa orfană si de care nimeni nu avea grijă. Oamenii răi de prin preajma ei o alungau de colo-colo, nelăsându-i, bietei fete, nici macar liniștea.
Ea insă se ruga fierbinte lui Dumnezeu sa aibă milă și de ea și să ducă o viață mai bună. Păsările si animalele pădurii o indrăgeau și veneau in fiecare zi in prejma ei, unele dintre ele aducându-i chiar si câte ceva de mâncare: vrăbiutele ii aduceau firimituri de pâine, iar păsările mai mari câte un fruct ce-l purtau cu grijă in cioc.
Dar, nu după mult timp, Sânziana se imbolnăvi și zăcea sărmana pe un pat făcut din crengi și iarbă.
Tocmai pe atunci se intâmplă că trecu pe drumul acela, de la marginea codrului, chiar Sfânta Vineri, ce umbla pe pământ imbracată ca o femeie simplă, pentru a-i răsplăti pe oamenii cu inima bună și a-i pedepsi aspru pe cei răi.
Văzând ce viață grea duce biata fată și negăsindu-i nici o vină, Sfânta Vineri se milostivi de ea și o prefăcu într-o floare gingasă și firava, dupa cum era și trupul ei tânăr, o floare galben-aurie, după cum îi erau și cositele bălaie.
Și fiindcă a fost binecuvantată chiar de Sfânta Vineri, florile Sânzienei apără de rău. Fiecare floricică a Sânzienei are patru petale mici, așezate în formă de cruce și de aceea are putere împotriva relelor.
Iar oamenii, îndrăgind mult aceste flori minunate, au și astăzi obiceiul ca de 24 Iunie să împletească coronițe de sânziene, pe care le așeaza apoi la icoanele din biserici , la portile caselorsau le aruncă pe acoperișul casei...
Sursa:mesaj primit prin e-mail.
””
””Colo,lângă fântână
Stă teiul visător...
Bătrânul tei sub care
Iluzii mă-mbătau...””(Franz Schubert: TEIUL -lied-)
...”Au innebunit salcâmii ...”
(De atâta floare și parfum ...)
Lăcrămioara sau mărgăritarul (in franceză ””muguet” ) este sărbătorită in Franța odată cu ziua de 1 mai.Este considerată un ””porte -bonheur”,un talisman aducător de fericire.De 1 mai toată lumea cumpără lăcramioare și trimite felicitări cu urări de fericire.
Veronica Micle are o poezie:”Povestea lăcrămioarelor”
Floricelele mult smerite
Pe sub tufe tăinuite,
S-au ascuns de ochii lumii
Si de cursele minciunii.
Ele-n linistea lor mare
Au privit din depărtare
Rele-n lume câte sunt,
Chinuri câte-s pe pământ.
Si când ceasul de-nflorire
Le sosi, fără de stire
O durere le-a cuprins
Si din sânul lor aprins,
Sir de lacrimi, lăcrămioare,
A curs lin, răcoritoare
Iar din lacrimi pâna-n zori
S-au făcut gingase flori.
Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități
Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută
Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.
Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit;
Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit.
Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit.
Al.Macedonski: ”Noapte de mai ”- fragment
Ce-i roza?
Ce-i roza? Doar o adunare
De spini, de frunze şi o floare?
Întâi, când am ales-o-n zori
Din rondul plin de alte flori,
m-am întrebat, ce-i trandafirul?
Unde povestea-ncepe firul?
.............
Iar el mi-a spus: ca o mandala
mi-am arătat întâi petala!
Simbol pentru perfecţiune,
Aşa ieşit-am din genune,
Din apele primordiale,
Am răsărit cu cinci petale!
Sunt cupa vieţii, a iubirii,
A inimii şi-a nemuririi.
Am fost născut să fiu potir
Al mult iubitului Martir
Şi simbol rozacrucian
Şi altul mistic, feciorian.
Din rosul sânge m-am transpus
Venind la voi de la Iisus.
Ca simbol al peceţii Sale
Pus pe destinele astrale.
El, semn al revenirii Sale
M-a presărat pe-a lumii cale.
..............
Numele roză mi s-a dat
Din roua-ros ce-a fost odat`.
Culoarea mea trandafirie
Din sânge sfânt a fost să fie.
Căci m-am născut din albul pur,
Frunze şi spini având contur.
Şi te anunţ că sunt dual,
Înţep, dar sunt şi senzual.
Ca semn al dragostei curate
Şi sentimente ce-s furate,
Din calde inimi de codane.
Dar pot să stau şi la icoane!
Mă vezi la ceasul înserării
Ca simbol pur regenerării.
.............
Asta mi-a spus minunea albă
Şi eu l-am prins apoi în salbă
Iubitei, plin de gând curat,
Azi, trandafirul ce-am furat.
Poezie de Ovidiu Oană
Oul ”KREMLIN”
Oul ”Transiberianul”
-->