...atâtea tărâmuri răzbat
Prin linia vieţii din palmă
Odată cu plânsul luminii
Şi ape ce nu le cresc umbre
Atâtea scrutări peste
Lumea dezmărginirii de arbori
Că se scutură cerul de stele
Şi încarcă la frunze
Atâtea inutile ecouri
Întoarse cu mâna la matcă
Că însăşi cuvântu-i femeia
Acelui simbol ce ne-ncearcă...
... un maldăr de cuvinte devenim
La subsoara drumului fara poteci
Unde nici aripa nu ştie margini
Unde silabele de mâna scrise-n noi
Adorm
Şi nu putem să le ajungem
Deşi aceleaşi şoapte măcinăm
Şi doar tăceri ne umplu sacul ochi
Cu frunze...
...să şti înserările
Că-n vîrful picioarelor umblă desculţe
Abia adierile Lunii
Să nu-ţi tulbure
Să nu-ţi risipească
Nici despletitorile ploii
Cea mai răvăşitoare stare a literei
Pe toată întinderea
Mersul absenţei ridicate în mâini
Atât cât se poate
Este să crezi
Cu toată puterea vederii-n direct
Mai greu de sufletul
Unde pui capul
Unde pui inima
Şi nu te regăseşti
Şi nu te recunoşti
Cât de sluţit...
... pomii apără drumul cu pioşenia frunzelor
Convinşi că uitarea de sine
E fiecare parte firească a celuilalt
Ca punct de sprijin
În tabloul asemănărilor
Umbra măsoară cu scrisul amiezile
Ele însele
Plouă
Să plouă
Cine
Pe o vreme ca asta deschide fereastra
Cel ce poate să urle
c-ai fi
de-ai fi...
... până netezeşti toate culorile dinaintea creionului
Pâna memoria lor
Dintre tine şi ploaia
Stropilor mari de lumină
Cu toate lăsările
În desimea habarului
Cel ce poate să urle
c-ai fi
de-ai fi...
... nu rupi din umeri fereastra
Nici drumul
Le sprijină celălalt cer
Filă cu filă
Şi marea la răsărituri albastre
Şi strivirea unul de altul
Şi cunoaşterea
Şi recunopaşterea
Şi înfrigurarea în zorii secundei
O altă roură la răstimpuri
Luminii
Nu-i aşa
Nu rupi din umeri fereastra
Nici drumul
Gîndului lamură...
... în aşezarea unor altfel de arbori
Zbaterea ochiului verde
Ajunsă imagine
Se retrage cu spatele
Până cuvintele atât de sărate
Prind grai de cremene
Niciodată mai sigure
Rezervările
Astăzi
Înşine urme...
... cum s-ar putea defini
Acel ceva care leagă
Când toate au fost puse la punct
Cine în locul cui resetează acorduri de frunze
Ce se răsfrâng peste gând
Şi cine în locul cui
Le dezleagă
O blândă Marie a zilelor mele
Ce clipă supremă se smulge din rând
Şi umărul pune
Şi capul işi lasă pe sufletul
Plin...
... si unde să aşterni poteca croitoare
Până la zâmbetul privirii
Ce-a ros în pietre
Mâinile pe rând
Curgerea lină a nopţii noastre către
Ziuă
Cu puii ei frumoşi în aripi
Ne vor urma luciri ce-năbuşim de-o viaţă
Şi date de perete
În toate părţile cuvintele
Împreunarea
Aceloraşi frumoase veşnicii...
Ochiul din moalele inimii este verdele lui de
------------------------------------ + ----------------------------(lacrima nu pateaza)
Păcatul nesăvârşit ochi
Florile soarelui însuşi recunosc diferenţele cu
--------------------------------------( ------------------------------ ) =
Purtate dintr-o parte în alta capul plecat
Frunzele inimii în toate culorile nu-şi rănesc
= --------------------------------------------------------
Arborii
Dacă iubirile în devenim muţi şi
-----------------------------( ne conjugă) X -------------------- X
Confortul derivatelor lor tulbură
războiul tăcerilor e masa încărcată cu litere sau
X ------------------------- = ---------------------------------------------
Felul cântului singur întoarcerea gândului de unde-a plecat
Se dau: - elementele;
- nu se cer reprezentările grafice
Se cere: - sistemul cartezian
( ştiţi voi: XYZ)
...sclipesc dimineţile în ferestrele zilelor
Cu umerii goi
Duc mai mult pe picioare
Obişnuinţele
Aerul de după
În alte dimensiuni caută ochii
În farul drumului
Negură
Negură
Şi ce mai vrea de la tine
Îţi spui
Vei vedea...
...era un crâng de sentimente
Din care s-a rupt
Ambalajul luminiil...
... altarul preaplinului
Zâmbetul fiarei rănite
Cu puii flămânzi...
... niciodată tăcerea
n-ai atins-o cu
gândul...
... îndumnezeirile mâinii
Drum fără glas
Verde de ochi peste lume...
... în toate culorile
Arcul uitării
Din care s-a tras...
...voltă ochiul secundei
Până la freamătul trupului
Jumătate odăi fără margini
Jumătate înstrăinările lor
Voltă ramul ninsorilor calde
Pe care faci cumpănă inimii
Jumătate sufletul tău dezrămat
Jumătate înstrăinările lui
Voltă puterea cuvântului
Ce-ai modelat
Jumătate statui nesfârşite
Jumătate înstrăinările ei
Voltă semnul de foc
În noaptea mai ziuă albastră
Jumătate blândă povară
Jumătate supunerea lor...
... s-au stâns în palma mărturiei nopţi
Rupînd zăbala unor alte vieţi
Cum târâtoarele din pielea-i strâmtă
Pe coapse vremuiau copitele
Potecilor ce n-ai ajuns
Cădeau genunchi de nesfârşiri
Acoperind la timp
Ce n-a ştiut
Ce n-a putut
Uitarea...
... de la capăt
Nu venea altoirea fântânii
Lăsării sau ridicării pe vîrfuri
În oglinzile mării
Nici zâmbetul fiarei
Prin întoarcerea-n loc
Flacără în trupul cuvintelor
Nici piatră în ochiul pădurii spulberării
În crug
Sau poate
O cât de greu a-nvăţa cu glas tare
Istoria mâinilor
Ce-n fiecare secundă
Dintre tine şi prag
Ţipătul hialin al tăcerii
Dezleagă...
... nici un cuvânt despre sufletul
Nemaivăzutului chip
Sau despre prevestitoarele clipe
Învălmăşindu-se unele-n altele
Şi totuşi făcându-se loc
Doar freamătul mâinii în care-ai ucis
Îngăduitele bezne
Şi nici o lumină electrică să-i fii siguranţă
Nimic despre implacabila lună
Unde noaptea în zi conlucrează
Că abia de mai poţi ridica
La înălţimea ta
Gîndul...
...intră pe uşă trăgând siguraţa de drumuri
Peste-nserarea din vatră ce abia se deşteaptă
Să te apleci
Nu ma aplec
Te-mpiedic
Nici asta - fiecare fiecăruia suntem
Clipe-nrobite de-naltele ierbi
Recunoaşterii
Dar cine eşti tu
Ecolul din gând ce talazul lasatelor temeri
Sclipeşte
Însumarea tăcerilor albe sub nisipuri fierbinţi
Dorul dezvelit până la sânge de picurările frunzei
Dintr-o parte într-alta eşti
Dimineţi ce scutură inima ferestrei deschise
Sau iarna cu feţii ei fumoşi de zăpezi
Cu steluţe la tălpi
Poate cuvântul legat în batistă sa nu-şi piardă
Culoarea
Sau poate...
Nu
Altcineva...
...atâtea tărâmuri răzbat
Prin linia vieţii din palmă
Odată cu plânsul luminii
Şi ape ce nu le cresc umbre
Atâtea scrutări peste
Lumea dezmărginirii de arbori
Că se scutură cerul de stele
Şi încarcă la frunze
Atâtea inutile ecouri
Întoarse cu mâna la matcă
Că însăşi cuvântu-i femeia
Acelui simbol ce ne-ncearcă...
... pe şoldul clipei la această vreme
E semn de ploaie-n alte vieţi
Şi-atâta nins de-nfiorări
Şi-aprins de cerul casei tale
În tot de-a latul
Şi de-a lungul
Vegherii noastre cea de rând
Mai sinfonia mângâierii
Mai lacrimă-mpreună
Când unu,-n locul altuia
Iubim...
... vibraţii – induse stări la vedere
Pe Vana necuprinselor lucruri
Pământuri rare prăpăditoare – la orizonturi
Dezvelind la un colţ
Taceri ce-şi spală cuvintele-n mare
Iarăşi
Şi iarăşi
Iau forma rămasă a urmei
Pe care-o purtam...
-->