...intră pe uşă trăgând siguraţa de drumuri
Peste-nserarea din vatră ce abia se deşteaptă
Să te apleci
Nu ma aplec
Te-mpiedic
Nici asta - fiecare fiecăruia suntem
Clipe-nrobite de-naltele ierbi
Recunoaşterii
Dar cine eşti tu
Ecolul din gând ce talazul lasatelor temeri
Sclipeşte
Însumarea tăcerilor albe sub nisipuri fierbinţi
Dorul dezvelit până la sânge de picurările frunzei
Dintr-o parte într-alta eşti
Dimineţi ce scutură inima ferestrei deschise
Sau iarna cu feţii ei fumoşi de zăpezi
Cu steluţe la tălpi
Poate cuvântul legat în batistă sa nu-şi piardă
Culoarea
Sau poate...
Nu
Altcineva...
-->
Comentarii