O feerie în alb, aerul este mai rece, 

In ghetele de gheață iarna petrece, 

Fulgii de zăpadă aleargă pe drum, 

Colo-n vale se văd  urme de fum.

Prin văzduh trece agale doar vântul, 

Flori de chiciură îngheață pământul, 

Mai multă zăpadă cerul cerne iară, 

Vântul la geamuri strigă ca o fiară. 

Zile scurte, noaptea repede mai vine, 

Lângă foc eu dar și câteva mici alune,

Țese iarna perdeaua rece de zăpadă, 

Și bezna mare coboară peste stradă.

Somnul alunecă încet printre gene, 

Iarna scutură zăpada peste troiene, 

Mă acopăr cu un șal frumos de lână, 

Viscolește mai tare de o săptămână.

Toți fulgii de zăpadă din cer coboară,

Pe drumul alb nu este nimeni afară, 

Cerul iar a început frumos să cearnă,

Așează pe pământ iar o curată haină. 

Afară ninge liniștit dar strada este iar pustie, 

Ascult fericită lângă foc o frumoasă melodie,

In casă este cald și focul cântă foarte liniștit,

Câteodată cu fulgii de zăpadă am mai vorbit. 

Vântul la geamuri aleargă și frumos îmi cântă, 

Lângă foc o carte nouă pe masă mă așteaptă, 

Sufletul meu deseori este învelit și de un gând,

Scriu liniștită în cartea vieții din când in când.

Chiar dacă afară vântul aleargă și este mai frig, 

Simt bine pe chipul meu in grădină frigul aprig,

Și sunt foarte liniștită când lângă foc iar citesc,

De multe ori nepoatei mele ceva îi povestesc. 

In visul nopții foarte reci și plin de multă lumină,

Stelele pe cer știu că toate la geam or să vină, 

Aleargă clepsidra iernilor înghețe acum apuse, 

Și în cartea vieții mele toate iernile sunt scrise.

Acum printre nămeți doar Luna ne mai veghează, 

Pe geamuri gerul mai frumos flori multe pictează, 

O stea mi se strecoară liniștită și printre pleoape, 

Când zorii foarte înghețați sunt tot mai aproape. 

Încet se oprește foarte bine furtuna, 

Și fulgii de zăpadă se agită într-una,

Mai viseze  și la iernile de odinioară,

Când noi ne-am întâlnit prima oara.

Acum am tâmplele puțin mai cărunte, 

Ele vor timpul mai bine să îl înfrunte,

Și umbra serii se ascunde după case,

Acoperită de valuri albe de mătase. 

Multe amintiri prin iarnă s-au ascuns,

Răsună în suflet un singur mic răspuns, 

Copilăria revine dar ea in suflet renaște, 

O primesc cu drag când ea călătorește. 

Din iarnă in iarnă bine mai îmbătrânesc, 

Nămeții albi din an un an mereu cresc, 

A venit iarna să îmi aducă iar aminte, 

Printre nămeții să merg acum înainte. 

Fulgii aleargă printre ale mele gânduri, 

Zboară peste tot, spre alte albe drumuri, 

Strada mea în polei repede se îmbracă, 

Eu încă mai cred că iarna este o joacă. 

Nu îmi place vântul iernii care îngheață 

Și îmi aduce un zâmbet frumos pe față, 

Cineva la ușa casei mele tare mai bate, 

Amintiri din zăpezi de foarte departe. 

Gândurile ascunse și în ninsorile iernii, 

Ascunse dar și uitate de negura vremii, 

Iarna mea multe povești albe împarte, 

Și frigul le-a gonit pe toate într-o carte. 

Aș vrea să mai fiu un fulg de zăpadă, 

Să alerg bine printre ramurile brazilor,

Și să nu mai uit și cuvintele cântecelor,

Peste mine mai multă zăpadă să cadă.

Aș vrea să fiu un ghiocel vesel mereu, 

O rază de Soare să mă mângâie bine, 

Și o ploaie caldă și peste grădină vine, 

Îi multulesc mai frumos lui Dumnezeu. 

Aș vrea să fiu și valul mării învolburat

Să stau la Soare și să privesc iar Cerul, 

Printre valurile mării să gonesc vântul, 

Și printre razele de Soare te-am căutat.

Aș vrea să fiu o frunză care călătorește, 

Să culegem și gutuile coapte din copac,

Când vine ploaia toamnei vreau să tac, 

Printre picurii de ploaie mai povestește.

Aș vrea să fiu și un călător prin anotimp,

Să zâmbesc când iarna este mereu frig, 

Sau printre valurile înspumate să te strig, 

Mereu când culeg și ghioceii să am timp. 

Când ninge afară și e mai frig zâmbesc,.

Beau un ceai de mușețel foarte gustos,

Este mai multă zăpadă adunată pe jos, 

Printre fulgii de zăpadă mai călătoresc. 

Bradul mai verde în curte este frumos, 

Printre fulgii de zăpadă în curte privesc, 

Este cald în casa mea așa cu îmi doresc,

Am pe mine acum un pulover mai gros. 

Lucrez și un tablou mic cu o Crăciunuță,

Servesc liniștită ceaiul care s-a cam răcit,

De ramurile goale gheața iernii se agață. 

Am iar un zâmbet mai liniștit iar pe față,

Lângă mine și un fulg de zăpadă s venit,

Nepoțica mea lângă sobă liniștită învață. 

Nu ne mai înțelegem in vârtej deloc, 

Alergăm toți bezmetici în același loc,

Pe mine mă cheamă Fulg, dar pe tine, 

Tot Fulg mă cheamă și alerg mai bine. 

Haide, degeaba acum ne mai certăm,

Mai bine ceva frumos pe Cer desenăm,

O stea dar și un frumos Om de zăpadă,

Și să acoperim totul cu fulgi pe stradă.

Doar și Fulguleț  tipă singur cel mai tare 

Când vede aproape și o rază de Soare,

Și se ascunde pe Cerul rece și luminos,

In iarna asta voi fi un fulg mai curajos. 

Privesc pe geam cum fulgii toți se joacă, 

Știu eu că in necaz acum vor să îmi facă,

Eu câteva zile voi sta cuminte iar în casă, 

Voi privi fulgii după perdeaua mea trasă. 

Unul mă ceartă cu o voce gravă  și rece, 

Liniștită privesc cum timpul repede trece, 

Acum stai cuminte, citește, scrie frumos, 

Până ai să fii un suflet voinic și sănătos. 

In casa bunicii veche am fost mereu fericită, 

Era cald iarna în casă mirosea a gogoși bune, 

Și în sufletul meu încep amintirile să se adune, 

Când nu găseam ceva îmi spunea atentă caută. 

Pe pervaz mai erau iar craciunițe roșii și albe, 

Toată copilăria frumos a fost frumos colorată, 

Când scotea apă din fântână învârtea o roată, 

Îmi plăceau mereu la geamuri  și ale iernii salbe. 

În casa bunicii am citit lângă ea mereu cărți, 

M-a învățat să mă rog la Dumnezeu in viață, 

Când mă jucam mult îmi spunea să și înveți. 

Avea întotdeauna un zâmbet frumos pe față, 

La masă dimineața spunea  mănâncă cât poți, 

Iarna pe sanie in zăpadă cu iubire mă răsfață. 

Azi in decembrie Soarele este foarte supărat, 

In viață de norii întunecați mereu m-am apărat, 

Intunericul serii îmi întristează mereu și gândul, 

Și îmi atinge frigul întotdeauna bine și sufletul. 

Pasările nu mai ciripesc și nu mai îmi bucură fața, 

Așa am trăit mereu printre iernile mele toată viața, 

Privesc fulgii de zăpadă cum dansează ca un copil, 

Acum și frigul iernii  in curtea pustie este mai dificil. 

Deseori mai călătoresc și printre iernile vieții mele  

Și ocolesc îmbrăcată foarte bine și toate gerurile, 

Printre fulgii de zăpadă călătoresc  iar nostalgiile, 

Am mai avut in iarna sufletului meu multe bucurii. 

Mai târziu citesc la căldura sobei liniștită o carte, 

De zăpadă toate florile in grădină sunt acoperite, 

Amintirile mă urmăresc și cu al lor dulce parfum, 

Fulgii de zăpadă se mai odihnesc acum pe drum. 

Și gândul mă mai caută și in iarna sufletului meu  

Pictez câteodată și o iarnă din viața mea mereu  

Și iarna mea a revenit mai tăcută dintr-o copilărie, 

Scriu liniștită lângă sobă pentru ea altă poezie. 

Sunt un suflet mai visător cu o frumoasă poveste, 

Dar și strada mea veche a copilărie nu mai este, 

Aveam câțiva prieteni cu care mă jucam fericită, 

Eram întotdeauna în casele lor mereu bine venită. 

Și mamele lor in viață erau foarte bune prietene, 

În sufletul meu amintirile încep iar să se adune, 

Mergeam amândoi la școală și stăteam in bancă, 

Întotdeauna aveam un chef copilăresc de joacă. 

Prietenul meu a fost doctor dar este la cer acum, 

Deseori mă gândesc la el pe al vieții mele drum, 

A fost un băiat foarte inteligent dar și cu credință, 

Dar avea din copilăria nostră foarte multă voință. 

Am mai avut o prietenă foarte bună in copilărie 

În curte avea și un leagăn care îmi plăcea mie, 

Dimineața mergeam la ea când ea dormea bine, 

Dar și fratele ei mai mare deseori vine iar la mine. 

Aveam și mulți prieteni pe strada dintr-o poveste, 

In sufletul meu Emilian, Marcela, și Costel iar este, 

Anii au trecut și amintirile sunt tot în sufletul meu, 

Din copilărie noi ne rugam fericiți și la Dumnezeu. 

Printre cărțile mele vechi un gând a plecat, 

Mă bucură iar ninsoarea iernii atât de rece,

Alt anotimp prin timpul meu repede trece, 

Privesc cerul plin de nori, este mai supărat. 

In cuptorul sobei vechi o plăcintă se coace, 

Iarna prin curtea  mai înghețată m-a căutat, 

De multe ori la valurile mării am  mai visat, 

Iarna cu sania și Reni pe stradă se întoarce. 

Am pe masă acum câteva portocale și cărți, 

Eu lucrez și un tablou mare cu multe culori, 

Mereu ce așez pe perete cu drag îmi arăți. 

Acum citesc și încep să lucrez in multe seri, 

Și dintr-o geantă pentru mine ceva mai scoți, 

Cărțile mele mă așteaptă lângă sobă deseori. 

Printre gândurile iernii iar călătoresc, 

Un an se pregătește acum să plece, 

Afară ninge tare și este foarte rece,

Să fiu mai sănătoasă eu îmi doresc.

Prin sufletul meu o amintire iar trece,

Pe geam mulți ulgii de zăpadă privesc,

Și cu anul care pleacă acum vorbesc, 

Vântul printre fulgii de zăpadă petrece. 

Printre gânduri mai adun multe bucurii, 

Candela aprinsă este în casă mai bine, 

Îmi este tare dor de când eram copii. 

În gândul meu ești întotdeauna cu mine, 

Apar și pe cerul iernii înghețat iar norii, 

În suflet gândurile încep să se adune. 

In ziua de Crăciun vreau să fiu un om mai bun, 

Să mă rog liniștită la Dumnezeu și să zâmbesc, 

Numai printre oameni cu credință eu să trăiesc

Întotdeauna și bucuriile vieții mele să le adun. 

Mereu un viața mea vreau să vorbesc frumos, 

In ziua de Crăciun vreau să fiu un om mai bun,

Și să am grijă mare in viața mea ce mai și spun, 

Cu iubire o pâine omului sărac să mai dăruiesc. 

Mă rog la Dumnezeu să fiu mereu sănătoasă, 

In ziua de Crăciun vreau mereu să zâmbesc, 

Când mă rog să am privirea mereu luminoasă. 

M-a învățat străbunicul frumos să și povestesc, 

Când vorbesc cu oamenii să fiu mereu voioasă, 

In toate încercările vieții să am grijă ce mai adun. 

Cerul zâmbește înghețat, albastru și rece, 

Iarna împrăștie mulți fluturi albi de zăpadă,

Cineva alunecă rău și mai are puțin să cadă,

Ninge frumos dar începe iar să se întunece.

Iarna împrăștie mulți fluturi albi de zăpadă, 

O sanie mai gălăgioasă pe lângă noi trece,

Ninge frumos dar începe iar să se întunece, 

Iarna construiește la geamuri iar o arcadă.

O sanie mai gălăgioasă pe lângă noi trece,

Este zăpadă și gheață mai multă pe stradă, 

Iarna construiește la geamuri iar o arcadă,

Vântul vesel pe strada nostră mai petrece. 

Este zăpadă și gheață mai multă pe stradă, 

Ninge tare și lumea începe acum să alunece

Vântul vesel pe strada nostră mai și petrece 

Temperatura începe repede acum să scadă. 

Ninge tare și lumea începe acum să alunece 

Focul in soba veche incepe frumos să ardă,

Temperatura începe repede acum să scadă, 

Vântul înghețat mai departe vrea să și plece.

Focul in soba veche începe frumos să ardă, 

În cuptor ceva foarte bun mai bine se coace,

Vântul înghețat mai departe vrea să și plece

Și pe geam înghețat începe să nu se  vadă. 

Cerul este luminat iar de multe stele, 

Ninge frumos, zăpada aruncă scântei,

Mi-au înghețat în suflet toate cuvintele, 

Am găsit in caiet o mică floare de tei. 

Toate luminile sunt stinse iar pe stradă, 

Drumul este alb, fulgii de zăpadă zboară,

Bradul meu verde este singur în ogradă, 

Ascult mai liniștită cum cântă și o vioară. 

Lângă soba caldă sufletul se încălzește, 

Ninge foarte tare dar este un ger cumplit, 

Doar bradul meu verde un grădină trăiește, 

Privesc, acum și ninsoarea s-a mai potolit. 

Vântul înghețat bântuie tare și prin beznă, 

Și zăpada in curte foarte rău o răscolește, 

În curte câinele ciobabesc face iar o poznă, 

Dar pe strada ninsoarea înghețată pornește. 

Ninge și pe stradă foarte tare de câteva zile 

Cerul este plin de stele ca un frumos covor, 

Eu am închis întotdeauna bine și toate ușile, 

Mie îmi place câteodată al iernii rece decor. 

Un felinar licărește într-o noapte de iarnă, 

Curtea a schimbat în grabă și altă haină,

E plin și cerul de stelele nopții înghețate,

Multe sunete la geamul meu mai supărate.

Eu stau liniștită in casă la căldură și citesc. 

Pe geam fulgii de zăpadă iar mă urmăresc 

Au venit și au plecat spre alte ținuturi acum, 

Dar privesc pe geam printre brazi mult fum. 

Ninge peste gradina care așteaptă primăvara, 

S-a întors iar Baba Dochia acum în toată țara,

Nu îmi pasă, în casă este cald și pot să citesc, 

Și printre cărțile mele de mulți ani  eu trăiesc.

Felinarul luminează jocul fulgilor într-o curte, 

Vântul vrea să alerge pe străzi să ne caute, 

Privesc pe geam și pe stradă  trece cineva

Se grăbește înfrigurat să ajungă iar undeva.

Ninge cu bucuria copiilor cu Omul de zăpadă 

Și peste grădina mea iarna reîncepe să cadă, 

Lângă foc și cărți sunt întotdeauna liniștită, 

Închid și cartea, a fost demult de mine citită. 

Un ceai cald și zăpadă adunată in curte,

Nu vrea nici fulgul să mă mai asculte, 

Il beau liniștită și nu mai simt și frigul,

A înghețat foarte rău acum și pământul. 

Suntem în suflet iar copii fericiți pe sanie, 

Iarna îmi dăruiește întotdeauna o bucurie,

Pornesc prin zăpadă încet în a mea curte,

Pe geamuri flori mari de gheață mai multe. 

Cad din cerul iernii fulgii de zăpadă mereu,

Îi multulesc în viață pentru tot lui Dumnezeu,

Topesc iar toate amintirile foarte înghețate

Dar in pieptul meu inima foarte liniștită bate. 

Un ceai cald beau dar și o frumoasă amintire, 

Când o rază de lumină apare liniștită in privire, 

Nu caut acum și frigul iernii care nu îmi place, 

Acum și vântul la geamuri parcă mai  și tace

Vreau să merg în casa mea liniștită la căldură, 

Pe o ramura cu zăpadă și porumbel se bucură, 

Mai iau în sufletul meu câțiva fulgi de zăpadă, 

Focul in sobă cântă și ncepe repede să ardă. 

Ninge calm cu fulgi de zăpadă argintii, 

Alunecă gândul printre zăpezile iernii, 

Copacii adormiți sunt acum liniștiți 

De multă zăpadă sunt bine acoperiți. 

Și vremea rece mă gonește iar acasă,

Baba Dochia  a mai scos iar și o coasă,

Și un fus se răsucește foarte zgomotos,

Este vântul iernii prin curte atât de geros.

Privesc cum vântul și îmi bate la geam, 

Pe masă multe portocale și nuci iar am, 

Brusc miroase a vin dar și a scorțișoară,. 

În musafir înghețat mă așteaptă afară. 

Simt dogoarea albă care vine iar pe ușă, 

Focul dansează și adună un sobă cenușă, 

E seară, Luna este și ea foarte înghețată, 

Ninge cu fulgi mari, toamna este uitată. 

Călătoresc acum și printre ninsorile iernii, 

Lângă foc nu simt niciodată gerul vremii, 

Încălzesc cu privirea și geamul înghețat, 

Cuptorul îmi dăruiește ceva bun de gustat 

Și musafirul se pregătește liniștit să plece, 

Eu îl rog să rămână, afară este foarte rece, 

Pregătesc un pahar cu vin și scorțișoară, 

El începe foarte fericit să cânte la chitară. 

Nicoleta Mija - Panorama literară, decembrie 2023

12. (poezie)

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Nicoleta Mija - Panorama literară, decembrie 2023

11. (poezie)

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Nicoleta Mija - Panorama literară, decembrie 2023

10. (poezie)

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară