| a spune totul |
| pentru a nu se înțelege mai nimic |
| sau a nu spune mai nimic |
pentru a se înțelege totul |
| a scrie orice |
| numai pentru aprecierea cititorilor |
| sau a citi pe oricine chiar merită apreciat |
| pentru a nu scrie (pe cât posibil) |
ceea ce s-a mai spus |
| și a fi în concordanță cu propriile-ți gusturi |
| a pune suflet |
| fară ocolișuri în ceea ce creezi |
| sau chiar creațiile tale |
| să-ți fie sufletul |
(având totuși grijă să nu o ghicească nimenea) |
| a vedea poezia |
| doar ca o aparentă lipsă de sens |
| sau însuși sensul ei |
ca bogăție de aparențe |
| a te situa mai degrabă |
| undeva la mijloc |
| (calea înțelepciunii zic unii) |
| sau pur și simplu |
| a lua taurul de coarne |
Postările lui Ruse Florian (39)
Filtrează după
| "Pe-atunci când încă hoinăream |
| prin lumea ei de ceață, |
| că de abia mai bântuiam |
| prin propria mea viață, |
| pare-se-a fost ceva marcant, |
| detonat întâmplător, |
| un nu-știu-ce-așa percutant, |
că fantomele-mi tot mor." |
| Etern când cați, parc-având ce, |
| eu-ți, oricât recurent, |
| îmbătat cu apă rece, |
| va bate-n evanescent. |
| Pot trece ani, pot trece vieți |
| (ce nu fac oamenii beți?), |
| chiar de-ți bagi karma în sperieți, |
visând cai verzi pe pereți. |
| Cam asta-ți vine când privești |
| pe vreunu-n ce se-agăță. |
| Ce acrobat trist! mai gândești, |
| precum firu-i de ață… |
| Gândul, ce-o coti |
| pe-un drumeag pierdut, |
| tainic mă pofti, |
| și-l urmai ciufut. |
|
| Din nimic miji |
| un trecut spiral. |
| Melcul îmi vrăji |
| zborul prin dedal: |
|
| Pe asfalt, schițat, |
| un banal șotron, |
| unde-mi luai distrat |
| karma în balon. |
|
| Smuls cumva, apoi, |
| pe-un colnic gonii. |
| Frunza-i, pașii goi, |
| parcă îmi răni. |
|
| Voltă iar; tăcut, |
| se montă fidel |
| zona de făcut |
| din nisip, castel. |
|
| După, lapte gros: |
| jocul ce-n final |
| îmi făcu ritos |
| saltul în real. |
|
| (De-unde, azi, trăiam, |
| veșted, cest alean, |
| ieri, copil, jucam |
| fotbal pe maidan.) |
|
| Fumul fără foc |
| n-are cum ieși: |
| încerc în batjoc |
| praful a prăși. |
|
| Timpul, s-a jucat! |
| (parcă-n veci absent); |
| numai c-a forțat |
| nota prea strident. |
| Plâng ochii norilor |
| mânați de-un vânt hain |
| prin țara cailor |
senini tot mai puțin. |
| Dor nervii vremilor |
| întinși mult prea prostesc |
| de valul triștilor |
dricari ce se rotesc. |
| Vezi colții zbirilor, |
| lătrând parc-a pustiu, |
| luând urma mânjilor, |
rânjind pe străzi bocciu. |
| Curg stropii, domnilor! |
| vestind un cer senin, |
| în raiul șerpilor |
| scuipând în jur venin. |
| Am văzut începutul unui univers | ||||
| (Dumnezeule, cât pot fi de în vârstă) | ||||
| Unii l-au numit big bang | ||||
| alții creația unuia sau mai multor zei și așa mai departe | ||||
| Nu prea știu ce să cred despre aceste chestiuni | ||||
| și sincer nici nu prea îmi pasă | ||||
| Lucrurile pentru mine sunt atât de clare în ciuda faptului | ||||
| că nu am reușit să conving pe nimeni niciodată | ||||
| cum totul a început atunci când am întâlnit-o prima dată | ||||
| Am văzut sfârșitul unui univers | ||||
| mângâiat oarecum de acel | ||||
| "Nimic nu se pierde, totul se transformă" | ||||
| pe care frumos îl spunea odată cineva | ||||
| Se pare că nu e nevoie de forțe supranaturale | ||||
| pentru a dispărea un univers | ||||
| doi oameni la fel de banal cum îl pot crea | ||||
| îl și pot face să dispară | ||||
|
| Frăsuială mare-n țară: |
| Un virus urcă-n grafice turbat; |
| Împăratu-i foc și pară, |
| Pesemne dânsul scade ne-ncetat. |
| suficiența? |
| extrem de răspândită la oameni |
mult prea des religie la partide |
| raiul virușilor? |
| când în mijlocul pandemiei de suficiență |
viața își dă viața |
| viitorul? |
| cel mai probabil ruină |
când noua religie se luptă cu virușii |
| prevenția? |
| deși mulți la-nceput o bagatelizează-n mod rizibil |
puțini râd și la urmă |
| dezastrul? |
| până-a se pogorî ca un trăsnet |
s-a tot anticipat |
| salvarea? |
| greu de zis |
| unii propun distanțarea față de semeni |
| alții ceva mai inventivi pe cea față de noile religii |
| apar totuși voci care ar miza mai degrabă pe cea față de propria suficiență... |
| Unii caută |
| noi idei |
| noi iubiri |
| noi amintiri |
| noi împăcări |
| noi începuturi |
| noi bucurii |
| noi întrebări |
| Altii caută |
| noi metafore |
| noi uri |
| noi uitări |
| noi certuri |
| noi sfârșituri |
| noi tristeți |
| noi răspunsuri |
| A nu se ignora ce anume cauți la alții |
| sau ce cauți la tine |
| A se ține cont că unii caută noul |
| iar alții caută vechiul și multe multe altele |
| Poate că până la urmă în viață |
| nu-i important numai ce anume ai găsit |
| ci și ceea ce încă mai cauți... |
| Poate nu prea contează atât să găsești întotdeauna ceea ce cauți |
| cât a-ți găsi mereu căutări care să conteze |
| De ceva vreme-ncoa s-a tot considerat |
| spre-o viață morală să-ndrumi c-ar merita, |
| totuși mă-ntreb, la om, nu-i astfel delicat |
| morala-ntregii vieți s-o faci și a-i conta? |
| Când la vreunul, azi, admiri idiot |
| în atâtea limbi, de sus, cum tace, |
| că-i prea filozof sau mut poliglot |
| diferențe mari chiar nu poți face. |
| De un timp încoa mă simt complet stupid |
| atunci când mă duc, frumușel, la votare; |
| mi-e, nu știu de ce, tot mai greu să decid |
| cam cine aș vrea să mă fure mai tare. |
| nu puțini prin epatare |
| tind s-arate învățați |
| da-n lipsă de maniere |
| se dau mult prea cultivați |
| Pentru că-ți idolatrizam surâsul |
| (Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu? |
| Prea izbutea s-alunge norii!) |
| Pentru că-ți idolatrizam ochii |
| (Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu? |
| La felul cum îți trădau rotunjimile sufletului?) |
| Pentru că-ți idolatrizam mersul |
| (Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu? |
| Se călcau și firele de iarbă-n picioare să-ți simtă apăsarea) |
| Pentru că-ți idolatrizam părul |
| (Dar cine nu ar fi facut-o-n locul meu? |
| Până și vântul se îmbăta răsfirându-l!) |
| Pentru că-ți idolatrizam mâinile |
| (Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu? - |
| Mângâierile tale...) |
| Pentru că-ți idolatrizam chipul |
| (Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu? |
| Esența lui încă-i de neînchipuit) |
| Pentru că-ți idolatrizam modul de-a gândi |
| (Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu? |
| La câtă spontaneitate! La câtă limpezime!) |
| Pentru că-ți idolatrizam existența |
| (Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu? |
| Dacă n-ai fi fost, ce-ar mai fi existat?) |
| Pentru toate-acestea îmi accept pedeapsa |
| (Dar cine nu ar fi făcut-o-n locul meu? - |
| Ce-mi pasă mie de iadul de-acum, |
| când odinioară știu că m-ai iubit?) |
| Schimbă-aproape pe-orice om |
| când e prins cu fofârlica... |
| și-astfel vezi vreun falnic pom |
| aducând-o cu urzica. |
| un puști ofticat |
| pleacă din joc cu mingea |
e a mea o iau |
| o voce pe la palat |
| mai lăsați justiția |
| reper în jurnal - |
| toate simțurile spun |
| întoarce foaia |
| "Se nasc prea moarte azi cuvintele - |
| poemele n-au nicio șansă |
| o iau la goană pân' și muzele |
| poeții însă nu se lasă |
| și-și varsă bieții sentimentele |
| în tonuri chipurile-albastre |
| mai-mai să ezite valurile |
| văzând atâtea voci măiastre…" |
Cam așa se tot exprimă unii, |
| de o vreme-ncoace, pe-unde pot. |
| "Apa trece, rămân bolovanii." |
| mai împung ei, "Asta este tot". |
| Hazu-l scoate, e-o zicală, |
| pe rumânul făr-un leu; |
| moneda-i natională, |
| de-ar fi râsul, văleleu! |
| Hm, câte mai avem din fostul comunism: |
| jignind democrația cu-al lor heirupism, |
| destui încă mai cred că ar fi altruism |
| să-și denigreze țara din patriotism... |
| Depopulare - |
| Tot mai puține muște |
| Ditai rahatu' |
-->