Etern strigoi

"Pe-atunci când încă hoinăream
prin lumea ei de ceață,
că de abia mai bântuiam
prin propria mea viață, 
pare-se-a fost ceva marcant,
detonat întâmplător,
un nu-știu-ce-așa percutant,

că fantomele-mi tot mor."

Etern când cați, parc-având ce,
eu-ți, oricât recurent,
îmbătat cu apă rece,
va bate-n evanescent.
Pot trece ani, pot trece vieți
(ce nu fac oamenii beți?),
chiar de-ți bagi karma în sperieți,

visând cai verzi pe pereți.

Cam asta-ți vine când privești
pe vreunu-n ce se-agăță.
Ce acrobat trist! mai gândești,
precum firu-i de ață…
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->