mă îmbrac cu secunda agățată de timp 
 pană când dispare, apoi cu alta o schimb -
 mă filozofez cu conecții de stare acută 
 ca să stau plută... ca să stau plută, plută... 
 
 mă încalț cu secunda pantof, doar un plus 
 că să am imagine de mers... îndeajuns -
 altă secundă pantof, urmează la rând 
 pas după pas, ce mă poartă, purtând... 
 
 mă înfricoșez cu secunda de ceolofan 
 transparentă urmare, fară un plan -
 gânduri, înșirate pe o stare tăcută de chin 
 apoi alte secunde ce vin, secunde ce vin... 
 
 mă spânzur de secunda frânghie, plictisit 
 ca să pretind că sunt un „mort” închipuit -
 nu îmi pasă de de a mea unică fantezie 
 metaforele sunt permise... de scriu poezie... 
 
 mă îmbrac cu secunda agățată de timp 
 că să săr din anotimp în anotimp -
 joc cărti și am în mană doar patru  
 și trișez viața... fiind inculpatu'... 
 
 mă trezesc din visul ăsta sofisticat 
 fără să înțeleg ce s-a-ntâmplat -
 mă filozofez cu conecții de stare acută 
 ca să stau plută... că să stau plută, plută..

Vladimir Nichita / Australia.
17/02/2020 
  

 Vers rotunjit de dalta gândului curat
 cioplit pe trepte unice de crez -
 încerc să fiu poet cu lut încorporat
 ce cu metafore te corelez.
 
 Vers ce-i rotit în roata de olar
 și smălțuit cu-ale naturii dulci culori -
 ești flacără de gând ce-i solitar
 crescând pe metereze flori.
 
 Vers de iubire și de mult amar
 te cântăresc și îți adaug chin -
 cu zbatere de mândru lăutar
 ce cantă pentru al tău destin.
 
 Vers care zbori spre înălțimi
 ca pasăre sfințită de-nceput  -
 tu „explodezi” creind lumini
 de curcubeu poetic neîntrecut.
 
 Vers cadențat și plin de voci
 eroii noștrii tainic te slăvesc -
 Vers al rațiunii mele mă provoci
 pentru a-ți spune simplu: te iubesc !

Vladimir Nichita / Australia.
13/02/2020
 

 Nichita Stănescu „merge” pe râuri
 iar râurile „merg” pe El
 stare confidențială
 care nu se invață...
 mă scald în apa lui Nichita
 dezbracandu-mă de aripi
 timpul nu mă mai intreabă
 în ce loc mă aflu.
 Poetul Nichita 
 schimbă culorile apei
 numai... numai acum pot 
 să înțeleg miracolele vieții...
 
 Nichita Stănescu merge prin mine
 masându-mi oasele sărace
 pe claviaturi de pian organic
 se aud vocile lumii... da vocile lumii
 care-mi cern cenușa inițierii -
 inițierii mele poetice...
 
 Nichita Stănescu strigă strigarea
 doar cu sunet astral
 imagini de versuri plutitoare
 căci el este Nichita... care știe să zboare
 cu sufletele noastre închise în El
 da Nichita... știe să zboare -
 nu e pasăre... dar știe să zboare...
 
 Nichita Stănescu este iubirea
 sărutul meu pentru mamă și tată 
 îngenunchierea mea... rugăciunea
 de a-mi iubi familia și prietenii.
 Oamenii se nasc și mor 
 o singură dată -
 cine se naște și moare
 pentru a două oară
 se va numi cu siguranță...
 Nichita Stănescu !

 Vladimir Nichita / Australia.
 08/02/2020

 Să fiu ce nu am fost nicicând
 poetul nemuririi pe Pămant
 să fiu un strigăt al iubirii
 ce scrie versul fericirii.
 Să mă înalț ca un Icar în zbor
 spre Constelații de amor
 și-ntre planete să valsez
 purtând pe-aripi al vieții crez.
 
 Să fiu un Menestrel Universal
 în lumi de vis și de opal
 să fiu iubit de lumi îndepărtate
 ce sunt de mine apreciate.
 Apoi să te-ntâlnesc pe tine
 plutind încet... încet spre mine
 să te privesc și cu-ncântare
 să-ți dăruiesc sărut de Soare.
 
 Să fiu iubitul tău ce-ți spune
 că sunt un pămantean anume 
 că sunt poetul care-ți cere
 metafore... ce le numesc plăcere.
 Iar tu să fii sclipire unica de aur
 care devine-al meu tezaur
 ce-i prețuit de poezia mea
 cu nume de... Nu-Mă-Uita....
   
  Te iubesc necunoscuto !

  Vladimir Nichita / Australia.
  02/02/2020

 De ce oare bărbații 
 sunt atrași de papuci, 
 nu de cei cu tocuri "joase" 
 ci de cei cu tocuri "lungi"...? 
 
 Picioarele cocoțate 
 ridică femeia mai sus, 
 dându-i desigur prestanță 
 și-o notă, insoțită de-un plus. 
 
 Apoi mișcarea lor balansată 
 ce-ți îmbolnăvește al tău văz, 
 creindu-ți pofte cam ciudate 
 pictate în culoare roz. 
 
 Privirea-ți umblă, focul te cată 
 cu un neînțeles elan... 
 uitînd de prietenă 
 sau nevasta-ți frumoasă 
 ce nu fac desigur un ban. 
 
 Te simți istovit de atîta privire, 
 dar vizezi iposibilul vis -
 vrei să iubești picioare "străine" 
 și tot ce le-aparțin ! Mai precis ! 
 
 De ce oare bărbații 
 sunt atrași de papuci, 
 nu de cei cu tocuri "joase" 
 ci de cei cu tocuri "lungi"...? 
 
 De ce oare ? De ce oare ?
 
 Aștept răspuns de la specialiștii
 Cronopediei, respectiv Nitu, Plătică, etc.
 De la Doamne... de asemenea !

 Vladimir Nichita / Australia.
 29/01/2020

 Un nou fel de a fotografia...
 
 uitându-mă la astă fază
 am fost desigur, cam "șocat"-
 o combinație șucară
 dar care totuși... m-a-ncântat...
 
 ea... cea mai minunată fată
 profesionistă,  pot să-i zic -
 acoperită și chiar concentrată
 e pregatită pentr-un clik...
 
 dar, munca ei nu e "ușoară"
 cere efort suplimentar -
 iubitul, știe cum să sară
 atunci când este necesar...
    
 o prelungire de momente
 și-apoi conecții ce-au impuls -
 el capul și-a băgat sub rochie
 cu-n unic gest... de zece plus...
 
 colaborarea lor e "ideală"
 când ea dă semn, prin al ei dos -
 reacția lui e naturală
 căci nu-i de fel un om fițos...
 
 el știe... că e timpul magic
 de a privi prin optica lentilă -
 care-i produce „exaltare"
 și faină ajustare de „lumină”...
 
 cu lateralele... nu e problemă
 se-nchid și se deschid ușor -
 dacă incluzi și palme-n schemă
 ai drept suprem de autor...
 
 și uite-așa vine pasiunea
 pentru un „job” ce-i „căutat” -
 când capeți foarte iute gustul
 de-a face poze... neîncetat... 

------------------------------------------------------
   
 Aviz bărbaților cronopediști:

 Dacă nu aveți experiența fotografică
 necesară, va sfătuiesc să vă abțineți 
 de la astfel de încercări „riscante”.

 Ha ! Ha ! Ha !

 Vladimir Nichita / Australia.
 25/01/2020

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Ce va fi mâine? Încerc să prevăd.
Astăzi știu că incă mai exist, atât...
doar prelungiri de viață, pană diseară.
Apoi o să „mor”, doar pană în zori,
„prefacandu-mă” că nu mai sunt -
o unică „întâmplare” de moarte ireală.

Voi pleca, cum și unde oare voi pleca ?
Într-un coșciug transparent de somn, poate
într-o lume paralelă, privire stupidă
prin ochi de vis ce stau închiși.
 
Nu îmi voi putea controla dorința reîntoarcerii -
în neputință mea, nu mă voi putea 
screme sofisticat
căutăndu-mi zodia „pierdută”.
 
Totuși, mă voi reîntoarce iar pe planeta magică
a viziunilor mele reale.
Cum ? Nu am habar, dar mă voi reîntoarce...
doar că să "păcătuiesc" cu incă o poezie
.

Mâine este o altă zi, o altă „moarte”, apoi
o altă reîntoarcere. Nimic mai mult !
Creațiile mele poetice se zbat, încercând
să inteleagă... neînțelesul..
.

Vladimir Nichita / Australia.
22/01/2020

În noaptea dintre ani... orice lucru
este posibil... dar aceasta
depinde numai de noi...

------------------------------------------------------

În noaptea dintre ani
să credem intr-un viitor mai bun
să ne gândim si la sărmani
ce n-au un gologan in pumn.
Sa ne rugăm la Dumnezeu
cu pioșenie si speranță
sa fim uniți in toate... tu și eu
clădind supreme vise pentru viață.
 

În noaptea dintre ani
să ne rugăm pentru părinți
să fim ai lor... cei dragi si buni
iar ei să fie-ai noștrii Sfinți.
Sa ne gândim la pruncii care
ne luminează viața zi de zi
apoi chiar si la animale
ce ne aduc in suflet armonii.

În noaptea dintre ani
să încercăm ca să uităm
de rău si de acei dușmani
ce ne știrbesc al nostru somn.
Să fim mai buni decât am fost
și-apoi să mai suim o treaptă
spre-o lume plină de-un real folos
și care-n taină ne așteaptă.

În noaptea dintre ani
să ne-amintim de cei ce-s suferinzi
de oameni simpli de onoare
ce au un puls pe care-l simți.
Să ne gândim la fapte bune
și la dorința noastră de a face mult
pentru o suferindă lume
a cărui suflet nobil îl ascult.

În noaptea dintre ani
să ridicăm paharul tot mai sus
cu lacrima ce-a roșie de Cotnari
ce îi acord un zece plus.
Sa ne gândim la cei plecați
dar care au in suflet a lor țară
să ne unim surori si frați
prin cântec dulce de vioară.

În noaptea dintre ani
am scris acest poem prin care
eu va transmit mesajul meu
la mare zi de sărbatoare.
Deci pentru voi prieteni dragi
un an ce să vă dea cuvânt...
dorință multă pentru viață
 și dragoste pentru pământ...

În noaptea dintre ani !

La multi Ani ! An Nou Fericit, tuturor !

Vladimir Nichita / Australia.
09/01/2020

 
 
 
 
 
  
 Aici... departe de al meu Pământ
 Le povestesc copiilor despre zăpadă,
 Făcăndu-i să viseze locu-mi Sfânt
 Ce n-au putut nicicând să-l vadă.
 
 Le spun despre o primitoare Țărișoară
 Și-apoi despre Strămoșii mei,
 De oameni și tradițiile din iarnă
 Cât și de fulgii cei frumoși și grei.
 
 Le spun despre Crăciunul românesc
 Când așteptam emoționat să vină,
 Un Călător bătrăn, călcând nămeți
 Cu tolba Sa de daruri plină.
 
 Le povestesc de toți acei 
 Care cântau colinde pe-nserat,
 De plug, de bici și dragii clopoței
 Ce se-ntreceau la zgomot și urat.
 
 Le spun de minunații gospodari
 Și de purcelul bine preparat -
 De cozonaci și vinul roșu cel cu har
 Și despre viața noastră de la sat.
 
 Le povestesc de Anul Nou care venea
 Simbolizând speranța în mai bună viață,
 De noaptea-n care lumea petrecea
 Pănă a doua zi în zori ... spre dimineată.
 
 Era frumos pe-al meu pămănt
 Atunci când iarna aducea...
 O minunată zarvă și nespus tumult
 Ce au rămas pe veci în amintirea mea.
 
 La Mulți Ani... dragii mei cronopediști !
 An Nou Fericit... vă urez tuturor !
 
 Vladimir Nichita / Australia.
 08/01/2020

 
 Las-o să curgă în palmele tale 
 atât căt poți s-o cuprinzi
 masează instanta-i mișcare
 fără să gândești că pretinzi.
 Las-o să șerpuiască tăcută 
 în lumea ta de poezie
 ca metaforă numită acută
 când tu vrei că să fie.
 
 Las-o să miște anume
 sau dirijeaz-o de vrei  
 ca să cânte pe notele bune
 cănd strigi numele ei.
 Las-o să fie în tine
 ecou de bună vestire
 când tu gemi cu suspine
 pentru plăceri ce-s Divine.
 
 Las-o să-și arate magia
 cu dans de vals anumit
 las-o să fie mișcare
 așa cum tu ți-ai dorit.
 Las-o să între și să iasă
 în Universuri de vis
 pană când acțiunea iubirii  
 capătă scopul precis...

Vladimir Nichita / Australia.
06/01/2020

 O ÎNTÂMPLARE ÎN VERSURI >>> PE CÂT DE 
 COMICĂ >>> PE ATÂT DE REALĂ >>> DIN TINEREȚEA MEA...
 ZÂMBIȚI VĂ ROG ! 


  

 era cam pe la șapte seara
 deci vă spun: 
 tânăr fiind, puțin „nebun”
 mă tot gândeam ce pot să fac
 de plictiseală ca să scap...
 
 regimul ceaușist se cam juca
 oprind din când în când, câte ceva
 fie lumină, gaz, apoi și apă
 ducându-ne încet, încet... la sapă...
 
 cu fantezie de „unic” artist 
 i-am dat vieții mele un „twist”,
 ce-a fost o glumă, doar atât
 cu rezultat ce nu l-am prevăzut...
 
 doream să știu ce simte-un orb
 cătând soluție cu aplomb -
 am vrut să simt, cum pot să merg
 fără de ochi... doar ca să-ncerc...
 
 deci cu un zâmbet jovial
 eu m-am schimbat în orb total,
 legându-mă la ochi cu stăruință
 pentru a-nțelege-a mea "trebuință''
 
 cu pași nesiguri mă mișcam
 de toate cele mă loveam,
 și cum eram stăruitor din fire
 acțiunea mea... nu mai avea oprire...
 
 dar după multă aiureală
 venii și partea cea de tărășeală,
 când ochii i-am deschis de zor
 și am crezut pe loc... că mor...
 
 o Doamne... ce s-a întâmplat
 ceva în ochi mi s-a stricat ?? ! !
 nu văd nimic cu ochii mei deschiși
 ce par a fi pe veci închiși...
 
 urlam ca un smintit flăcău
 și mă rugam la Bunul Dumnezeu,
 să-mi dea vederea înapoi
 pentru-ale mele zilnice nevoi...
 
 El Domnul, cred că a zâmbit un pic
 dându-mi pe loc un magic clik -
 am început să văd puțin mai bine
 după multiple lacrimi și suspine...
 
 apoi așa... cum se întâmplă-n vis
 lumina-n casă s-a aprins,
 făcându-mă să înțeleg rațiunea
 ce a determinat minunea...
 
 Morală : 
 
 orbu-i orb... deci nu-ncerca
 că să-i tulburi liniștea -
 dar de ești curios din fire 
 tragi ponoase... fără știre...
 tinere !
   
  ha ! ha ! ha !

 Vladimir Nichita / Australia.
 04/01/2020

 mi-e dor de tine și de clipa apariției tale
 căci tu erai lumină, „mergând” pe al meu drum -
 mi-e dor de mersul tău și de picioare
 ce le păstrez în gândul meu și-acum...
 
 îmi amintesc de buzele-ți senzuale
 ce îmi „sugeau” saliva cu pasiune -
 eu ți-o „sugeam” pe-a ta iubito
 căci gura ta era minune...  
   
 când ne strângem în brațe, tremuram
 fiind cuprinși de-o unică pasiune -
 chiar și „scântei” în jur noi aruncam
 cu excitații fară nume.
 
 ne imbătam cu dragoste nelimitată
 pahar după pahar, de nu aveam măsură -
 eram doriți, în noaptea instelată
 când îți eram stăpan... iar tu-mi erai stăpană...
 
 în zorii zilei  ne-am trezit
 cuprinși de-o vrajă efemeră -
 trecuse Anul Vechi și nu știam
 că Anul Nou... zâmbea-n premieră... 
   
 La Mulți Ani !....tuturor Cronopediștilor...
  An Nou fericit !
 
 Vladimir Nichita / Australia. 
 02/01/2020 

     
     
     
     
     
     
     
 Curg lacrimi din Cer
 pentru acei ce nu au pâine -
 săraci trăind neajutați
 ieri... astăzi... mâine...
 
 Mă simt cutremurat de faptul
 că am mereu ce să mânânc -
 de Sărbatori săracul... da săracul
 la el vrea să ajung...
 
 Să îi urez de Sărbători
 o viață cât mai fericită -
 și-o pâine... ce-o tânjește
 ca pe-o dorință împlinită...
 
 Banii reali ajută
 pe cel ce zilnic e flămând -
 tânjind după mâncarea
 ce o visează... doar plângând...
 
 Am să ajung chiar sub un pod
 sau la un colț de stradă -
 Ca „Mos Crăcin” îndurerat
 ce realități vrea ca să vadă...
 
 Căci asta este realitatea
 mă simt mereu îngândurat -
 pentru acel ce n-are parte
 de ce-și dorește neîncetat...
 
 Doresc să-i mângâi trista-i față
 cu palmele-mi de om bătrăn -
 un „Moș Crăciun” care dă viață
 săracului... oricum ...
 
 Ceva ce-nseamnă bucurie
 e darul meu pentru Crăciun -
 aceasta-i rezoluția mea
 ce-n practică doresc s-o pun !

SĂRBĂTORI FERICITE, DRAGII MEI CRONOPEDIȘTI !

„Moș Crăciun”...
Vladimir Nichita / Australia.
23/12/2019
 

 Am fost uimit de-a ta înfățișare
 cănd Poarta de Destin mi-a oferit 
 deschidere spre lumi încântătoare
 în care eu te-am întâlnit.
 Tu ești minunea vieții mele
 alcătuind un zbor de năzuințe
 imagini cu mișcări de stele
 pentr-un poet plin de dorințe.
 
 Un glas Divin ce-i plin  de șoapte
 pe ale tale buze-l întâlnesc 
 când îmi vorbești întreaga noapte
 iar eu te-ascult și te iubesc.
 Îți mângăi trupul cu pasiune
 și simt fior de vers nemărginit
 pătrundere adâncă-n a ta lume
 cănd eu de tine sunt dorit.
 
 Metafore dansează și n-au stare
 în  trupul tău zvâgnind alene
 o combinație desigur uimitoare
 pentr-un poem ce se așterne.          
 Eu sunt poetul... Tu-mi ești Muză 
 deci ca urmare-un lucru mai doresc
 doar un final de poezie care
 să-ți spună cu tandrețe: Te iubesc !

 Vladimir Nichita / Australia.
 07/11/2019

   
   
   
   
   
   
   
   
   
   
   
   
    
   
   
   
   
   
   
   
   
 îți  „fur” săruturi fără teamă
 căci tu îmi ești iubită Doamnă -
 iar ale tale buze le doresc
 căci pentru mine-s dar Ceresc.
 
 îți mângăi șoldurile cu plăcere  
 așa cum sufletul îmi cere -
 și trupu-ți ce-i poem de vis 
 ce îl numesc foarte distins.
   
 mă joc cu sănii tăi în fel și fel 
 căci te consider „pasăre” model -
 iar eu mă simt desigur stimulat 
 de trilul tău atât de minunat. 
 
 am visuri nesfârșite pentru tine 
 și palme de metafore Divine -
 care produc desigur încăntare
 cu un limbaj de nouă stare.
 
 acesta-i joc erotic fără de sfârșit 
 limbaj de viață mult dorit -
 o „muzică” de simfonie Astrală 
 pe-o traiectorie conceptuală. 
 
 o poezie a iubirii... un sonet 
 ce-ascunde-n el tot ce-i perfect -
 doar versuri de dorințe acceptate 
 de inimile noastre-mpreunate. 
 
 Vladimir Nichita / Australia. 
 31/10/2019 
  

Poză Internet.
 
Moleșeală (Răspuns la poezia Dorinei,
poezie cu același nume)
 
 Tot ce am făcut, sau ce voi face
 Cu toate zilnic dau la pace -
 Sunt liber și apoi „bătrân” 
 Deci cam atăt pot ca să spun.
   
 Cu resemnarea mă împac ușor
 Ursuz, tăcut... e tot ce-ador -
 La ce-am greșit nu e regret
 Căci nu degeaba sunt poet.
 
 Cuvântul nu îmi fuge mai de fel
 Îl stăpanesc incă nițel -
 Cu moleșeala... nu e nici o dramă 
 Mă fac că nu o bag în seamă.
 
 Am „cumpărat” metafore la tinerețe
 Ce stau într-o cutie-a vieții -
 Le scot și mă descurc cu ele
 Căci au valoare de cinci stele.
 
 Chiar de mai e un pic de mucegai
 Nu îmi complică al meu trai -
 Îl șterg degrabă, schimb decorul
 Silabisindu-mi iarăși „viitorul”...
 
 Vladimir Nichita / Australia.
 29/10/2019

 de vrei să fim prieteni... „suferință''
 dă-mi doar ceva să te iubesc -
 aș zice chiar și-o bună referință
 cu care să te-mpodobesc...
 
 nu te numesc un pom de iarnă
 căci nu ai verde și nu ai ceva,
 din dragostea fierbinte de Părinte
 și apoi nu ai o casă ce-i a ta...
 
 ești prea urită și n-ai parte
 de-acea căldură ce o vrem -
 ești personajul cel lipsit de carte
 ce îi dai morții al tău semn.
 
 de vrei să fim prieteni... „suferință" 
 să știi că-s om și că exist -
 deci ai iubire și îngăduință
 pentru acel ce-i slab și trist...
 
 dispari în lumi necunoscute
 la fel de repede cum ai venit -
 drum bun... nu sta și du-te
 în lumea ta cu pas grăbit !

 Vladimir Nichita / Australia.
 18/10/2019

 În a nopților „chemare”
 Chipul tău e minunat,
 Când al tău trup neîntinat
 Zbateri nesfârșite are.
 
 Sunt poet ce e mânat
 De pasiuni „amețitoare” -
 Și metafore pe care
 Pentru tine-am adunat.
 
 Tu ești Muza vieții mele
 Venită din lumi Divine -
 Unică în toate cele.
 
 Eu îți mângâi a ta piele
 Și îți spun privind spre tine:
 Ești specială... de cinci stele !

 Vladimir Nichita / Australia.
 15/10/2019.
 

 Ești „unică” în zborul tău „albastru”
 Aripi de aer te cuprind -
 Ce vise nesfârșite azi întind
 În sufletu-mi mereu sihastru.
 
 Ești „Pasărea” pe care o pretind
 Sau chiar „Metaforă” de unic Astru,
 Într-un Sonet ce nu-i „dezastru”
 Atuci când vreau să mă destind.. 
 
 Vreau trupul tău cu zbateri „dure”                
 Și joc de vers în ochii mei,
 În clipele ce-mi sunt obscure.
 
 Vreau sănii tăi și gura ta să-mi fure
 Săruturi unice...  cu mult temei,
 Într-un poem de-accente „pure”.
 
 Vladimir Nichita / Australia.
 12/10/2019
 

  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 Sărutul tău, pe-un val de mare
 E-o barcă a iubirii luminată,
 De o lumină pură și-adecvată
 Ce-i mangâiere de la Soare.
 
 Sărutul tău-i clipire neîntinată
 Un vis curgănd din larga zare,
 Spre lumea mea în așteptare
 Ce e dorință mult scontată.
   
 Secundele dispar și viața-mi trece
 Dar sper tăcut... la nesfărsit,
 Că nu ești pentru mine rece.
 
 Iubirea-mi nicăieri nu o să plece
 Este-un Sonet  desăvarsit,
 Ce către tine zilnic se petrece.

 Vladimir Nichita / Australia.
 08/10/2019