Ești „unică” în zborul tău „albastru”
Aripi de aer te cuprind -
Ce vise nesfârșite azi întind
În sufletu-mi mereu sihastru.
Ești „Pasărea” pe care o pretind
Sau chiar „Metaforă” de unic Astru,
Într-un Sonet ce nu-i „dezastru”
Atuci când vreau să mă destind..
Vreau trupul tău cu zbateri „dure”
Și joc de vers în ochii mei,
În clipele ce-mi sunt obscure.
Vreau sănii tăi și gura ta să-mi fure
Săruturi unice... cu mult temei,
Într-un poem de-accente „pure”.
Vladimir Nichita / Australia.
12/10/2019
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru apreciere și comentariu, Maria !
Mulțumesc pentru apreciere și comentariu, Lenușa !
Toată admirația!
Superbe versuri...Felicitări!
Mulțumesc pentru apreciere, Petru !
Mulțumesc pentru apreciere, Ștefane !
Am înțeles, Dorinel... cu primul avion de gând zbor spre tine.
Oricum, suntem împreună mereu, aici pe site
Tu mă iubești... eu te iubesc, deci e OK !
Și dacă zboru-mi e „albastru”
Și-s „unică” în felul meu,
E că tânjesc spre acel astru
Ce ne-ar ține-mpreună mereu.
Mulțumesc pentru apreciere, Nicoleta... îmi era dor de tine !