Dragoste „sălbatică” (Sonet)

[Vladimir Nichita]

  
 







 

 Ești „unică” în zborul tău „albastru”
 Aripi de aer te cuprind -
 Ce vise nesfârșite azi întind
 În sufletu-mi mereu sihastru.
 
 Ești „Pasărea” pe care o pretind
 Sau chiar „Metaforă” de unic Astru,
 Într-un Sonet ce nu-i „dezastru”
 Atuci când vreau să mă destind.. 
 
 Vreau trupul tău cu zbateri „dure”                
 Și joc de vers în ochii mei,
 În clipele ce-mi sunt obscure.
 
 Vreau sănii tăi și gura ta să-mi fure
 Săruturi unice...  cu mult temei,
 Într-un poem de-accente „pure”.
 
 Vladimir Nichita / Australia.
 12/10/2019
 

[Vladimir Nichita]

Mulțumesc pentru apreciere și comentariu, Maria !

[Vladimir Nichita]

Mulțumesc pentru apreciere și comentariu, Lenușa !

[CIOBOTARIU MARIA]

Toată admirația!

[Muntean Ioan blog]

Superbe versuri...Felicitări!

[Vladimir Nichita]

Mulțumesc pentru apreciere, Petru !

[Vladimir Nichita]

Mulțumesc pentru apreciere, Ștefane !

[Vladimir Nichita]

Am înțeles, Dorinel... cu primul avion de gând zbor spre tine.
Oricum, suntem împreună mereu, aici pe site
Tu mă iubești... eu te iubesc, deci e OK !

[Pop Dorina]

Și dacă zboru-mi e „albastru”

Și-s „unică” în felul meu,

E că tânjesc spre acel astru

Ce ne-ar ține-mpreună mereu.

[Vladimir Nichita]

Mulțumesc pentru apreciere, Nicoleta... îmi era dor de tine !

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]