Să fiu ce nu am fost nicicând
poetul nemuririi pe Pămant
să fiu un strigăt al iubirii
ce scrie versul fericirii.
Să mă înalț ca un Icar în zbor
spre Constelații de amor
și-ntre planete să valsez
purtând pe-aripi al vieții crez.
Să fiu un Menestrel Universal
în lumi de vis și de opal
să fiu iubit de lumi îndepărtate
ce sunt de mine apreciate.
Apoi să te-ntâlnesc pe tine
plutind încet... încet spre mine
să te privesc și cu-ncântare
să-ți dăruiesc sărut de Soare.
Să fiu iubitul tău ce-ți spune
că sunt un pămantean anume
că sunt poetul care-ți cere
metafore... ce le numesc plăcere.
Iar tu să fii sclipire unica de aur
care devine-al meu tezaur
ce-i prețuit de poezia mea
cu nume de... Nu-Mă-Uita....
Te iubesc necunoscuto !
Vladimir Nichita / Australia.
02/02/2020
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru apreciere, Ion Petcu !
Mulțumesc pentru apreciere și comentariu, Nitule !
Mulțumesc pentru apreciere și comentariu, Lenușa !
Mulțumim! Felicitări! Ofer o....
http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-ampanie
Superbe versuri...Felicitări!
Mulțumesc pentru apreciere, Mihai !
Mulțumesc pentru apreciere, Nicoleta !