De ce, frate?Motto:„Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune: Sunt român!”—Alexandru Vlahuţă(scriitor, autor al cărții România Pitorească.)De ce florile țării noastreMiros ca-n Raiul lui Hristos?E pentru că își absorb viațaDin sânge de erou pios!De ce cascade duruie mereuCu unduiri învolburate, urlătoare?Sunt lacrimile-șmirghel ale văduveiCu sufletul cănit, stocit de așteptare…Iar aerul zvâcnește-aromeDe sânge încă proaspăt de eroiCe de mânie fierbe, gemeÎn glia ce-am batjocorit-o noi.De ce-s codrii noștri bătrâni?Cu vinele scorțoase-au apăratAi patriei dârzi, buni români,Cu crengile spre cer în rugăciuni!De ce ne rabdă Dumnezeul milei?La ale Lui picioare-mpunse,‘Plecați de-amar, sfinții români,Tremură-n veșnici plângăciuni!De-aceea țara noastră, frateE-a Maicii Domnului Grădină!De-aceea ea-i o CatedralăÎn Europa cea bătrână!
Citeste mai mult…
Fons patriae‘In principio erat Verbum’( Ioan 1,1)Din șlagăre de veșnic rai,Născut-a El valah cuvântulȘi nouă ni-l dădu drept grai…Și fost-au sorții lui Andrei—Întâi Apostol lui Iisus—Să ia în vârful undițeiCoada de pește de la Pontus !Ochii i-s dârzi : oglindă de safirPlin’ ochi de sfinți și castitate.Și vezi în chipu-i gălbejit de timpAnghina unei Românii uscate !Și boabe roșii-struguri curgDin ochii mici și scorojiți ;Chip de Apostol pe pământ—Tricolor sfânt… tricolor sfânt !E țara unde osmium—Carpații,Speți de bătrâni în curcubeu prefac…Ard în cuptorul inimei nepoții ;Căci dorul urlă blând în ochi ce tac…Cu toate astea, România-iTărâmul unde toți sunt vii.Din lacrima vădanei făr’ copiiRăsar’ Eden în cele douăRomânii …
Citeste mai mult…
Decebal și Burebista,Cu lup au învins barbarii!Și-au dat viața-ntreagă țării“Iaha, upa Teutata!”Tremură gorunii toți,Iancu să vină din morți!Sună goarna-n țări moldave,‘Nvie Ștefan din ceasloave!De la Mănăstirea Dealu,Sar’ pe cal Mihai Viteazu’Și-i unește pe româniDin Giurgiu pân’ la Cozmîni.Cuza vine din BârladȘi înalță tricolorDin Chișinău la Arad!Imnu-l cântă toți în cor!Ferdinand și cu MariaDe la Argeș ies grăbiți!În Balcic o inim’ batePentru fiii ei iubiți!Și Blaga-i la sărbătoare:“Dodoloață să trăiască,Țara-mi, România Mare,Tot mai mult să înflorească!”Ai neamului nostru sfințiAu dus în cerul de susLimba noastră din părinți!Cunună pe țar-au pus!Să iubim eroii țării:Ei sunt Făt-Frumoșii gliei!Pe moșia României,Scris-au foi istoriei!Cand eroii noști străbuniÎnvia-vor din morminte,Vor fugi mâncând pământulCei ce-au umilit românul!
Citeste mai mult…
Sfânta Treime-ndrăgiPruncă binecuvântată:Rod cerut în taina rugiiCât de mamă, și de tată!Urmașă de arhierei eraDin ale Anei sângiuri Sfinte,Vlăstar din David se-arăta—Proroc de-mpărăteasc’ sorginte!În Nazaret, în Galileea,Gavril de Domnul fu trimis,La o Fecioară, la aceeaDe care prorocii-o zis.Sfios, cu crin strălucitor,I se-aplecă înger supusCu glas adevărat, convingătorBună-Vestire i-a adus:-Bucură-te, plin’ de har!Cu tine este Domnul slavei!Tu ai să curmi lumii amarȘi ai să ștergi păcatul Evei! (Geneza 3,15)Dintre femei tu ești aleasă,Din veci, spre-a răului pieire!De-a dreapta-I ești Împărăteasă,Rug minunat făr’ mistuire!≪-Mă uit la tine, îngere,Și nu mă prea pot dumiri:Ce vor să fie-a ta grăireȘi ceste feluri de numiri? ≫-Dragă Marie, nu te teme!Belșug de har tu ai aflat!Voit-a El ca să te chemeMaicuță Marelui ‘Mpărat!Și pântecele tău curatUn Rai de taină s-a aflatPentru Hristos cel întrupat:Ce se va zămisli de-ndat!Deci, pe Dumnezeu vei naște—Întreaga Iubire-a lumiiÎn pântece mic va creșteSpre mântuirea-omenirii!Dar Femeia cea aleasă,Către Gavril a strigat:≪-Cum voi fi Domnului casăCând eu nu știu de bărbat?>>-Peste tine pogorâtSe va afla Duhul Sfânt!Puterea Celui ÎnaltUmbri-te-va de îndat!Sfântul Ce tu Îl vei nașteFiul Tatălui va fi.Pe popor El îl va paște,Pe Cruce se va jertfi.≪-Iată roaba Domnului.Faca-mi-se cum va vrea:Maică fiu HristosuluiCe va mântui lumea! ≫Îngerul plecă grăbit,Singură ea rămâind.Iar în pântece, smeritCreștea Pruncușorul mic!
Citeste mai mult…
Apele Cernicăi parLacrimi ale CosânzeneiCare plânge cu amarVeacul hâd al României!Și-l bocește cu-necatCă nimeni astăzi nu catăVeșnicia de la satȘi basmul de altădată.Și acuma Făt-FrumosStă răstignit între foi;Doina viersuie duiosPrivind la orfanii goi:La românii care aziAu uitat de mândra țară!Mor eroii noștri dârziÎn mormânt, a doua oară!Mii de gloanțe mânioase,Piepturi de români au frânt!Războaie morții ghețoase,Bântuit-au nost’ pământ!Pe pieptul drept front de luptăSe ducea un alt război:Inima răzbea, fierbândăPentru țară, pentru noi!Cu sufletul au plătit,Să facă Rai România!Cu sânge-o țar-au zidit,Iar noi părăsim moșia!Și-au dat viața pentru noi.Noi, le-ntoarcem spatele!De necaz că tot plecăm,Le crapă mormintele!Ia stă în pod tenebru;Sus, tricolor zdrențuitUnduie în vântul sumbru,Lângă un moș gârbovit.Cătrănită-i sub icoane:Căndeluța României.Nu mai sunt inimi focateGlia să o reînvie!Și Împărăteasa lumii,Coardele-și frânge-n bucăți,≪Voi, popor slăvit în Ceruri,Nu uitați a’ voastre neamuri!>>
Citeste mai mult…
Inima lui Ștefan-VodăInima lui Ștefan cel MareE divizată în patru camere:Prutul e peretele interventricular.Iar nordul Țării Fagilor, Bugeacul secularSunt atriile sucite.Ciudată inimă,Dar totuși bateTare.Ca prin minune.Și n-ar fi de mirare!Sufletele moldovenilor au clocotit mereu de credințăȘi rugă fără de-ncetare.Chirurgii războiului au reușitSă creeze o astfel de inimă.Ei credeau că așa o vor opri din a pulsaSângele lui Ștefan-Voda.În van.Sângele românilor și-a săpat căiȘi hrănește cele patru odăiAle Sfântului Moldovei.Chiar dacă părea imposibilCa o astfel de inimă să mai viezeTotuși bătăile ei s-au auzit, se audȘi se vor auzi pe veci.Unde?În sunetul toacăi de la PutnaÎn cer edenic de Voroneț,În ropotul copitelor de cai,În strigătul rărunchilor erorilorStrăpunși de fierul sulițelor,În ultima suflare pe fumegând ogorȘi-n codrii care de șapte secole îngânăGoarna de luptă a lui Vodă.
Citeste mai mult…
Lacrima maicii RomâniiMotto : „România este o ţară înconjurată de români.” (Nicolae Iorga)La Maica din Icoane vă închinȘi Crucea eu v-am învățat s-o faceți.Vă pup cu buzele de Soare, linȘi pleoape vi le-nchid cu vânt senin.La pieptul meu vă strâng pe toți,Imnul cel sfânt vi-l cânt patetic.Vă povestesc de daci, romani și moțiȘi vă-nvelesc în tricolorul falnic.Și după ce voi trei ați adormit,Valahi și moldoveni și ardeleni,Râuri din albiile mele-au izbucnit:Plâng pe basarabeni, pe timoceni…La granițele mele fii așteaptă—De mii de ani în horă mă-nconjor’:“Nu ne abandona, mămică sfântă!”Jelesc, nedrepte gratiile, ‘n cor.Iar cucul cel din Bucovina verdeÎmi cântă doina legănat și tristDin Cernăuți în toată România se aude:“Topi-vom noi hotarul ist!”Și cerul meu albastru se cutremurăÎn rugăciunea mea febrilă pentru voi.Dar munții mei tresaltă și se bucurăCând sfinți români se roagă pentru noi.
Citeste mai mult…
Românașe timoceanAi noștri frați mult prigoniți,Noi vă iubim cum nu gândiți,Și-orice ar fi —suntem unițiDe vorba dulce, de credinți!Căci cârpa veacurilor releNu a putut să șteargă numeleRomânilor de peste Dunăre!Stați tari, statornici, în unire!Și file aurite-n ispisocSlăvesc românii din Timoc!Nu sunteți doar un uruioc!Sa ardă-n voi al unității foc!De la Traian, de la străbuniAți rezistat printre străini!Și la Icoane noi cădea-vomȘi soarta voastră vom plângea-o!Cu cei din Basarabia română,Să va luați mână cu mânăÎn horă și în albă ieVeniți spre-a voastră Românie!Copii voștri-s giuvaiere:În suflet le vârâți iubireDe patrie și-ortodoxie !Și de o Mare Românie!Fie Dunav cât de mare,Vom topi aste hotare!O sa fiți la sărbătoareCând țara va fi iar mare!
Citeste mai mult…
SimulTotu-ncepu-ntr-o sear’ albăstrie≪Sa scriem împreun-o poezie! ≫Tu prima strofă, eu a doua: ce-armonie…Să mă citesc, să te citesc… mereu și pe vecie…Tu să ții pixul, iar eu mâna ta:Să-mi desenez inima mea în palma ta!Eu să țin pixul, iar tu mâna mea:Să-mi înflorești cu zâmbetul tău viața…Eu, dezmierdându-te cu epitete:≪Înger firav cu iz de violete! ≫Tu, comparându-mă cu-n prinț:Inima-mi galopând ca Bucefal,mi-o simț’.S-avem ‘mândoi același ritm:Iambic in serile când te alint;Trohaic când tu vei aveaO inimă în plus în cea a ta!Și să-nchegăm un nou curent:Împreunismul veșnic! Ca-n balet…Iubirea noastră-o infinită poezieCu rima-mbrățișată și zglobie.Și dar-ar Dumnezeu ca ist curentSă-i tragă pe mulți oameni;și încetSă nu mai fie nicio dezbinareCi doar iubire mare și candoare…O! Și-abia aștept să ne certăm:Eu, ferecându-ți buzele cu deget grosÎți voi șopti că doi atomi izbiți,Nasc un foton prealuminos!Și la final, citind a noastră poezie,Ochii lui Hrist cu lacrimi să se moaie;Să ne deschidă-ncet, la-MpărățieUșa: ≪Luați-o drept moștenire! ≫Și să rămână-n veci și purureaA noastră dragoste pe foaie albă!Să ni se-nveșnicească poezia;Să fie ca de aur salbă !Am scris aceste rânduri pe-avionȘi decoland, s-ajungă-n părul tău…Sau s-o ferec în sticlă albăstruie,Să îi pun dop, pe mare ca să unduie?Ori s-angajez drept brav postașUn porumbel, în zbor fruntaș?Dar tot gândindu-mă… mirare!Mă văd în fața taȘi tu…Citindu-mi din a mea scrisoare…
Citeste mai mult…
Horă≪—Sub piatra grea a vieții răsuflă obositPoporul umilinții ce-acum fu biruit!Și ridicându-mi spada ipocriziei, vai!Îi voi lua căpățâna ca Basta lui Mihai!Cu cântece de leagăn și basme de copiiVoi amăgi românul și îl voi adormi.Va crede că-i sunt mamă— bună și iubitoare :Sub masca inocenței voi fi învingătoare!Eu “cântec fericirii” cu drag i-oi recita;Dar gheara-mi suferinței, încet l-o sufoca!Cu vorbe dulci ce zboară, suav l-oi îmbătaSă nu se mai deștepte, să-și uite țara sa!Prin vis ca fumul negru, îi voi șopti amar:Românul meu, esti liber: urăște-ți țara,dar!În foc aruncă-ți ia! Eroii-ț-s în zadar!Iad iți e România! Vino la mine, dar!>>Și-ncepe arahnida cu sute de picioareRomânul să-l sufoce, cu pânza-l înfășoare!Dară din veac e scris că pânza cât de groasă,Cu-n simplu dat din deget, îndată va fi ștearsă!“ —Destul!”Se ridicară din mii mormint-eroi!Cu crucea la subsoară, speriar’ pe zgripțuroi !Și plini de strălucire, mai că gâdilarăGenele lor lipite ce încă dormitară…—Scai al pustiirii cu zeci, sute de ghimpiCe chinui românii de zeci de răstimpi!Sculați din morminte ne aflăm acumȘi te vom ucide cât ai spune :”scrum”!—Eu ți-s Burebista! Iți mai amintești?Cu steagul din lup, am biruit oști!Dacia străbună am întemeiatCe-acu-n România a reînviat!—Ego sum Traian , Romei împărat!Și-acestui popor grai latin am dat!De nu-ți vei lua gheara de pe-al său grumazȘaișpe legiuni vor fi-al tău necaz!—Iară eu sunt Mircea, Bătrân mi se spune:Învins-am păgânii cu înțelepciune!Om fi noi puțini, da-mi zice experiența:Nu contează multul, ci inteligența!—Io, Ștefan Voievod, spada oi lua din șoldȘ apa Prutului cuminti, seca-va la al meu imbold!Iar țâi, fiarî hâdî, capu’ ți l-oi zbura:Cu postu’, rugășiunea din mânăstirea mia!Cî io făcui Molduova un nou IerusalimUndi-nflorirî moaști curati ca un crin!În mânăstirea mia școlili sî născurî,Dând la popor iubit un dram di-nvățăturî!—Aci-s și eu, Avram, suflând tulnic de brad!Doinița mea valahi o cânt’ de la Brașov pân’ la Arad!Și-n Țara Moților, ca brazii, românii veșnic vor fi viil!C-aice-s Dacia străbună, cu Miorița șiciobanii!Treimea-ntregitoare cu stindard întreitSe arătă înaltă și de nebiruit:Mihai și Cuza stau ‘prejur lui FerdinandTunând cu glas de fier:”—Junctis viribus, frater!”Ș-Ecaterina vine cu suflet de războinic:“—Pe-aicea nu se trece!” strigă cu glas puternic!Din cer, cu chip de sfântă, pe cap având coroană,Se arătă Maria – Regina:chip d-icoană!În ia ei curată, cu trenă de mătase,Părea o lin’ cascadă în șiruri unduioase:≪Tu, țara mea de glorii, te binecuvântez!Să ai mirosul florii, din morți să înviezi! ≫—Deșteaptă-te, române ! Fecioara-s, Maica ta!Grădina mea-i aicea și-n veci va fi așa!Căci umărul mi-ii umed de lacrimi de româniJertfiți pe-altarul luptei, prigoniți de străini!La inima-mi de mamă din veci se-adună miiRomânii să mă roage să le-ntind miluiri!Iar eu, cu ochi de rai, speranța le-o răsar!‘Mpotrivă să le stai, îți spun, e în zadar!Că scăzură cei buni, răii să mulțârăDe stricară lumea și o împuțâră!Dar Fiul meu e tare și are braț înaltPoporul să îl scape de orice rău asalt!De la Nicula, Putna se ridicau călugăriCe-au scris istorii sfinte românelor meleaguriȘi preoți în stihar luând Crucea drept baltagO-nfinseră-n tâlhar cum e pe munte steag!Mii românii din rai, sfințiți se arătarăPrivind la neagra fiară, tăios o înfruntară:≪—Poporul cel valah este credinciosVeșnic doar Treimii și lui Domn Hristos! ≫Și cade fiara moartă, răpusă de iubireaA bravilor români ce-au făurit unirea.Și se trezi poporul, cândva mult umilit :Acu-i râdea sorocul, căci țara s-a unit!
Citeste mai mult…
-->