Simul

[Roșca Lucian Andrei]

SimulTotu-ncepu-ntr-o sear’ albăstrie≪Sa scriem împreun-o poezie! ≫Tu prima strofă, eu a doua: ce-armonie…Să mă citesc, să te citesc… mereu și pe vecie…Tu să ții pixul, iar eu mâna ta:Să-mi desenez inima mea în palma ta!Eu să țin pixul, iar tu mâna mea:Să-mi înflorești cu zâmbetul tău viața…Eu, dezmierdându-te cu epitete:≪Înger firav cu iz de violete! ≫Tu, comparându-mă cu-n prinț:Inima-mi galopând ca Bucefal,mi-o simț’.S-avem ‘mândoi același ritm:Iambic in serile când te alint;Trohaic când tu vei aveaO inimă în plus în cea a ta!Și să-nchegăm un nou curent:Împreunismul veșnic! Ca-n balet…Iubirea noastră-o infinită poezieCu rima-mbrățișată și zglobie.Și dar-ar Dumnezeu ca ist curentSă-i tragă pe mulți oameni;și încetSă nu mai fie nicio dezbinareCi doar iubire mare și candoare…O! Și-abia aștept să ne certăm:Eu, ferecându-ți buzele cu deget grosÎți voi șopti că doi atomi izbiți,Nasc un foton prealuminos!Și la final, citind a noastră poezie,Ochii lui Hrist cu lacrimi să se moaie;Să ne deschidă-ncet, la-MpărățieUșa: ≪Luați-o drept moștenire! ≫Și să rămână-n veci și purureaA noastră dragoste pe foaie albă!Să ni se-nveșnicească poezia;Să fie ca de aur salbă !Am scris aceste rânduri pe-avionȘi decoland, s-ajungă-n părul tău…Sau s-o ferec în sticlă albăstruie,Să îi pun dop, pe mare ca să unduie?Ori s-angajez drept brav postașUn porumbel, în zbor fruntaș?Dar tot gândindu-mă… mirare!Mă văd în fața taȘi tu…Citindu-mi din a mea scrisoare…

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]