În fiecare zi te scriu în mine
cu litere-ntregite-n emisfere,
mă leg la ochi cu lacrima din tine
şi te iubesc prin lanuri de tăcere.

Pe file cu antetul prins în ploi
scriu odiseea noastră ne-ntâmplată
și fluturi ne-mpresoară, mii, în roi,
pe verdele de clipă sărutată.

În brațe când mă ții, scriu dimineața
şi răsăritu-ntreg tresare-n noi,
la prânz îți scriu cu sărutări prefața,
romane-fluviu curg prin amândoi.

Te scriu cu miezul tainei, interzis,
desferecând imposibilități,
şi urc cu tine muntele promis,
în pași purtând redute de cetăți.

13 aprilie 2019
Iliana Catanescu

De dor de tine, 'mi plec din trup, pe vânt, înșuierând pe funii vijelii,
şi-n orgile năprasnei e cuvânt, litanic murmurat, ca-n sihăstrii.

De fuierul ce-mi arde tălpi arzânde, m-aș descălța, ca de o vrere plânsă,
dar guri deschid celulele flămânde, să-ți țină calea-n zarea cea ascunsă.

Și sângele, ah, sângele, aleargă, pe ultima turnantă, în burgund,
nedomolit, vertijul să îmi șteargă cu tropotul de curgere fecund...

Vineri, 5 aprilie 2019
Iliana Catanescu

Aș stârni pustietatea și aș lua la pas tot cerul să îți descifrez misterul, să-ți asediez cetatea,
să aprind pe culmi făclii între două echinocții, să te văd cu ochii nopții, să mă deslușești în zi.

Aș intra iar în arene, în turniruri te-aș alege, cavaler din vechea lege prins în războiri viclene,
peste timpurile vrerii seceră în lan căzând, m-aș topi, tăiș de gând, între spicele plăcerii.

Și te-aș frământa în palme, cu înmiresmarea clipei dăruindu-ne risipei, pe altarul tainei calme,
aș nunti în suflet pâine în cântări neauzite și te-aș primeni, iubite, în magnoliatul mâine.

9 aprilie 2019
Iliana Catanescu

SOLIE

Așteaptă-mă pe puntea dintre taine, mirării să mă scrii, nevinovată,
cu palme de fioruri framântată, descopciindu-mă de ale iernii haine.

Dă semn venirii primăverii-n mine, în roi de floare de cireș amar,
fă-mi din iubire, astăzi, corolar miresmelor ce se așază-n tine.

Trimite-mi soli, toți îngerii iubirii, să mi te povestească fir cu fir,
în ropote de spini, și trandafirii, să mă rănesc, cu dor, când te respir.

Coboară-n mine-mpărății uitate, sub sceptrul tău străluminez arzând,
cu tine sunt Regina unui gând și-mi sunt supuși săruturile toate.

Cu tine ard zăpezi și fluier seara, cu tine învelesc un cer, cu dor,
cu tine visele nicicând nu-mi mor și-mi rătăcește-n inimă, vioara.

Vineri, 1 Făurar, 2019
Iliana Catanescu