Aș stârni pustietatea și aș lua la pas tot cerul să îți descifrez misterul, să-ți asediez cetatea,
să aprind pe culmi făclii între două echinocții, să te văd cu ochii nopții, să mă deslușești în zi.
Aș intra iar în arene, în turniruri te-aș alege, cavaler din vechea lege prins în războiri viclene,
peste timpurile vrerii seceră în lan căzând, m-aș topi, tăiș de gând, între spicele plăcerii.
Și te-aș frământa în palme, cu înmiresmarea clipei dăruindu-ne risipei, pe altarul tainei calme,
aș nunti în suflet pâine în cântări neauzite și te-aș primeni, iubite, în magnoliatul mâine.
9 aprilie 2019
Iliana Catanescu
-->
Comentarii
Superbe versuri!
Câtă frumusețe, câtă trăire! Deosebită poezie!