Postările lui marin scarlat (11)
Filtrează după
În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,
În carnea mea cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere şi arginţi,
Ca fumul, bogăţia să vă’ngroape.
Mi-e inima de fulgere ocean.
Mi-e palma năzdrăvană şi haiducă.
Opriţi-vă cu sufletul ochean
Să beţi înfiorarea hăbăucă.
Pe steiul ars de foc şi’nchipuiri
Să vă înalţ o clipă, să vă doară.
Crepuscul de altare şi zefiri
Şi vorba peste moarte să vă moară.
Nu închinaţi cu mine rugăciuni
Ci treceţi, ca barbarii, mai departe,
Mă jefuiţi de grâne şi tăciuni.
Deschis îmi e pătulul ca o carte.
Eu voi rămâne singur, vagabond,
Un cerşetor de soare şi de vise.
Voi ocoli destinul rubicond
Ca porţile de marmură, închise.
________________________________________
Publicată în „DRUM”, an IV, nr. 1 din 15 iunie 1938
şi în „UNIVERSUL LITERAR” an I, nr. 21 din 23 mai 1942
Mai multe pe:
Cu muza veşnic în contact
De felul lui e cam abstract;
Dar deveni tot mai terestru
Cînd ... i-aplicarăm un sechestru
Întâi cu mine să încep,
Mărturisind un avatar:
Cînd dela lume nu percep
Mi se ... percepe din salar.
Pe-aici poetul este rătăcit,
Prin hârburi de anafură şi besnă,
Heralzii în tăcere i-au murit
Şi plânsu-i-au durerile în glesnă.
De vreme îndelungă-i călător –
Cu pietrele şi roua din grădină,
Cu pulberea, cu norul tunător,
Cu toamna îmbrăcată în rugină.
A năzuit o ţară de poveşti –
Naiade în albastră legiune,
Luceferi în betele îngereşti
Şi verile cu umbră de cărbune.
Să fluture alaiele în zob,
Pe lanuri să se scuture belşugul,
Din cupe să hălădue - şi rob
Ca neaua să-i lucească meşteşugul.
O ţară de lumină şi de vis
Poetul peste ani a căutat-o;
I-e sufletul de negură, închis
Şi ţara pân’acuma n’a aflat-o.
________________________________________
Publicată în „DRUM”, nr. 1 din 15 iunie 1938 şi
în „PREPOEM” an II, seria II, nr.19 din iunie 1941
POET APRECIAT în perioada interbelicǎ, ION PENA (nǎscut în 1911 - mort în rǎzboi în 1944 si inmormantat in Cimitirul Eroilor din Alba Iulia) este un necunoscut astǎzi. DE CE ? Între 1945 - 1989, mort fiind, a fost ascuns de "oamenii" cenzurii în "Fondul special - interzise". Nu le-a scǎpat nimic. Pânǎ în 2000 nu s-a știut mai nimic de el. Doar epigramiștii seniori îi mai știau epigramele în care-l creiona pe Pǎstorel. In UNIVERSUL LITERAR, suplimentul celui mai popular si influent ziar din perioada interbelicǎ, UNIVERSUL, ION PENA era catalogat "Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți". Citiți si judecați !
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_C._Pena
http://poezii.citatepedia.ro/de.php?a=Ion+Pena
http://www.romaniaculturala.ro/articole.php?categorie=poezie
Melancolie
Stăm aşa gravi, timpul ne plouă,
Cu destinul alături îmbătrânim;
Altă lumină, aer, lume nouă
Şi călătorim etern către ţintirim.
Scocul nădejdii sec, gândul coclit,
Prin sânge trece cornul tristeţii:
Plânge, aripa ruptă, vag infinit
În care coboară pâraiele vieţii.
La răsărit zările pară,
Alămuri ruginite ţipă strident,
Vrerea uitată, surdă, amară,
Şi cortina lăsată funebru, atent.
Poate mai ştii idila de an, de zece,
Creşte-n noi amintirea cenuşie,
Toamna, moarte, visul falnic trece
Şi privim în ram pe Sfânta Marie.
________________________________________
Publicată în „DRUM”, anul III,nr. 8 - 9, 24 aprilie 1938
Pe piscuri goale, fără viaţă,
Unde nici vulturi nu s’avîntă
Eu mi-am tîrît povara sfîntă
A trupului flămînd de viaţă.
Cu patimă m-am strîns pe stîncă
Strîngînd spasmodic piatra tare …
Şi-i drept că gura-mi, nu arare
Cerşea un sprijin de la stîncă.
Prăpăstii mi-au surîs sarcastic,
Guri de-abia înfiorătoare,
Dar prins de culme cu ardoare,
Am rîs şi eu – la fel – sarcastic…
Publicată în „SO4H2”, anul I, nr. 1, din 15 aprilie 1932
Anii mei ca merele toamnei trec
Cu dragostea, cu tristeţea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Şi-mi plac colindele şi Sântamaria.
Visez ades la biserica din copilărie,
Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;
La bâlciuri o fată, o menajerie
Şi eu evoluând, între ele, Irod.
Drumuri în apă, berzele călătoare,
Feerie de primăveri şi uimire.
Blândul Isus între copii, sunătoare
În frunza de plopi – aninată vuire.
Anii mei, lunile şi zilele mele,
Fraţi şi surori cu viaţa, cu amintirea
Merg către unde? Şi vă scutur nuiele
În sufletul negru cum este cernirea.
________________________________________
Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 3 din 27 noiembrie 1937
Ion C. Pena (nascut 25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, județul Teleorman - decedat 29 iulie 1944, Alba Iulia) a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a nǎscut într-o familie de țǎrani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chirițǎ (Firicǎ) Pena (1888 - 1963) și Alexandra (Lisandra) Polimbiada Pena (1888 - 1971). Viața lui s-a desfǎșurat sub zodia tragicului, ca sǎ nu spunem a blestemului. A avut parte de un destin frânt la doar 33 de ani, fiind al cincelea copil din cei șapte, pe care parintii i-au condus pe ultimul drum al vietii.
Va rog sa faceti cunoscuta povestea acestui scriitor erou, care intre 1945-1989 a fost in Fondul special - interzise ! Pana in 2001 nu se auzise mai deloc de el. In urma unor cercetari pe care le-am facut la Biblioteca Academiei Romane din Bucuresti am descoperit ca Ion C Pena publica si era apreciat in perioada interbelica in marile publicatii bucurestene Universul literar, Vremea, Pacala, Prepoem, Epigrama, in revista buzoiana Zarathustra, redactata de Alexandru Lungu si Ion Caraion, cat si in cele teleormanene Oltul, Drum, SO4H2, Graiul tineretul, ..
Debutează în 15 aprilie, 1932, în "Revista - SO4H2", din Turnu Măgurele, cu poezia "Alpinism", scrisă în 1928. Tot în acest an traduce și publică, împreună cu Ștefan Baljalarschi, "Poemele mele" a lui Serghei Esenin. De tânăr, Ion C Pena și-a creat multe adversități publicând în Revista "SO4H2"(Acid sulfuric) texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei și culturii germane”, în care-l combate pe Oswald Spengler, filosof idealist, reprezentant al antiintelectualismului și istoric german, un critic fervent al latinității.
La începutul anilor '40, Pena publica frecvent poezii în "Universul Literar". Este de notorietate faptul că Palatul Universul, de pe strada Brezoianu, Bucuresti, a fost centrul presei interbelice, "Universul Literar" fiind suplimentul celui mai popular si influent ziar din perioada interbelică, Ziarul "Universul". În 7 martie, 1942, la "Cântece noui", redactorul rubricii, Ștefan Baciu (1918 - 1993), îl numea pe Pena -"Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți", „astăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, așezându-se dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere ... Oricum, versurile lui trebuiesc citite cu toată atenția. În miezul lor se sbate un poet de rasă care semnează simplu și deslușit: Ion Pena. Celelalte poezii, toate, una mai întreagă decât cealaltă. „Iată un poet!”, am exclamat către camarazii mei după ce isprăvisem lectura lor. Și nu mă înșelasem deloc: Ion Pena, acest nou poet, i-a cucerit și pe ei, prin simpla lectură, fără reverențe și fără salamalecuri. Aceasta este pecetea talentului.” În "Universul Literar" au mai debutat, in acea perioadă, Ștefan Augustin Doinaș, Leonida Secrețeanu și Ion Caraion. În cartea sa de memorialistică, "Praful de pe tobă. Memorii 1918-1946", scrisă în 1980 la Honolulu, Ștefan Baciu iși amintea de Pena, neștiind că acesta decedase încă din 1944.
Anti-bolșevic convins, scria, înainte de venirea trupelor sovietice, în Revista "Păcală", al carei motto era: „Iar când la Patria Română/ Râvnește hidra bolșevică/ Nesățioasă și păgână,/ Ia și o armă, că nu strică!."
In 2011 a aparut cartea "Scrieri" de Ion Pena in care sunt prezentate poeziile, epigramele si proza lui, dovedind talentul multilateral al autorului. Din lipsa de bani au aparut doar 70 de exemplare. Scriitorul n-a fost casatorit si n-a avut copii. Totul se pierde. Eu sunt nepotul din parte mamei si am obligatia morala ca scrierile lui sa fie cunoscute. Faceti cunoscute poeziile lui Ion C Pena si proza sa, "Moneda fantazienilor", scrisa in 1938, in care merge cu anticipatia pana in 1 ianuarie 2000, devansandu-l pe Orwell, dupa opinia lui Constantin Stan, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Astăzi, noi putem să judecăm firul epic din povestirea utopică în două părți, "Moneda fantazienilor". Prima parte a fost publicatǎ în ziarul „Drum”, din Rosiorii de Vede, in anul 1937, numărul de Crăciun, iar partea a doua, singurul manuscris, în dactilogramă, rămas la fratele Petre C. Pena, a ajuns la nepotul lor, Marin Scarlat, care l-a dat spre publicare. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea și cooperativizarea (coop-uri, gradinițe, ..), dovedindu-se un bun analist social de anticipație. Cititi si veti vedea ca merita ! Poate fi un demers istoric.
Fiind mobilizat pe Frontul Celui de al Doilea Razboi Mondial, Pena moare de tânǎr pe 29 iulie 1944 si este înmormantat în „Cimitirul Eroilor din Alba Iulia.
Stan V Cristea, membru al Uniunii Scriitorilor: Ion Pena. Un scriitor „fantazian” nedreptǎțit. Este un studiu publicat în volumele sale: „Secvențe de istorie literară - opera omnia - publicistică și eseu contemporan” și „Fotografii la periscop”, care cuprind studii și articole despre Radu Grămăticul, Grigore Gellianu, Șt. O. Iosif, Gala Galaction, Ion Pena, Constantin Noica, Marin Preda și Mircea Scarlat. Il gasiti la aceasta adresa:https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/84/Ion_Pena_Stan_V_Cristea.pdf
Mai multe detalii gasiti pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_C._Pena
A consemnat
Marin scarlat
Sbor alb, aruncat peste zare,
Trec albe legiuni de gânduri –
Nici-o stea, nici-o statuie de sare,
Înfipte-n trecut, în curânduri.
Alergam, aur, printre platanii suri,
Ceas deşteptător pentru fluture şi cuc,
Iarba ne mângâie, plopii mahmuri
Şi Dumnezeu e bun ca un eunuc.
Privire departe, cer larg, deschis,
Ne jucăm cu focul, cu inima mea;
Somnul e mort, visul e deschis
Către viaţă, moarte, aer, catifea.
Plouă la sud, fulgeră norii,
Peste noi ţipă cocorii de spaimă –
Numai un puţ numără călătorii
Şi rugăciuni adânci singur îngaimă.
____________________________
Publicată în „DRUM”, anul II,
nr. 4 – 5 din 1 ianuarie 1937
Noaptea caldă ... noapte pasăre nocturnă
Aripa de neguri grele şi-a lăsat-o
Pe oraş ca un „Adio del Passato”
Fredonat într-o lagună taciturnă.
Pietonii pe trotuare trec în grabă.
Liniştea se sparge’n uşi de cafenele.
Catedrala’nalţă turlele spre stele
În mirosul de grătar şi de tarabă.
Stingerea se sună lung la regimente,
Cu ecouri prelungite. În grădină
Teatrul râde-n revelaţii somnolente,
Pe când paznic al luminilor de lapte
- Sfinx pe soclul său de piatră carpatină –
Stă eroul de la şaptezeci şi şapte ...
Publicată în „Graiul tineretului”, anul II, nr. din 11 iulie 1933
-->