Ion Pena, Alpinism ( 1928)

Pe piscuri goale, fără viaţă,
Unde nici vulturi nu s’avîntă
Eu mi-am tîrît povara sfîntă
A trupului flămînd de viaţă.

Cu patimă m-am strîns pe stîncă
Strîngînd spasmodic piatra tare …
Şi-i drept că gura-mi, nu arare
Cerşea un sprijin de la stîncă.

Prăpăstii mi-au surîs sarcastic,
Guri de-abia înfiorătoare,
Dar prins de culme cu ardoare,
Am rîs şi eu – la fel – sarcastic…

Publicată în „SO4H2”, anul I, nr. 1, din 15 aprilie 1932

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Citit cu drag!
  • Prăpăstii mi-au surâs sarcastic,
    Guri de-abia înfiorătoare,
    Dar prins de culme cu ardoare,
    Am râs şi eu – la fel – sarcastic…

    Da, suntem adaptabili!!!

    Lecturat cu deosebită plăcere, drag prieten!!

Acest răspuns a fost șters.
-->