Constantin şi Constantina rămân în onomastică românească atât ca prenume, dar şi un nume de familie, foarte des întâlnite.
Constantin este atestat încă din secolul al IV-lea, prin numele marelui împărat cu acelaşi nume, devenit ulterior sfânt. Numele de Constantin provine de la formele latine „constans”, „constantis”, care au înţelesul de „constant”, „statornic”, „puternic” sau „ferm”.
În onomastica noastră nu s-a răspândit în formă sa latină, ci din grecescul Konstantinos, de unde şi derivatele de tipul: Costel (atestat în anul 1400), Coie (atestat in1492), Coica (1424), Costea (1389), Costinca (1469).
Înrudite direct cu aceste nume sunt şi formele de Constanţiu şi Constanţa. În limba veche, numele era o formă curentă a lui
Co(n)standin, din aceeaşi familie mai făcând parte şi Costache, Costin(a), Codin(a), Dinu, Dina, Tinu, Tina etc.
Sunt de amintit şi câteva diminutive, cum ar fi Costeluş, Costi, Costică, Costas, Tică, Ticu, Titi, Titişor, Titel, Titeluş, Dinicu, Dinică, Tinuţ, Tinel sau formele feminine de Tanţa, Tănţica şi Tanţi.
Constantin cel Mare este cel care în anul 313 a pus capăt prigonirii creştinilor. El a lăsat libertate credinţei în întreaga împărăţie a romanilor şi a mutat capitala de la Roma, la Bizanţ, unde a zidit o nouă cetate, pe care a numit-o Constantinopol, după numele său, considerată ca fiind cea de-a doua Roma. Sfântul Constantin şi-a trimis mama la Ierusalim, pentru a descoperi locurile sfinte din Evanghelii. Astfel s-a găsit locul Golgotei, al Sfântului Mormânt şi lemnul Sfintei Cruci, loc unde împărăteasa a zidit foarte multe locaşuri sfinte.
La noi în ţară, cei mai de seamă purtători ai numelui de Constantin au fost: voievodul Brâncoveanu (domnitor al Ţării Romaneşti între anii 1688-1714, nepotul domnitorului Şerban Cantacuzino, cel care a susţinut intens cultura română, apărând chiar şi un stil arhitectural caracteristic, denumit „brâncovenesc”),
Brâncuşi (întemeietorul sculptorii moderne) şi marele filosof şi eseist,
Noica.
Alte forme (variante): Constantine, Constans, Constanz, Constant, Constantin, Constantino, Constantius, Costa, Costas, Konstantin, Konstantio,Konstanz, Konstanty,Konstant, Kosta, Koni, Kostik, Kostja, Kotja, Constantijn, Stijn, Costantino, Costantini, Szilárd, Kostas, Konstantinou
Constantin în diferite limbi:
albaneză: Kostandin
catalană: Constanti (ca)
daneză: Konstantin (da)
finlandeză: Konsta (fi), Kosti (fi), (emperors) Konstantinus (fi)
franceză: Constantin (fr)
galeză: Cystenian
germană: Konstantin (de)
greacă: Κωνσταντίνος (el)
italiană: Costantino (it)
japoneză: コンスタンティノス (ja)
latină: Constantinus (la)
lituaniană: Konstantinas (lt)
macedoneană: Константин (mk) (Kónstantin), Костадин (mk) (Kóstadin)
maghiară: Szilárd (hu)
norvegiană: Konstantin (no)
olandeză: Constantijn (nl)
poloneză: Konstantyn (pl)
portugheză: Constantino (pt)
rusă: Константин (ru) (Konstantín)
spaniolă: Constantino (es)
suedeză: Konstantin (sv)
turcă: Konstantino Constantina
Felicitări dragii noştri prieteni şi colegi purtători ai numelui CONSTANTIN şi variantelor sale cu ocazia aceastei zile. Vă urăm să fiţi mereu sănătoşi, energici şi plini de bucurie. Vă iubim şi vă preţuim pentru tot ceea ce aţi făcut. Vă trimitem o urare virtuală, vouă, dar şi membrilor familiilor voastre (soţii, fraţi surori, fii şi fice, mame şi taţi, bunici şi bunice, nepoţi şi nepoate) şi prietenilor purtători ai aceluiaşi nume.
La mulţi ani, cu sănătate!
-->
Răspunsuri
– din latină: cel care este ferm, hotărât, statornic, acest nume amintindu-ne că în viață, omul trebuie să rămână hotărât și neclintit în lupta cu ispitele și cu greutățile vieții –
Sfinţii Constantin și Elena - Tradiții, obiceiuri și superstiții
Numiți în tradiția populară românească părinți ai sfintei cruci, Sfinţii Împărați Constantin și Elena sunt sărbătoriți în biserica creştin-ortodoxă pe 21 mai, iar în cea catolică sau apuseană în ziua de 18 august. Obiceiurile și superstițiile asociate cu această sărbătoare țîn mai mult apropierea de vara și de ciclul lucrărilor agricole.
În floclor, se spune că Sfântul Constantin ar fi scos crucea din mare, o reinterpretare a descoperirii crucii pe care a fost răstignit Iisus Cristos, de către Sfânta Elena, la Ierusalim.
Potrivit românilor, vara începea, de fapt, odată cu ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena. Tocmai de aceea, se credea că pe 21 mai, zi numită Constandinu păsărilor ori Constantin Graur, păsările de pădure începeau să își învețe puii să zboare.
Tot acum, păstorii își hotărau baciul și locurile de stana. Femeile obișnuiau să pună pe fugă duhurile rele cu tămâie și agheazmă, în vreme ce bărbațîi afumau oile cu ajutorul așa-zisului "foc viu", astfel încât animalele să aparate de rele în perioada cât rămâneau la stana. De asemeni, se făcea mare hărmălaie pentru că vrăjitoarele ce încercau să fure sporul laptelui să fie izgonite.
În vechime, dacă cineva îndrăznea să lucreze în această zi, se zicea că recolta câmpului îi va fi distrusă de foc sau de păguboase zburătoare. Totodată, ziua împăraților se ținea pentru că ulii să nu înșface orătăniile din ograda.
Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena marca sfârșitul perioadei de însămânțare a ovăzului, meiului și porumbului.
În Bulgaria, de ziua Sfinților Constantin și Elena, numită Konstantinovden, în zonele rurale se obișnuiește că, după slujba, să se întindă la biserica o masă binecuvanata de preoți, sărbătoarea continuând până la asfințit cu cântece și dansuri populare. În unele zone, are loc un tradițional dans pe cărbuni aprinși, la care iau parte în zilele noastre numai un mic grup de inițiați, mulți dintre lăudându-se că au moștenit acest meșteșug din familie. Unii pretind că, în vreme ce urmăresc mișcările dansatorilor peste jar, sunt cuprinși de o un fel de vraja hipnotică, începând ei înșiși să țopăie frenetic peste cărbunii incandescenti.
În nordul Greciei, ziua sfinților împărați, purtând numele de Aghios Konstandinos și Aghia Eleni, este marcată de sărbătoarea Anastenaria, specifică unei comunități provenite din refugiații plecați din Tracia de est, în urmă războaielor balcanice. Așadar, nu întâmplător, cu ocazia acestui eveniment au loc dansuri, cu picioarele goale, peste jarul cărbunilor, la fel că și în Bulgaria. În fiecare sat există, cu acest prilej, un grup format din 12 conducători care ,în ajunul zilei Sfinților Constantin și Elena, se adună în "konaki", locașuri ce adăpostesc icoanele celor doi sfinți. Aceștia sunt împodobiți cu mari batiste de culoare roșie (simadia), despre care se crede că posedă puterea icoanelor. Către seară, se aprind focuri uriașe, și începe un dans frenetic peste cărbunii înroșiți, în decursul căruia se crede că participanții sunt însuflețiți sau posedăți de către sfinți. A două zi, are loc sacrificiul ritual al unor animale. După prânz, așa-zișii "anastarizi", se strâng din nou și reîncep dansul. Uneori, unii dintre dansatori cad în genunchi pe jar și aruncă cărbunii cu mâinile goale. Dansul continuă până când se stinge tot jarul.
La final, nu mă pot abține să adaug un mic dar sincer mesaj de felicitare a tuturor fetelor, femeilor, bărbaților și băieților ce poartă cu cinste numele de Constantin, Costică, Costi, Costea, Constant, Constanța, Constantina, Elena, Eleonora, Ela, Lenuța, Leonora, Leana, sau Ileana!
Mulțumesc frumos! Aduc și eu un omagiu Elenelor din toată lumea și un salut prietenesc celor care poartă un nume ca al meu. Mă închin cu un respect deosebit sfinților de la care ni se trage această cinstire, Sfinții Împărați Constantin și Elena!
Printre Constantinii românilor...