sursa: Ioan-Florin Florescu, preot misionar (Scoţia)
Țara se iubește învățându-i limba, vorbind-o corect în lume și scriind-o cu diacritice pe Facebook.
Țara se iubește cunoscându-i istoria, nu repetând lozinci despre istoria ei. Suspectați orice adjectiv din discursurile pompoase despre țară: istoria ei se scrie cu verbe. Fiți circumspecți mai ales când politicienii, diplomații și securiștii vechi și noi vă vorbesc despre țară. Țara ta este cea mai mare afacere a lor.
Țara se iubește citindu-i cărțile și plătindu-i cum se cuvine scriitorii, artiștii, învățătorii și litrul de lapte de la țărani. Restaurându-i casele memoriale abandonate, vizitându-i muzeele și construindu-i drumuri.
Țara se iubește ținându-ți cuvântul, îndeplinindu-ți promisiunile și plătindu-ți datoriile. Aruncând chiștocul la coșul de gunoi și respectând viteza legală în localitate.
Țara se iubește cu versuri patriotice, dar și cu vorbe grele despre hoții și impostorii ei, cu jurăminte de credință, dar și cu răfuieli de îndrăgostit înșelat. Numai iubirea adevărată ceartă cu cele mai grele cuvinte.
Țara se iubește acasă, dar și pe microbuzele care o duc la muncă în străinătate. De mai multe ori se aud „mamă” și „tată” în Spania, Italia și Anglia decât în Moldova, Muntenia și Ardeal. Țara se iubește și atunci când cere pâine și casă în toate limbile pământului. Țara binecuvântează în toate limbile pământului. Țara blestemă în toate limbile pământului. Țara mea, peste care soarele nu apune niciodată!
-->
Răspunsuri
Nu, nu pot vorbi despre patriotism și iubire de țară, eu care în urmă cu zece ani visam să scriu măcar o plachetă de poezii patriotice. De ce? Retorica mă-ndeamnă să punctez câteva aspecte:
1. Cum își iubesc politicienii țara sau aleșii locali care au nevoie de a doua majorare de salar, fiindcă, chipurile... „mor de foame” ei și familiile lor?
2. Pe noi, poporul, cine ne iubește, când inflația galopantă ne îngenunchează, rând pe rând, pe fiecare? De dragul țării ar trebui să facem ceva, altfel și noi, și ea vom deveni... ruină!
3. De ce îmi vin lacrimi de fiecare dată când trec granița și văd lucruri, fapte și mă-ntreb în gând: La noi de ce nu se poate?
4. De ce se-nchid hidrocentrale? De ce mâncăm mere din Polonia? De ce nu avem voie să perpetuăm creșterea animalelor? De ce unii politicieni nu știu imnul național? De ce? De ce? De ce nu știm să ripostăm la toate relele care ni se întâmplă „dirijate de alții” zi de zi? De ce plecăm capul? Unde este mândria noastră de popor liber și suveran?
Nu mai plâng, căci sufletul mi-e inundat de lacrimi și suspine, dar încerc să-mi salvez familia. Poporul sau țara nu cred că pot. Sunt prea mică, o entitate care nu contează pentru soluționarea retoricii prezentate anterior.
Dar... La mulți ani, iubită țară! La mulți ani, încercați compatrioți!