Covor catifelat de iubire întind la picioarele tale, sărut urma paşilor tăi
şi sculptez în valuri chipul tău,
şi-mi brodez inima pe nisipul
fierbinte,
ce vibrează-n vorbe de amor..
îmi flutur mâna peste curcubeu
culori adun să pictez zâmbetul tău
ale
Acoperită de voalul timpului veşminte de dor îmi ţes pe trupul diafan,
în căldura braţelor tale
ce-mi izvoreşte din inimă
un fior încet se apropie uşor
de buzele pline de foc
şi sorb elixirul dulce
de nectar ce se preling
în valuri de iubire,
ce las
În lumina lunii
stau asunsă-n umbră
şi ţes norii de satin
în curgătoarea lună
ce mă îmbracă în haina
nopţii.
îmbrăţişând sunetul
în simfonii şoptite
pe buze-mi înfloresc
şi sufletu-mi compune
muzica iubirii…
numai eu pot auzi
melodia vântului
printre
cu fiecare legământ scris pe veriga lanţului mai răstorn încă o dată sala oglinzilor atât de mult am bătătorit vârful degetelor pe colţurile zilelor încât aud glasul tavanului în fiecare ochi de aer
Tu, plictisit de-un gri cotidian
Mai umblii după pete de culoare
Eu, apăsată de-aşteptări în van
Tânjesc promisiuni în înserare.
Ne întîlnim la mijloc de dorinţă
Doi visători care ţintesc departe
Doi copleşiţi de neagra neputinţă
Tu într-o parte, eu
Iubirea! Ce sentiment nobil şi înălţător! Toţi avem nevoie de căldura şi frumuseţea iubirii în toate etapele vieţii: în pruncie şi adolescenţă, apoi la tinereţe şi maturitate.
O dorim, o clamăm, o cerem. Dar, oare suntem pregătiţi pentru