În gând aud mereu vocea-ți caldă și plăcută, Ochi mari brăzdați de vremuri, în ai mei ochi se uită. Brațe acum mă strâng, astă-mbrățișare am cunoscut, Ale bunicii brațe sunt, ele m-au crescut. Am rămas sărac, ba chiar pustiu, de când la ceruri ai plecat,
Singur în astă lume m-ai lăsat. Te-ai preschimbat în moarte. De mine de ce nu ti-a păsat? Pământul şi ţărâna rece ne desparte. Nu mi-ai dat măcar un semn! De tu, iubite frate, mi-ai fi spus Măcar o privire printre şoapte... Disperat as fi răsp