Haide să-mpărţim melancolia-n doi şi să fim amândoi una deşi, iată, suntem doi...
deasupra noastră stele
şi cer, boltă albastră,
să înflorim glicine la fereastă...
Şi unul pentru altu-n paşi de dans, ne pară viaţa joc
de contradans...
tu şi eu, eu ş
Mă pierd
Mă pierd
într-un vârtej magic
ce mi-am acoperit pleoapele
vise dantelate pe marginea
clapelor de pian
mă atrage orgasmatic
în mii de bucățele
oglinda opacă
pictez noaptea
cu pensula umedă
emoțiile din mine
îmi dezlănțui inima
dansez cu pasi
Dor
Totul e obscur
scriu poteci pe care
tu nu vii
liniștea nopții freamătă
a rugi
un potop stelar de scânteieri
de dor aprins
ți-e teamă de sărutul meu
de jar
trupul meu ți-așteaptă
mângâierea
aprind cu torța sufletul
versul să ardă tot
tăcerea să-ț
nu aștepta infinitul el nu vine a devenit un subiect comun și repetabil
te joci în viață de-a moartea
respiri și numeri zilele
privești absurd la nori
privești când jos când sus
ori tu ori eu
lanț care lovește cu furie de față de fapt nu de mine e v