Undeva un copil râde. Zâmbetul său este iubire, cuvântul lui e viață. În același timp altul plânge. Lacrima oftează în tăcere. Echilibrul e rupt de goana spre acumulare pe care nu o simțim, nu o vedem. Pas cu pas tristețea câștigă tot mai
Ce definește o toamnă? Un proverb francez susține că: „Toamna este tăcerea dinaintea venirii iernii.” Simplu și corect, dar să analizăm, la întâmplare, un dicționar on-line. Constatăm că explicațiile duc
Ordinea de zi a vremurilor în care trăim este umbrită de răutate. Onestitatea este pusă la colț, iar sintagma „dacă ești bun, ești luat de fraier” plutește involuntar în gândurile oamenilor dezorientați. Duelul dintre lumină și înt
Cât crede c-o să mai rabd!? Nu-i de ajuns cât mă freacă bolnavii, să suport acum şi toanele şefului!? Dar nu, asta nu se trece! De mâine sunt hotărâtă! Mă voi preface că nu-l aud! Ce l-a apucat aşa tam-nesam!? E musai să fie servit de mine? Sabina-n
De o vreme toată lumea vorbeşte despre eclipsă, „mare eveniment astronomic”. Cei cu înclinaţii mistice îşi fac tot felul de socoteli. Alţii, precum noi, mai puţin duşi la biserică, nu ne omorâm cu firea.
Lucia se trezi abia spre seară şi tresări speriată. Lada! Merse repede la frigider şi constată că pungile se dezgheţaseră doar pe jumătate şi răsuflând uşurată, le aşeză repede înapoi în lada frigorifică în aşa fel încât rămaseră trei sertare goale.
„Ce noroc pe mine !” îşi zise Lucia când ajunse acasă şi văzu că soţul ei încă nu se întorsese. „Mănânc ceva la repezeală, iau un somnifer şi mă culc, iar de mâine vom trăi şi vom vedea.” După mersul pe jos prin burniţa rece a serii de noiembrie se
Vă voi vorbi astăzi despre o meserie foarte onorabilă în vremile noastre de pe urma căreia se fac bani frumoşi, şi anume aceea de lătrău-şef. Nu ştiu dacă veţi fi auzind, dar la finele anului de graţie 2016 „boborul” şi-a ales viitorul, m
Focşaniul mi s-a părut un oraş mare şi frumos. De la gară am mers pe jos până la internat, cam o oră. Aici am dat de militărie. Program strict. Erau două blocuri de internat, cu câte 4 etaje, cantină şi şcoală. Toate în aceeaşi incintă. La
Îndemnul la atac a fost strigat așa de tare încât mi s-a imprimat, pentru tot restul vieții, în mine. O voce groasă și fermă. Mereu demnă și parcă victorioasă chiar înainte de a porni cu arme
În liniștea unei după-amiezi de vară călduroasă, strigătul țigăncii spărgea amorțeala cuprinsă în jurul uliței. ─ Țață Ioană! Breeee, țață Ioană, unde ești? Ești p-aci? ─ Sunt aci pă prispă, fă, Leană. Ce-ai de strigi așa? Vin turcii? Pfff, că nu ai o
Pe aripi de iubire
Ne pierdem printre mii şi mii de ceasuri, atât de temători şi grijulii cu rătăcirea noastră pe un drum, pe nu ştiu care drum, încât de fiecare dată când ne întâlnim cu Ceasul rămânem fără de cuvinte, ezităm, ne bâlbâim şi el dispa
Izvor secat
Ruga vreunui izvor secat de înrăire aduse încă o dată statornicele ploi să prindă tare-n vene puterile surzite și brusc, cerescul fluviu porni crud înspre noi. Stai ghemuit în noapte cu gândul alături amuțit. Se aude doar un țipăt prelun
și-ai fi zis că ziua nu se mai termină… noroc! norocul și-l face omul cu mâna lui, dar asta o spun toți, schimbă orientarea cu fața la soare. și ce-ai vrea să râdem? să râdem, la dracu, să râdem de noi. suntem atât de proști că recunoaștem asta cu st
Și dacă sunt mai bun decât tine, tu de ce ești mai rău și încerci să mă distrugi? Dacă îți spun că nu ești perfect, de ce nu te gândești că nu e o calitate? Dacă îți spun că nu am nevoie de răutatea ta, de ce continui să-ți arunci veninul în sufletul
Soldatul Tobit se înroşise tot şi transpirase povestind. Seara se lăsase ca o cortină peste sat. Femeile şi mulţimea aia tot nu plecau acasă. Ascultau la balivernele lui. Măi, oameni buni, le răspundea Tobit, de unii camarazi mai auzeam, de alţi ni
Comentarii