Maraton Panorama Literară 2024, iulie
17. (cyberpoem)
gând la asfinţit
- poezie de dragoste (35) -
atunci când vine asfințitul
și nori vor să se răzbune
îmi amintesc de tine ca și cum ar fi sfârșitul
visurilor mele mai nebune
nu știu cum să-ți zic adio
nici cum să zâmbesc ca bun rămas
nu am alimentele bio
să-ți ușurez greutatea ultimului popas
simt că ești în altă viață
că iubești poate o altă inimă
nu-ți las nici măcar o povață
astăzi te salut ca întotdeauna cu adâncă stimă
noaptea mă întreabă de ce nu te mai visez
visele au alte întortocheate nume
astăzi doar atât cutez
să nu-ți amintești de mine cu ale supărării spume
poate că atât a fost să fie
și drumurile buzelor în veci să nu se întâlnească
să-ți amintești așa cum ai fost zglobie
de inima care nu a uitat să te iubească
poate ți-aș zice despre mine
am uita toate cuvintele care au venit dinspre tine
am spune că am copilărit destul
și că am trecut amândoi iubirii noastre testul
astăzi însă nu mai doresc note sau calificative
pentru că urc în a viitorului locomotive
ia dacă vrei amintirea mea departe
și pune-o în bagajul iluziilor deșarte
binele ți l-am dorit întotdeauna
chiar dacă îmi este acum totuna
iubește și fi fericită
astăzi ești o iluzie deșartă amintită
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii
Un „gând” cu care-am rezonat. Felicitări!
Vă mulţumesc pentru lectură şi pentru "rezonanţă" 💚💚😍😍