https://radualinbalaj.wordpress.com/2024/05/01/forum-decenu-eu-clopotei-de-lacrimioare-hristos-a-inviat-si-sah-etern/

Un sfârșit de Aprilie 2024 destul de însorit, cu întreaga natură în exaltare și un început de Mai 2024 în care se pare că primăvara va înclina balanța mai repede către sezonul estival… Bujorii au înflorit și ei, iar în curând primele cireșe de mai vor începe să se maturizeze. Vrăbiuțele ciripesc de dimineața până seara și, cu puțin noroc, rândunicile se vor întoarce la vechiul cuib, deși îmi fac griji pentru că ar fi trebuit să ajungă deja… Mă bucur că smochinii ( doi la număr ) au dat deja consistente semne de viață, deși sunt încă mititei… M-a surprins castanul comestibil care e perfect adaptat pentru țara noastră și viguros, deloc pretențios, chiar dacă nu e, deocamdată, mai mare de un metru și jumătate… Floriile ( sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim ), pe rit ortodox, m-au găsit acasă și au făcut posibile urările mele de ”la mulți ani” și sănătate mamei Viorica … !

Lumea catolică a sărbătorit Paștele de mai multe săptămâni în acest an, iar ceilalți creștini din România se găsesc în Săptămâna Patimilor… Am trecut, de asemenea, prin Paștele Evreiesc ( Pesach ), sărbătorit în aceste condiții atât de grele pentru națiunea iudaică. Deci e absolut necesar să ne gândim și la cele spirituale mai mult decât de obicei. Dincolo de tradițiile atât de emoționante ale acestor clipe speciale din an, merită să reflectăm și la reverberațiile cosmice și universale ale celor trăite. Umanitatea caută răspunsuri de mai multe milenii la tainele vieții și ale manifestării vieții pe pământ, au fost lansate idei, mituri, concepte filosofice, magice, religioase, omenirea caută de asemenea Creatorul, Stăpânul sau măcar un corespondent în imensitatea spațiului… S-a scurs aproape un sfert din acest secol al XXI-lea, pe care ni l-am dorit mulți epocal, revoluționar și unic, dar adevăratele progrese au evoluat prea puțin și parcă Dumnezeu are altă treabă decât să ne ajute să ieșim din marile impasuri pe care ni le-am creat… Perioada din an este identică cu cea descrisă de Longus ( sec. II-III e.n. ) în Dafnis și Chloe: ” Primăvara era pe isprăvite, începea vara, și toate roadele se împlineau: fructele în pomi, holdele pe câmpuri. Cântecul greierilor era plin de farmec, mireasma liverilor dulce și zvonul turmelor mângâietor. Și râurile, murmurând în leneșul lor curs, păreau să cânte, și parcă îngâna un cântec vântul, din nai, suflând ușor din pini… ”

Preocupările și frământările spirituale personale m-au agitat uneori și m-au obligat să-mi adresez periodic marile întrebări existențiale și non-trupești, căutând răspunsuri, ancore sau repere, atât cât este posibil de înțeles și atât cât este cunoscut… Niciodată însă nu m-am lăsat dus în zona spiritismului sau a erorilor pe care le prilejuiește deznădejdea sau curiozitatea nepotrivită. Recent, am dat curs unui moment deosebit organizat de către comunitatea neo-protestantă orădeană. Forumul decenu.eu a prilejuit numeroase evenimente timp de o săptămână, la care au conferențiat invitați din străinătate ( SUA, Canada, Ucraina ). Am participat doar la Panelul de discuții și la Concertul de Paște. Dicuțiile purtate în limba engleză au evidențiat talentul oratoric al lui Jerry Root, Michael Goheen și Roman Solovyi, cunoscuți speakeri neo-protestanți, moderați fiind de Teofil Stanciu, un renumit gânditor baptist orădean… Cei trei profesori au încercat să evidențieze validitatea lui Dumnezeu, a Trinității și a conceptelor și preceptelor propuse de către creștinism, dar și să prezinte rolul pozitiv al funcției sociale a activității comunităților creștine în societate… La final, concertul de Paște a propus arii din clasicii europeni și, în a doua parte, mult așteptatul imn ” Hristos a Înviat ! ” …

Am fost plăcut impresionat, iar din rândul instrumentelor, mărturisesc că cel mai mult mi-a atras atenția antica harpă. În dimineața aceleiași zile, pe malul Crișului Repede orădean o pereche de lebede s-a grăbit să mă salute și atât de prietenoase au venit până la mine de pe malul opus. Nu aveam din păcate nimic la mine ca să le hrănesc, deoarece împletitura cumpărată o mâncasem deja, dar păreau că nu au venit la mine special pentru asta. Păreau deosebit de inteligente și de jucăușe, ca un sol al bunelor intenții și al nevinovăției… Sf. Chiril al Ierusalimului ( sec. IV e.n. ) spunea: ” a înviat așadar Cel mort, ” Cel între morți slobod”, Eliberatorul morților ! Cel încununat cu cunună de spini, Care a răbdat să fie batjocorit. Același, când a înviat, s-a încununat cu diadema biruinței împotriva morții”.

În plan internațional se resimte febra viitoarelor alegeri și înfruntările militare rămân zilnic una dintre știrile care ne țin cu sufletul la gură. Toate țările europene sunt într-o stare febrilă, într-o stare de căutare de soluții într-un context internațional atât de ciudat și de nările eașteptat. În Orientul Apropiat și Mijlociu tensiunile se resimt, pentru a câta oară ?!, fiecare parte încercând să-și ia revanșa sau să se răzbune, fără a exista vreo perspectivă de pace durabilă… Iranul nu vrea să cedeze, dorind să arate că e mai puternic decât pare, iar criza umanitară din Gaza lasă o pată de imagine asupra intervenției israeliene. Peste puțin timp, liderul chinez va realiza o vizită în Ungaria, iar unii sunt îngrijorați peste măsură de posibilele rezultate ale acestei vizite…

În prima decadă a lunii Aprilie 2024 am participat la un turneu de șah județean. Turneul de la Săcuieni,Bihor a reunit jucători din județ și din județele de graniță ale Ungariei. Deși rezultatul meu a fost de factură medie ( trei victorii din 7 partide ), m-am bucurat să particip și în același timp regret că nu pot participa la marile turnee de șah din țară sau din străinătate, neîndurându-mă să cheltuiesc din banii proprii destul de puțini pentru cazările care au devenit destul de scumpe și pentru înscrieri. Sportul minții mă pasionează în continuare și deși uneori nu prea agreez necesitatea planurilor de joc rigide, preferând doar pozițiile deosebit de complexe și jocul creativ, șahul rămâne pentru mine un joc al inteligenței care mă disciplinează, o artă, chiar un mister, o pseudo-religie jovială a științelor exacte… Din păcate, în ziua respectivă n-am putut vizita localitatea care are un frumos istoric, un castel destul de vechi și biserici ale diferitelor confesiuni creștine. Dacă Bobby Fischer a spus că ”șahul e viață”, eu aș spune că șahul merită să facă parte din viață… Convins că viață, indiferent de condiții și de formă, va fi eternă, cred că și șahul e etern, aluzie și la poziția din șah numită așa…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

clopoței de lăcrimioare

”au înflorit iar lăcrimioare

lângă cireșul cel de mai,

parfum divin în desfătare –

au înflorit iar lăcrimioare…

a clopoțeilor lentoare

e coborâtă chiar din rai;

au înflorit iar lăcrimioare

lângă cireșul cel de mai… ”

Vă doresc o lună Mai 2024 însorită, benefică, prosperă și un Paște Fericit … !

https://radualinbalaj.wordpress.com/2024/04/01/bonjour-herr-schengen-aula-magna-doar-pacea-e-sfanta-propaganda-si-manipulare/

Un final de Martie 2024 însorit și cu întregul vegetal în exuberanță și un debut de Aprilie 2024 aflat pe același trend crescător al temperaturilor, anunțând instalarea definitivă a primăverii și trimițând în beatitudine ființele umane și animale… Avântul naturii ne-a animat pe toți, a fost o adevărată revelație și un privilegiu să petrec câteva momente zilnic prin grădină și printre pomi fructiferi. Singura dezamăgire a fost provocată de porumbeii comuni care au căznit la maximum mazărea semănată de mama… Celelalte sunt toate mici reușite care au trimis în exaltare micul grădinar și horticultor din mine… Sunt, de asemenea, în așteptarea ieduților anglo-nubieni care trebuie să se nască în curând și mă bucură vioiciunea puișorilor pufoși ai mamei…

Încleștarea în plan internațional pare a trece într-o nouă fază, dar România a simțit efectele doar în planul presiunilor economice și financiare tot mai evidente. Deși am ieșit la marginea localității natale, în preajma unui canal colector și a pădurii ancestrale, putând vedea câte o lebădă somnoroasă și rațe sălbatice sau putând observa cu binoclul câte un vânturel roșu sau chiar câte un codalb, grijile privind problemele internaționale, rostogolite din aproape în aproape până la noi, sunt tot mai serioase… Acordurile zgomotoase ale războiului au provocat vibrații și pe teritoriul românesc prin căderi de drone militare în Dobrogea, ne pace să credem că într-un mod accidental. Ne aflăm în același timp într-o perioadă cu imense semnificații spirituale, iar cuvintele luminate ale unui recent papă luminat ( Papa Ioan Paul al II-lea ), rostite într-un moment istoric, într-o clipă de înțelepțire istorică milenară, conving că pacea e sacră: ”nu există război sfânt; doar pacea e sfântă”… Se dovedește că fundamentalismul și terorismul sunt la fel de periculoase peste tot pe mapamond: recent, la Moscova, un atentat incredibil a făcut sute de victime ( decedați și răniți )…

În același timp, mai mulți gânditori români constată ineficiența învățământului românesc ( de stat și privat ) și prezintă cu subiect și predicat toate argumentele… Se întâmplă să-l întâlnesc din când în când, să-l salut respectuos ( și să mă salute cu mult entuziasm ) pe renumitul autor și profesor Mihai Maci. Dumnealui s-a învrednicit să analizeze și să pună în print tot ceea ce a constatat paradoxal sau în neregulă în educația din România… O grozăvie greu de înțeles pretinde a mobiliza forțele în domeniul educațional la nivel național, aducând tete-a-tete profesori obscuri și elevi nevinovați ( altfel ), dar nemotivați și inconștienți. Într-o cascadorie a paradoxurilor, putem observa anual regimente de absolvenți de liceu și de facultate analfabeți funcțional și cu lucrări copy-paste și, în același timp, copilul unui magnat bihorean care nu a absolvit liceul, în condițiile în care, nu-i așa?!, nu se punea problema financiară… Educația a devenit piatra de încercare a fiecărei națiuni și civilizații… Convins de rolul educației în societate, J.A. Comenius spune: ”Toată viața este școală”, putând înțelege că omul învață și este implicat într-o formă de experiență sau educațională pe toată durata vieții chiar și în regimurile dictatoriale unde am putea spune că există mai degrabă forme empirice de educație ( mai degrabă dresaj ) și de subordonare absolută…

Încercând să mai ies câte puțin, deși mi-am propus să o fac mai rar, am participat la Oradea, ”capitala de județ”, la evenimentul care a pus în dialog pe renumitul critic literar bihorean, Dan-Liviu Boeriu, cu Mircea Cărtărescu, un profesor și autor apreciat de majoritatea criticilor, dar având pe alocuri și critici mai puțin onorante. Dialogul a fost unul interesant, ideile vehiculate au ținut trează atenția publicului. În concluzie, evenimentul a fost util. Opera cărtăresciană merită parcursă, deși eu mi-aș dori, spre exemplu, mai mult SF în ea, decât fantastic… E însă o problemă de gust. Deosebit de apreciat în lumea latină, autorul a mărturisit că este copleșit mulțimea cititorilor italieni, spanioli și sud-americani. Am fost mai puțin de acord cu opinia dumnealui privind supremația și întâietatea mondială a lui F. Kafka, la care, din cunoștințele mele, nu e surprins cosmicul, dar e surprins magistral existențialismul atroce produs de relațiile lacunare ale societății burgheze europene de început de secol XX… La final, am solicitat un autograf la una dintre cărțile dumnealui și am putut dialoga preț de câteva secunde. Și pentru a rămâne neîmpăcat o vreme, peste câteva zile a fost anunțat decesul unui alt mare critic literar român. Nicolae Manolescu ne-a părăsit și dumnealui mai repede decât ne-am fi dorit…

La aceeași locație, aula magna a universității orădene, am putut viziona un film istoric interesant care s-a realizat cu sprijinul unei echipe orădene de istorici specialiști în istoria modernă a Transilvaniei. Docu-drama ”Avram Iancu” mi s-a părut a fi realizată într-un mod inedit și relativ echilibrat, alternând în ea explicațiile istoricilor și prestațiile binevenite ale actorilor… În ciuda câtorva review-uri negative, cred că filmul este necesar și că personalitățile transilvănene trebuie promovate cu meritele și fața lor reală… Mărturisesc că în copilărie am fost nemulțumit că nu vedeam filme care să evidențieze marile figuri ale spațiului transilvănean, în contrast cu o promovare a predilectă a unor domnitori, importanți în felul lor, din spațiul muntean, oltenesc sau moldovenesc prin invocarea cărora se încerca stabilirea unui paralelism cu carisma și rolul ”celui mai iubit fiu al poporului” sau cu promovarea unor haiduci care toți aveau dreptate, erau tineri și frumoși prin contrast cu tabloul general al boierului și ciocoiului asupritor, bătrân, bolnav și avar… Mi-aș fi dorit, spre exemplu, să văd ( și ) filmul ”Iancu de Hunedoara”… Insist, prefer filmele de animație, de comedie și nu rezistam când venea caravana în localitatea natală și proiecta filmele de comedie ale lui Louis De Funes sau când puteam vedea ceva interesant la televiziunea maghiară… Din păcate, și vecinii noștri provocau, inevitabil, o propagandă și o manipulare la scară largă, dar, zic eu, în anii 80, ei au avut și filme occidentale la televiziunea națională. În rest, era evident că și la ei trendul propus de filmele Sandokan și Ruzsa Sandor ( un haiduc maghiar ) era de factură propagandistică și manipulatoare…

Coincidență sau nu, ”festivalul” a continuat peste câteva zile, de dată aceasta la Muzeul Țării Crișurilor, cu ”Zilele Filmului Istoric”, în cadrul cărora Gabriel Moisa, director al instituției orădene, a lansat un volum inedit intitulat ”Film și propagandă în România comunistă”. La lansare au fost prezenți în prezidiu: Adrian Cioroianu, Sorin Șipoș și Virgiliu Țârău, universitari și istorici de renume… Subliniind, fără echivoc, existența și impactul major al propagandei și manipulării în favoarea regimului comunist prin intermediul cinematografiei și televiziunii ( singurele instrumente de tip social media din acele momente ), autorul spune că sub presiunea conducerii comuniste ”cinematografia a avut de transpus în practică un program ambițios de scriere, rescriere și re-rescriere vizuală a istoriei”, … , iar ” istoria oficială devenea tot mai prezentată în cinematografe, în concordanță cu manualele de istorie triumfalistă după care învățau la școală aspiranții la un loc de student la istorie”… Îmi vin în minte cuvintele lui Polybios din Istorii, Cartea I, cap. 3-4: ”istoria parțială contribuie foarte puțin la cunoașterea sigură a ansamblului. Numai prin împletirea și compararea tuturor părților, precum și prin asemănarea și deosebirea lor, se poate ajunge la aceasta; și numai cine cercetează istoria cu atenție, sub toate aspectele, va putea să tragă cu adevărat folos și desfătare”…

Și dacă câte un hate-ăr m-ar putea acuza de scepticism și de plăcerea predilectă de a critica lacunele societății românești sau ale celorlalte societăți sau civilizații umane, aș dori să evidențiez acum un progres notabil al României ( chiar dacă momentan e doar unul parțial ). România a intrat în spațiul Schengen aerian și maritim chiar din ultima zi a lui martie 2024. Discutăm de o realitate și nu de un vis acum… Ultima etapă ar fi includerea țării noastre și în spațiul terestru Schengen… Așadar, Herr Schengen bine ai venit !

Aș dori să închei cu un triolet personal:

în Aula Magna se cântă

în Aula Magna se cântă,

pe voci, ”Gaudeamus Igitur”;

se speră într-o lume cultă,

în Aula Magna se cântă…

a mai trecut un an; ascultă

cântecul nobil, dulce fagur;

în aula Magna se cântă

pe voci ”Gaudeamus Igitur”…

Vă doresc o lună Aprilie 2024 superbă, Sărbători Pascale benefice în plan spiritual, o primăvară plină de bucurii … !

https://radualinbalaj.wordpress.com/2024/03/01/martisor-2024-metafizica-existentei-binecuvantati-si-nu-blestemati-colt-de-padure/

O lună Februarie 2024 deosebit de îngăduitoare în ceea ce privesc gradele din termometre, remarcată și de către meteorologi ca fiind unică de la începutul măsurătorilor din domeniu, și un debut de Martie 2024 sub auspiciile Mărțișorului, ale primăverii pe care o așteptăm cu toții ca să ne răsfețe cu adierile ei candide și a urărilor pe care în scurt timp trebuie să le adresăm feminității din prima și până în ultima zi calendaristică de primăvară și într-un mod special cu ocazia zilei de 8 martie… Natura parcă e năucă și și-a ieșit din minți; pomi fructiferi, floricele, ce mai?!, tot regnul vegetal a tresărit la viață și e în exaltare… Corcoduși, caiși, piersici, cireși, chiar și peri și meri timpurii au înflorit deja parțial și ne asigură că în câteva zile purpura diafană alb-rozalie a petalelor va triumfa în totalitatea ei. Pentru cei care cunosc că primăverile sunt capricioase, totul este incredibil și, la fel ca mine, cred că înalță rugăciuni către divinitate pentru a nu fi retezate de îngheț încumetările vegetalului…

”Vine, vine primăvara” îmi răsuna constant în minte… Primăvara e un vis care scormonește adânc în mintea și ființa noastră, ea e asociată cu purificarea și renașterea nu numai a vegetalului și a regnul animal, ci și cu cea a viselor, speranțelor. Spiritul ei este profund regenerator, creativ și inspirator… Am muncit zilnic câte un pic prin grădină deoarece am rămas în urmă din toamnă și am inspectat pomii fructiferi pentru a-i proteja cât mai bine. Între pauze am mai citit câte ceva și am scris puțintel la volumele pe care mi-am propus să le public cândva, fără termen…

Reflectam și eu cât de încrâncenată trebuie să fie lupta pentru un nivel de trai minim în lumea săracă și cât de greu este pe zi ce trece… Aproape că nu ne mai vine să ne plângem de lipsurile și neîmplinirile noastre, deși nici în România lucrurile nu stau prea grozav. Nimeni nu pare a mai putea îmblânzi fiara din om, iar sărăcia celor mulți dă naștere la forme și mai grave și generalizate ale acesteia… Mi-am impus și propus de mai multe ori un exercițiu de imaginație. M-am trimis undeva în spațiul extraterestru și am încercat să privesc de acolo către lumea terestră pentru a vedea ce mi s-ar părea interesant sau ceea ce aș putea observa în acele condiții. Cu toate progresele științifice ale ultimelor secole ale umanității, cred că omenirea se găsește într-o fază slab definită, de entropie, în care durerea, neîmplinirile și alienările sunt dominante. Nu prea multe lucruri m-au impresionat de acolo de sus. Mă miram cât de ”ridicol” de optimist am fost când am crezut că după 2020 omenirea va depăși problema coșului zilnic de hrană pentru întreaga populație sau a îmbrăcămintei obișnuite pentru toți oamenii… Majoritatea societăților sunt în criză, dominate de un totalitarism moderat sau absolut care susține tiparele militariste și organizările de tip gangsteristic. Cu alte cuvinte, e zi fără soare, plouă și e urgie mare care rămâne adânc înrădăcinată în mințile și sufletele noastre și provoacă o încrâncenare specifică urii generalizate… Înfrigurat, precum un marinar care luptă pe corabie cu marea furtună, îmi vine în minte un vers al lui Alceu ( sec. VI î.e.n. ): ”Mă-nfioară vântul, volbura n-o-nțeleg./ Din larg își crește valul freamătul cerc/ În jurul nostru. Prinsă-n spulber/ Întunecata corabie aprig/ Ne poartă. Hula frânge tăria-n noi,/ Atinge unda poala catargului/ Și pânza neagră se despică/ Larg, clătinându-și în larg fâșia/ Slăbesc odgoanele… ”

Consemnez cu îndurerare cele înșirate mai sus, în acest debut de primăvară, în condițiile în care lumea catolică a intrat deja în postul mare, iar lumea ortodoxă și protestantă se pregătește și ea pentru comemorarea patimilor și Învierii Domnului… Evident, într-o societate de tip laic, nu argumentul religios trebuie să fie dominant, dar, cred eu, el poate aplana uneori degenerarea relațiilor. Interpretarea ad literam a preceptelor biblice a creat recent o dispută de înalt nivel în cadrul bisericii ortodoxe și din păcate a făcut rău ortodoxiei și a evidențiat habotnicia unora din interiorul ei. Nu cred, spre exemplu, că un C. Necula ar fi fost capabil de abordări nepotrivite precum cele ale arhiepiscopului Teodosie. Cred că dialogul interconfesional și interreligios, sub aspectele sale pozitive și constructive, poate fi favorizat sau întrerupt în funcție de reprezentanții chemați să-l susțină… ”Binecuvântați și nu blestemați ( blamați )”, spune Apostolul Pavel…

Forfota în plan internațional a produs dispariția fizică a lui A. Navalnîi, în condiții pe care le putem doar bănui, și ne-a lăsat înmărmuriți pe toți. Într-o federație, altfel foarte frumoasă, pe care aș fi dorit să o vizitez dacă ar fi fost posibil, pluralismul politic nu este posibil… De cealaltă parte, într-o lume în care democrația funcționează chiar dacă cu unele probleme, o personalitate de rang internațional, un reprezentant al unei familii renumite, un filantrop și un iubitor al artelor și al științelor, Jakob de Rothschild a trecut în neființă, lăsând o moștenire materială și spirituală imensă… Iar la noi în țară, un om veșnic cu zâmbetul pe față, un critic literar de excepție, a părăsit lumea materială, trecând în împărăția spiritului. Renumitul Alex Ștefănescu a știut să zâmbească în societate, dar a fost deosebit de serios și de atent în chestiunile care privesc evoluția literaturii naționale. Îmi place să cred că a fost unul dintre principalii ei protectori și unul dintre puținii patrioți veritabili ai României… Deși cred într-o existență inconștientă a sufletului după moartea fizică ( sau o formă pseudo-conștientă a acestuia ), aș evidenția o viziune mai pesimistă a lui Anacreon ( sev VI-V î.e.n. ): ” Îmi sunt tâmplele cărunte și pe cap albit mi-e părul/ floarea tinereții dusă-i, dinții mi se mișcă-n gură;/ Doar puțin timp mai rămâne de trăit din dulcea-mi viață,/ Deseori suspin de-aceea, teamă fiindu-mi de Tartar,/ Hâdă-i peștera lui Hades și grozav e drumul acolo/ Când odată dus, e drept că îndărăt nu te mai întorci”.

Bineînțeles, știm cu toții, rezultatul strugurilor storși este mustul și apoi vinul, nu?! Tiparul mecanicist după care este organizată întreaga suflare omenească nu ne onorează și a produs numeroase degenerări… Dincolo de proprietățile fizice și imediate, cred eu că domnesc detalii metafizice. Când vom cunoaște oare tot potențialul luminii sau al energiei și materiei întunecate?! Fizicianul Cristian Presură spune într-una dintre cărțile sale: ” Răspunsul e simplu, dar dureros. Dacă acceptăm că furnica se află la depărtări uriașe de înțelegerea teoriei relativității, trebuie să acceptăm că și noi suntem la depărtări uriașe de adevărul ”lucrurilor în sine”. Suntem limitați, la fel ca furnica, de propria noastră natură, chiar dacă această natură va evolua și se va îmbunătăți în timp”. Gândesc eu… : ” Și cât de harnică e furnica, cât de harnică e albina, dar nu privesc spre cer…”

Din când în când am mai trecut și pe la oraș și m-am străduit să-mi mențin optimismul. Urbea orădeană arată mulțumitor, dar există și aspecte care trebuie îmbunătățite. Dacă luăm în considerare principalii săi competitori naționali și euro-regionali, capitala Crișanei s-a descurcat lăudabil…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

colț de pădure –

rondouri de porumbari

măceși în floare…

Vă doresc o lună Martie 2024 sublimă, prosperă și cu infinite momente de beatitudine … !

https://radualinbalaj.wordpress.com/2024/02/04/ramura-de-mirt-impotriva-negustorilor-de-grane-ziua-si-noaptea-let-s-chess/

Zile ale unui Ianuarie 2024 destul de generos în privința temperaturilor, cu doar câteva episoade mai încrâncenate și mai geroase pe la câmpie, și un început de Februarie 2024 cu nopți moderat reci și zile în care soarele a slujit semeț, dezghețând tot ceea ce noaptea a certat… Cred că și frigul sau gerul își au rostul lor și de asemenea că iarna își are farmecul ei. Am mai aruncat câte o privire prin curte și prin grădină, încercând să văd dacă tot ceea ce se propune a reînvia la primăvară arată cât de cât mulțumitor. În fața casei, un brăduț argintiu ( încă mititel ) privește fără complexe la molidul cel mare, iar câteva tulpini de floricele se ițesc…

Deși puțin cam lipsit de energie, am încercat să fiu cât mai activ și să gândesc cât mai pozitiv… Cel puțin în ultimele zile, am simțit o indispoziție notabilă, dar sunt convins că îmi voi reveni. Am încercat să surprind evoluțiile naționale și internaționale, tot ceea ce este mai inedit în lumea noastră, dar îndurerarea principală este că trendul fundamental este cel al înfruntărilor sângeroase în desfășurare și al celorlalte înfruntări periculoase care se anunță sau tind să se activeze… Singura consolare este faptul că suntem siguri că în toate domeniile există și oameni care muncesc din greu pentru a aduce progrese notabile umanității. Deși la primii săi pași notabili, inteligența artificială se ițește precum un ghiocel de sub ghețurile neputințelor umanității. Contestată sau detestată, AI oferă speranțe fundamentate și perspective imense pe care omul va trebui doar să le poată gestiona corespunzător. Din multe puncte de vedere, se profilează o nouă eră spectaculoasă… Deocamdată, știm sigur: inteligența umană a creat inteligența artificială; nu invers…

Îngrijorările sunt tot mai mari în toate statele europene. Temerile că ”ursul siberian” ar putea ataca sunt vehiculate în presă din când în când, iar protestele violente ale agricultorilor sunt tot mai intense în țările europene cu o tradiție democratică importantă ( Franța, Belgia, Germania ). Nemulțumirile antreprenorilor și muncitorilor din domeniul agricol sunt, în mare măsură, fundamentate și reale, fiind acumulate de decenii, dar ele sunt, în opinia mea, instrumentate atât de extrema dreapta, cât și de extrema stânga politică. Într-un an cu o miză electorală atât de intensă, starea de spirit a tuturor riscă să degenereze în acte lipsite de discernământ… La fel, în SUA nu par a apărea lideri noi și echilibrați care să deschidă perspectivele noilor schimbări atât de așteptate și, din acest punct de vedere, întreaga umanitate este în impas… Lisias ( sec. V-IV î.e.n. ) spunea în ”Împotriva negustorilor de grâne” referitor la rolul pe care îl jucau cerealele în lumea elenă a acelui moment și referitor la specula care concretiza de numeroase ori: ” Dacă faptele lor ar urmări binele vostru, ar trebui ca prețul grâului să rămână același până ce se va sfârși întreaga cantitate pe care-o au de vânzare. Realitatea este, însă, că prețul urcă uneori cu o drahmă în aceeași zi…”

În aceste momente ale încrâncenării internaționale, apropierea Zilei Îndrăgostiților ( Valentine s Day ) poate destinde și poate răspândi spiritul iubirii și al bunei dispoziții… Sărbătoarea a devenit mai cunoscută și mai apreciată și în țara noastră în ultimii ani, deși nu a fost prea cunoscută și a fost de către unii detestată. Pe mine nu mă deranjează atâta timp cât nu deranjează bunele moravuri, atâta timp cât servește doar scopului nobil și nu cade în lascivitate și în derizoriu… Arhiloh ( sec. VII î.e.n. ) scria un vers potrivit cu acest moment așteptat de fanii dragostei: ”mă desfăta, ținând o ramură de mirt/ și-un trandafir în floare…/ umbre lunecau/ din părul ei, întunecându-i umerii…” ( fragmentul 25 ).

Câtă sensibilitate și tandrețe vor reuși să strecoare artele, literatura și educația în mințile și sufletele contemporanilor, în aceste ape mondiale atât de tulburi, rămâne să vedem. Cert e că hedonismul, cupiditatea și răutatea de la ”vlădică la opincă” sunt tot mai mari și evidente. Simplitatea și corectitudinea sunt luate în derâdere și o rara avis…

Răspunsul NATO la provocările din estul Europei s-a concretizat recent printr-un amplu exercițiu care-și propune să reînvie încrederea în sine a aliaților și găsirea soluțiilor pentru o colaborare militară zonală rapidă și eficientă… Renumita alianță militară dorește, din câte putem deduce, să descurajeze și să preîntâmpine orice intenție răutăcioasă și nedorită la adresa aliaților lor est-europeni. Nu foarte departe, din nefericire, noroiul și mizeria tranșeelor trimite la moarte ( la propriu ) trupuri, schimonosește suflete într-un mod incredibil … Într-un cu totul alt domeniu, mult mai aproape de astral, Perseverance și Ingenuity își continuă misiunea pe solul și în micuța atmosferă marțiană. E mare păcat faptul că rezultatele complete ale acestei misiuni vor fi realizate mai târziu și că nu se pot realiza într-un timp mult mai scurt…

Deși am fost doar de câteva ori pe la oraș, încercând să surprind cât mai mult din micuța urbe orădeană,am participat și la un turneu de șah rapid unde am întâlnit vechi prieteni pasionați de șah din județ. La final, după acordarea premiilor, pentru destindere am putut juca câteva partide de tenis de masă ( unde aș spune că excelez ) și chiar câteva partide de cruce. Maxima mea bucurie este că în noul sezon de șah online, echipa de șah online a României a obținut din nou titlul mondial și că astfel și eu sunt unul dintre creatoarii acestei povești extraordinare. Diploma mi-a fost trimisă cu mulțumiri de către Federația română de Șah. Voltaire a spus: ”Șahul face cinste spiritului omenesc”.

Aș dori să închei cu un triolet personal:

binele și răul

ziua este zâna bună,

noaptea este vrăjitoare,

vreau să mă scald în lumină –

ziua este zâna bună…

rău cu rău vioi se-adună

în alai de rozătoare,

ziua este zâna bună,

noaptea este vrăjitoare…

Vă doresc o lună Februarie 2024 splendidă, lipsită de griji și prosperă … !

https://radualinbalaj.wordpress.com/2024/01/02/happy-new-year-2024-ingerii-canta-praga-insangerata-comunismu-n-o-muritu/

O lună Decembrie 2023 deosebit de generoasă, petrecută cu dorința de a aprecia toate sărbătorile de iarnă, cu zile care au adus uneori aminte de zilele de toamnă și altele în care fulgii de zăpadă au dansat în căderea lor ca în povești, și un început de An Nou 2024 în care putem reflecta la cele care ne așteaptă în curând sau într-un orizont de timp mai îndepărtat… Deși poate părea că trăim într-o lume care încearcă să se organizeze perfect pentru a evita momentele de impas, în realitate, poate paradoxal, lucru recunoscut și de către analiști din domenii variate, notele de impredictibilitate, de necunoscut, mențin numeroase rezerve oricărui om sincer cu el însuși și poate așterne destui fiori de spaimă… Am dorit să mă bucur de spiritul sărbătorilor de iarnă și să reanalizez această perioadă specială a anului pentru a înțelege valențele ei religioase, cosmice și civice. Atât educația catehetică, cât și cea laică ne cere ca măcar în aceste momente de peste an să fim mai umani și dacă se poate să fim mai mult decât oameni, încercând să activăm și să apelăm la ființa noastră cosmică. Prinși cu toții în tumultul cotidian, nu mai avem niciunii urechi pentru glasul divinității și nici nu-l mai percepem.

Urările de bine și de sănătate au fost de ordinul miriadelor în social media și, de regulă, bunele intenții și o atitudine adecvată au fost observabile în acest cadru general. Fiecare om a încercat să-și chivernisească cât mai bine economiile și să achiziționeze produse de calitate pentru mesele de Crăciun și de Revelion. Prețurile sunt acolo, tot mai sus, iar veniturile reflectă faptul că pentru același salariu, omul de rând trebuie să muncească mai mult. Domeniile creative și creația independentă pot aduce venituri mai importante, dar nu există garanții serioase în acest sens… Nu este simplu nicăieri, și deși la început de an ne place să credem că ”cele rele trebuie să se spele și cele bune să se-adune”, fiecare cetățean român, european, occidental sau de oriunde de pe planetă, conștientizează că anul 2024 va fi destul de dificil, în contextul unui an electoral în zeci și zeci de țări importante ale lumii al căror potențial financiar și economic depășește 60% din cel global…

Mi-a plăcut să cred că spațiul cultural european cuprinde nu numai zonele istorice ale orașelor europene, ci și oamenii. Indiferent de etnie, europenii au acel ceva al lor care îi definește… M-am încăpățânat să cred că terorismul și atacurile armate nu vor fi posibile în Europa și cred și acum că ethosul europeanului de rând nu cuprinde aceste caracteristici chiar dacă există peste tot oarecare tensiuni și neînțelegeri. Atacul armat al tânărului ceh la universitatea din Praga a șocat întreaga lume. A deschide focul cu o armă hiper-performantă într-o instituție universitară de înalt rang european, pare a fi un act de domeniul incredibilului. Zeci de decedați și de răniți și tremurul interior al fiecărui om sensibil și întreg la minte… Din câte se pare, nu este vorba în niciun caz de un fundamentalist, iar actul nu a fost comis având la bază tensiunile mondiale actuale.

Chiar dacă acest lup singuratic a vrut să trăiască întocmai ca în filmele de acțiune, trecând de la jocurile pe calculator la aplicarea în realitate, esențial este faptul că multe legislații occidentale și mondiale fac posibile punerea în practică a acestor atacuri. Deținerea de arme personale nu ar trebui să fie posibilă decât din rațiuni defensive, acordarea acestora ar trebui să se realizeze în urma unor examene psihologice complexe și prin cunoașterea atentă a deținătorilor de către organele competente. Libertatea personală nu este afectată deloc dacă populația este lipsită de arme, lipsa democrației și a libertății nu poate fi invocată într-un context de acest gen… Nu poți crede o persoană care-ți spune ca și-a cumpărat zece arme performante ca să se joace cu ele în cameră, nici măcar pe cei care susțin că urmăresc achiziționarea unei colecții de arme. Mai mult, credibilitatea unei civilizații este serios zdruncinată dacă reprezentanții săi au pasiuni nepotrivite de acest gen. Cred că acest subiect discreditează enorm civilizația/cultura americană care este avanpostul lumii occidentale. Mai cred că Praga nu merita acest episod însângerat. Când am vizitat Praga am fost impresionat de frumusețea acestui oraș, de străduțele sale cochete, de clădirile și catedralele sale care se reunesc pentru a-ți oferi un ”regal imperial” de neuitat, unic… După ce ai văzut Praga cu siguranță nu vei mai avea vreun șoc cultural nicăieri în lumea occidentală. Existențialismul și singurătatea care răzbat în opera lui Kafka sunt posibile cauze ale puseurilor de ferocitate care ne îngrozesc din când în când. Ordinea și echilibrul interior ale acelui tânăr au fost afectate profund chiar dacă inteligența lui a fost peste medie. Ischomah îi spune lui Socrate ( în ”Amintiri despre Socrate” de Xenofon ): ” Dezordine e însă, după părerea mea, atunci când un agricultor azvârle încolo-încoa orzul, grâul, legumele și fructele uscate. Așa se explică că, apoi, când are nevoie de turtă, pâine sau vreo oală de mâncare, ei trebuie să cotrobăiască prin toate, în loc să le găsească bine rânduite.”

Una dintre zilele lui decembrie 2023 a propus la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea o lansare de carte a doamnei Ana Blandiana și dialogul ei cu criticul literar orădean Dan-Liviu Boeriu. ”Mai-mult-ca-trecutul” reprezintă memoriile renumitei disidente dintre anii 1988-1989… Evenimentul s-a suprapus oarecum cu o știre recentă rostogolită în media românească potrivit căreia aproximativ 46% dintre români cred că în perioada comunistă a fost mai bine. Pe cât de neverosimil și de incredibil ne poate părea după treizeci și patru de ani de la revoluția română, pe atât de alarmant, îngrijorător și preocupant ar trebui să se concretizeze pentru fiecare dintre noi. Expresia populară ”comunismu’ n-o muritu, numa’ un pic s-o hodinitu” pare a se aplica în acest context atât de ciudat… Cred că doar frustrarea și inadaptarea indivizilor poate conduce la opinii pro-ceaușiste sau pro-comuniste. Trăim noi oare acum în ”comunismul cu față umană”?!

Întreaga lume are probleme și s-a cutremurat tot mai des în ultima vreme, dar eu sunt convins că în comunism nu a fost niciodată vorba despre egalitate și despre bune intenții. Prioritatea clasei muncitoare, ridicarea nivelului de viață și de trai al celor săraci, au fost doar subterfugii ale unor potentați ai vremii pentru ca așa numita elită a acelui moment să se poată primeni în liniște. Realizările din țările comuniste est-europene au fost depășite de realizările vest-europenilor care au fost la fel de vitregiți și de sărăciți în urma celor două războaie mondiale. Succesul lumii comuniste dintre anii 1950-1985 a avut la bază tehnologiile internaționale mai eficiente decât cele din prima jumătate de secol XX. În România însă oamenii nu au putut ( sau nu au vrut ) decât să vadă cum a fost în țară înainte de 1950 și cum a fost după 1950. O țară închisă, în care nu se putea circula în exterior, a favorizat această percepție indusă și, evident, eronată… La finalul evenimentului am solicitat autograful și dedicația pe volumul cumpărat. Mi-am permis să solicit ca dedicația să fie atât pentru mine, cât și pentru website-ul meu libertatesidemocratie.ro. Un paragraf al autoarei evidențiază eșecul nostru colectiv și posibilitatea deosebit de rarisimei salvări individuale: ” Nimeni nu mai are încredere în nimeni, nimeni nu mai este alături de nimeni, o asociere este o utopie, un gest de sprijin al cuiva sau a ceva, aproape de neimaginat. Suntem singuri, cu desăvârșire singuri, nu doar în istorie, ca popor, ci și în eternitate, ca oameni. De aceea, în toată devenirea noastră m reușit doar lucrurile care puteau fi făcute de unul singur ( poezie, spre exemplu ) și am fost jalnici sau pur și simplu inexistenți în domeniile în care ar fi fost nevoie de cea mai elementară asociere sau solidarizare.”

Ulterior am vizitat în noapte târgul de Crăciun orădean, în altă zi și târgul de Crăciun salontan… În ciuda tuturor involuțiilor și greutăților, adulții și copiii au încercat să trăiască spiritul sărbătorilor. Pacea și armonia pe care le-am putea visa în acest secol XXI sunt rara avis și pot fi create artificial în oaze destul de restrânse ca spațiu și timp. Revelionul l-am petrecut la domiciliu. Am putut ciocni un păhărel de șampanie cu mama și să-i urez ”la mulți aaani ” … !

Aș dori să închei cu un haiku personal:

îngerii cântă:

în ieslea de la Bethleem –

Hristos S-a născut …

Vă doresc un An Nou 2024 îmbelșugat, o lună Ianuarie 2024 benefică și divină … !

https://radualinbalaj.wordpress.com/2023/12/02/vine-vine-mos-craciun-click-centenar-monica-lovinescudespre-antisemitism/

Un final al unui Noiembrie 2023 destul de mohorât și de neprietenos, cu temperaturi care anunță iarna și cu primii fulgi de nea căzuți și pe la câmpie, și un început de Decembrie 2023 cu dimineți răcoroase, dar paradoxal având încă copaci care nu și-au repudiat decât o mică parte din frunze. Vrăbiuțele, turturelele și porumbeii sunt deja în alertă, soarele e tot mai distant, iar, pentru noi, amintirea spiritului sărbătorilor de iarnă este tot mai vie și mai emoționantă… Beteala, luminițele, steluțele au fost arborate peste tot și, de regulă, fiecare localitate arată feeric în noapte. Biserica, indiferent de cult/confesiune, cheamă la moderație și la conștientizarea înaltului eveniment celest reprezentat de nașterea copilului sfânt, iar mirenii se învrednicesc de obicei să parcurgă această perioadă bucurându-se de generozitatea tradițiilor și a stării de optimism și de bine. Cei mici îi așteaptă cu mare emoție pe Moș Nicolae și pe Moș Crăciun. Tuturor ni se solicită să fim mai buni, mai darnici, mai atenți cu celălalt, cu tot ceea ce este viu ( animal sau vegetal )…

Amintirea faptelor celor care au încercat să facă ceva pentru patria lor sau pentru umanitate trebuie să fie vie și nedisimulată. Dacă dăm crezare filosofiei religioase, omul a pierdut eternitatea și a ”căzut în timp”, după cum i-a plăcut lui Emil Cioran să spună… Iar Timpul, marele tiran și ucigaș al tot ceea ce este viu pe pământ, prilejuiește, ”în același timp”, și marea uitare care-și depune colbul peste tot și a înmormântat civilizații și culturi nenumărate. Încercând să filosofeze pe acest subiect, mai mulți autori au pornit de la observația că ”uitarea este prima moarte” sau, de la celălalt antipod, ”că mortea este întruchiparea uitării”… Aș spune că uitarea este o entitate asemănătoare întunericului nocturn care ne desparte pe fiecare de celălalt. Omul trebuie să fie cu ochii ațintiți către viitor, să creeze și să acționeze pentru viitor, dar trebuie să învețe și din cele trecute și să aducă un omagiu tuturor celor care merită să fie pomeniți pentru faptele lor. Spun acestea deoarece cu puțin timp în urmă în România s-a sărbătorit centenarul Monica Lovinescu ( 100 de ani de la nașterea renumitului critic literar ). Monica Lovinescu a fost un intelectual de prim rang care a luat atitudine împotriva comunismului și a devenit un lider al disidenței românești. Cât de incomodă a fost ea atunci pentru comuniști prin activitatea sa intelectuală sau prin intermediul Radio Europa Liberă, cât de periculos a fost, ar trebui să ne trimită pe toți într-o stare de reflectare profundă. Este cert că tuturor disidenților le-a fost foarte greu și că încercările și piedicile au fost la tot pasul chiar dacă s-au aflat în străinătate. Monica Lovinescu a fost steaua polară pe cerul ignoranței și submediocrității naționale… O constatare a marelui critic literar ne lasă înmărmuriți: ” Adevăratul curaj este cel fără speranță”…

Am luat decizia de a scrie pe un blog, apoi pe mai multe ( acesta e cel principal ), pentru că mi-a oferit posibilitatea de a publica gratuit, încă de pe atunci când nu-mi permiteam să public o carte, și pentru că mi-a oferit posibilitatea de a mă exprima și de a mă prezenta așa cum sunt. Am considerat că pot fi util prin abordările mele atât generației tinere, cât și celei adulte. Am crezut chiar că tot ceea ce am inițiat este necesar, important, cardinal. Putem fi prezenți ( încă ) în blogosferă, în mediul online, într-un mod gratuit sau cu costuri foarte mici. Cu acest blog cultural-științific ( radualinbalaj.wordpress.com ) mă găsesc în top 30 Zelist din circa 100.000 bloguri existente. M-am întrebat de la început, bineînțeles, dacă voi fi citit, dacă voi conta și răspunsul din punct de vedere metafizic a fost pozitiv, deși știam din prima zi că nu voi avea milioane de cititori. De fapt, eu nu am scris, nu scriu și nu voi scrie pentru ”click”. Sunt citit cu respect de o mână sau două de intelectuali, de câteva zeci de studenți și, paradoxal, am la urmăritori câteva sute de bloggeri din țară și din străinătate. În opinia mea, genul de eseistică practicat de mine se intersectează doar parțial cu SEO, aproape deloc cu rigurozitatea textelor scrise pentru trafic și deloc cu interesele celor care încearcă să monopolizeze mass-media pentru influență politică, economică, etc. Pentru a concluziona: nu public pentru bani/click, deplâng soarta blogging-ului cultural-științific, cred că blogging-ul de calitate de acest gen ar trebui subvenționat de stat și sprijinit de mediul privat și sunt profund indignat de veniturile imense obținute din blogging, vlogging și social media de către persoane care promovează lucruri mizerabile și nedemne… Un vers al poetului Teognis ( sec. VI î.e.n. ) este potrivit acestei situații: ” Nu te pripi, Kyrnos. Drumul de mijloc e cel mai bun;/ astfel ajungi la virtute, ce-i așa de greu de atins !”…

Nu de puține ori m-am întrebat de ce este activ antisemitismul peste tot pe mapamond. De ce oare acest fenomen de proporții milenare? Oare de ce sentimentul prinde atât de bine în contemporaneitate? În latura sa negativă, cuvântul evreu/jidan suscită ura unor membri din toate națiunile planetei, mai mult decât cuvântul negru sau țigan, acolo unde e vorba de rasism… Evident, persoanele rezonabile le recunoaște meritele intelectualilor evrei, îi acceptă ca parteneri de viață sau de afaceri. Fiind autorul unui studiu referitor la imaginea evreului în scrierile și lumea greco-romană, e firesc să fiu ceva mai preocupat de acest flagel adus în post-modernitate. În epoca post-modernă, evreii nu sunt urâți sau persecutați de către lumea creștină pentru că sunt acuzați de deicid. Cred că bazele antisemitismului occidental sunt situate acum în suspiciunile privind implicațiile elitelor evreiești în conspirațiile mondiale. Cel puțin în Occident, indiferent de țară, sunt sigur că nu este vorba despre ura necondiționată față de acest popor sau de probleme religioase. În Orient însă cred că ura vizează predilect atât țara, cât și națiunea, etnia sau religia evreiască… Orientalii invocă atât chestunile istorice, cât și influența mare pe care o au evreii la luarea deciziilor pe mapamond. Un autor evreu, de pe contributors, se plângea amicului său că: „Antisemitismul e ca ploaia. A devenit aproape un fenomen natural care nu poate fi evitat”… E dureros, e incredibilă constatarea dumnealui. Mă întreb cum ar fi privit un evreu dacă ar pleca în altă țară, schimbându-și numele, și nespunând că este evreu… ?! Într-o fotografie personală, realizată la Salonta, soarele s-a jucat cu camera de fotografiat, lăsând loc mijirii speranței chiar în fața statuii holocaustului. ”Să nu ucizi” este o poruncă divină… În acest moment de cumpănă îmi vin în minte versurile de elegie ale lui Callinos ( sec. VII î.e.n. ) care îndeamnă la lepădarea nepăsării și a delăsării: ” Cât veți sta în nepăsare? Când se va trezi flăcăi,/ Vitejia-n pieptul vostru? De vecini nu vi-e rușine,/ De trăiți în lenevie și vă-nchipuiți că-i pace/ Când în juru-ne pământul tot cuprins e de război?/ a cimerilor urdie crunt spre noi se năpustește…/ Chiar de-ar fi să mori, aruncă lancea cu înverșunare/ Căci e cinste și se cade pentru un bărbat să lupte/ Cu dușmanii pentru țară și copii, pentru nevasta/ Legiuită. Moartea-ți vine când de soartă e ursită”.

În câteva zile am fost și pe la oraș ( Oradea și Salonta ), am ieșit și prin localitatea natală și m-am bucurat că spiritul sărbătorilor de iarnă a cuprins zonele ei centrale, cu steluțe și brăduți artificiali luminați electric… La Salonta am vizitat Turnul Ciunt, un turn medieval de o importanță majoră pentru oraș în epocă. De data aceasta am vizitat și interiorul acestuia și m-am bucurat că a fost modern amenajat.

 />

Aș dori să închei cu un triolet personal:

iartă-mă, Doamne !

iartă-mă, Doamne, că am greșit

și mă căiesc a câta oară … !

mă simt sărac și părăsit,

iartă-mă, Doamne, că am greșit … !

e stins opaițul, a răsărit

teribila lună de pară,

iartă-mă, Doamne, că am greșit

și mă căiesc a câta oară … !

Vă doresc Sărbători de Iarnă divine, parcurse cu bucurie, cu sănătate și cu speranță … !

https://radualinbalaj.wordpress.com/2023/11/01/taram-cu-taine-una-suta-lei-nobel-pentru-literatura-2023-si-shalom-aleichem/

Zile ale unui final de Octombrie 2023 puțin însorite, destul de mohorâte, în ton cu specificul toamnei care avansează implacabil, și un început de Noiembrie 2023 presărat cu stropi răzleți de ploaie și animat de frunze arămii sau galbene și lipsite de putere, căzute în devălmășie și purtate de vântul destul de călduț deocamdată… Sfârșitul unui ciclu vegetal este observabil în tot și în toate, toamna își are totuși tainele și farmecul ei și a prilejuit numeroase descrieri și nostalgii. Am mai făcut puțină curățenie prin grădină și câte o mică inspecție generală mai mult pentru recreere. Oamenii încearcă să se pregătească cât mai bine pentru anotimpul rece și pentru posibilele momente de impas cauzate de lunile mai puțin darnice din punctul de vedere al temperaturilor care urmează. Cei mai neatenți și care uită să mai pună un pulovăr riscă să se aleagă cu frisoane și răceli… În ciuda greutăților și a prețurilor urcate în stratosferă, oamenii speră într-un final de an benefic, în sărbători de iarnă petrecute în pace, într-un an viitor mai bun decât cel precedent…

Am ieșit săptămânal și pe la oraș, dar fără prea mare tragere de inimă… Constatam că ”una suta lei” are o valoare de doar jumătate în cel mai fericit caz, iar percepția mea privind evoluția urbanistică în plan general este departe de a mă satisface. Am participat un pic chiar și la manisfestările zilei orașului Oradea la 12 octombrie. Sunt destul de nemulțumit și, în ciuda unor realizări minime de imagine, nici țara noastră, nici țările din jur, nu au reușit să implementeze ceva epocal. O stare de neputință și de tergiversare continuă poate fi observată în întreg spațiul european. Doar ofertele turistice mai încearcă să revitalizeze și să îndemne la reflectarea la beneficiile vizitării unor obiective turistice și simboluri europene sau naționale…

Într-un mediu mediatic dominat în ultimii ani de cuvântul ”război”, cu un conflict construit parcă pentru a nu avea nicio soluție acceptabilă pentru părți, apariția unui nou conflict militar într-o zonă cu vechi rezonanțe religioase și cu o tradiție conflictuală milenară, a umplut paharul răbdării și a dus la exasperare multe spirite sensibile din lumea occidentală. Israel, un stat democratic de tip occidental din Orientul Apropiat, luptă acum pentru a-și asigura liniștea cetățenilor săi, iar războiul riscă să se extindă prin atragerea altor forțe și state inamice israelienilor. Evident, nu există un stat perfect, deci nici Israel nu este un stat democratic perfect, dar este un reper din foarte multe puncte de vedere pentru întreaga lume asiatică și uneori chiar pentru Occident. Dacă nu credem în el, cuvântul ”shalom”, ”peace”, ”pace”, ”mir” poate rămâne doar un vis îndepărtat sau un concept lipsit de conținut. Oferind prioritate resentimentelor față de evrei ( nici măcar antisemitism nu putem spune acum pentru că și arabii fac parte din familia semită ), lumea musulmană, reprezentată majoritar de arabi, nu va face decât să se autoflageleze și să amâne fără termen propria ”primăvară” culturală, socială, științifică, propria evoluție spirituală și intelectuală. Cred că pierderile pe termen lung pot fi considerabile de ambele părți și cu implicații internaționale majore. Cu îndurerare am putut auzi pe premierul israelian spunând, făcând referire la Eclesiast, că ”există un timp pentru pace și un timp pentru război”, iar acum, spunea el, ”e timpul pentru război”… Subscriu unei afirmații a Papei Ioan Paul al II-lea care spunea că ”nu există război sfânt, ci doar pacea e sfântă”… În ”Fericirile” Noului Testament se afirmă cu atâta înțelepciune: ” Fericiți făcătorii de pace, că aceia Fiii lui Dumnezeu se vor chema”…

Mărturisesc că am așteptat cu mult interes nominalizarea câștigătorului Premiului Nobel pentru Literatură în 2023 și am înțeles că au existat scriitori și critici literari care au riscat un pariu pronunțând numele favoritului înaintea nominalizării oficiale. E uneori o chestiune de stil, de gust, o premoniție poate… Renumitul autor norvegian Jon Fosse a fost distins de Academia Suedeză pentru vastitatea operei sale ( piese de teatru, proză, romane, poezie, eseu, cărți pentru copii ), „pentru piesele și proza sa inovatoare care dau glas celor nespuse”… Am citit din scriitorul norvegian foarte puțin, spre rușinea mea, dar vrea să citesc mai mult de acum înainte. Anterior, am citit ceva din Knut Hamsun care a influențat literatura europeană, dar am fost dezamăgit deoarece se spune că a fost influențat de ideologia nazistă… În ton cu marile descoperiri și revelații literare, citeam din presa internațională că sute de volume în limba greacă și latină carbonizate la Herculaneum într-o bibliotecă, în urma erupției Vezuviului din 79 e.n., vor putea fi descifrate cu ajutorul inteligenței artificiale, a algoritmilor, printr-o metodă inedită prin care AI poate surprinde ductul literelor în cenușa solidificată la dimensiuni care coboară la ordinul micronilor… Imaginați-vă astfel că sute de lucrări, pierdute altfel pe vecie, vor putea fi salvate și citite în toate limbile pământului. Autori celebri, cunoștințe milenare vor putea fi puse pe suport modern pentru a fi citite cu o precizie și autenticitate garantate. Mi se pare fabulos și absolut inedit… Astfel, versuri splendide precum cele ale lui Pindar vor putea fi cunoscute contemporanilor:” Lyră de aur, tovarășă deopotrivă/ A lui Apolo și-a Muzelor cu oacheșe bucle,/ La glasul tău pasu-ncadențat al horei deschide serbarea/ Iar cântăreții ascultă de semnele tale,/ Când răsunând, tu îți picuri primele note/ Călăuzind cu preludiul tău mișcările horei,/ Tu stingi chiar zigzagul de veșnică pară din trăznet,/ Și pe sceptrul lui Zeus ațipești pe vultur, pe stăpânul/ Păsărilor, ce adoarme lăsând să atârne de-o parte și de-alta/ Iuțile sale aripi”…

Dorința mea de a-mi activa și ratingul la șah clasic m-a convins că trebuie să particip la concursul de șah clasic din localitatea bihoreană Diosig. Concursul mi-a priit și cu un pic mai multă concentrare aș fi putut scoate un rezultat mai bun. Cert e că la o durată mai mare de timp, am observat că joc mai atent, mai responsabil… În fine, s-au concretizat doar 3,5 puncte din 7 runde și aștept de luna viitoare să văd cam pe unde este elo-ul meu actualizat la FIDE… Am avut ocazia să vizitez în localitatea Diosig bisericile locale ( reformată, catolică, baptistă ), castelul Zichy care ne-a fost prezentat de un ghid local. Felicit organizatorii pentru primire și pentru ospitalitate ( au asigurat o masă pe zi, apă, băuturi calde ).

Aș dori să închei cu un haiku personal:

tărâm cu taine –

chihlimbar de cleștar rupt

din miez de soare…

Vă doresc o lună Noiembrie 2023 inspiratoare, magnifică și profitabilă … !

https://radualinbalaj.wordpress.com/2023/10/02/note-autumnale-quo-vadis-economia-binele-suprem-si-desavarsirea-caracterul-e-erou/

Un final de Septembrie 2023 când mai luminat de razele discrete ale soarelui, când mai mohorât, și un început de Octombrie 2023 dominat de aceleași note autumnale… Adierile lui Eol au fost mângâietoare și plăcute, iar marea vegetație a început ușor-ușor să pălească tot mai evident. În grădină am început curățenia de toamnă, iar fructele și legumele au fost deja culese în marea lor majoritate. Nu am rezistat și am început câteva borcane cu zacuscă din cea făcută de mama, iar sucul de roșii de casă îmi însoțește pastele și porțiile de bulgur… Am cules strugurii mai repede din cauza graurilor și a viespilor și vom avea puțin must și vin pentru ciocnit un păhărel de sărbători, inclusiv din cel de viță nobilă… În rest, grijile sunt la cote destul de înalte din cauza economiilor tot mai reduse…

Nu este pentru prima dată când remarc că sud-estul Europei centrale și sud-estul european ( Balcanii ), inclusiv România deci, cunosc experiențe nedorite, nemeritate și traumatizante sub toate aspectele ( social, politic, economic )… Sub presiunea unor factori negativi internaționali sau învecinați, aceste regiuni au cunoscut transformări, tranziții și involuții care le-au afectat dezvoltarea firească și armonioasă. Cea mai insuportabilă contraperformanță de acum este cea de ordin economic care obligă la împrumutarea la dobânzi mari în majoritate doar pentru consum… Cred că nu este simplu, nici confortabil pentru cei din domeniul economic și al afacerilor, și mai cred că cei de-alde Tache, Ianche și Cadâr trebuie să discute intens. Mi-e frică de plafonarea economiilor naționale europene, în special cele de rang secund, de impasul mediului de afaceri, de înțepenirea investițiilor străine, în special în România, având la bază instabilitatea creată de confruntarea armată din Ucraina… În contextul împrumuturilor fără precedent contractate de România și a anului electoral de excepție de anul viitor, cred că există numeroase pericole care ne pot face pe toți mult mai vulnerabili. Un ”quo vadis” neliniștitor și perpetuu ne încorsetează zilnic în acest context al probabilităților nefaste în care unii concetățeni accelerează pe suprafața improprie, umedă și plină de neprevăzut… Aș evidenția câteva rânduri din Xenofon, în care Socrate îl întreabă pe Critobul: ” – Spune-mi, economia presupune anumite cunoștințe, precum cele medicale, ale fierarului sau ale dulgherului? – Da, așa cred, răspunse Critobul. – Așa cum este cazul cu meseriile numite mai sus, putem oare să determinăm și cu ce se ocupă economia? – Firește. Socot că un om econom e acela care-și gospodărește bine casa și avuția personală”…

Am bifat prezența la un eveniment din galeria conferințelor organizate de Muzeul Țării Crișurilor. Înaltul oaspete a fost de data aceasta din străinătate, un cercetător care a urmărit evoluția României în secolele XX – XXI și cunoaște surprinzător de bine poporul român… Denis Deletant a susținut, într-o limbă română impecabilă, o conferință în care a propus un punct de vedere echilibrat și obiectiv referitor la metamorfozele pe care țara noastră a fost nevoită să le suporte, ca un dat istoric, uneori ca un blestem de vrăjitoare… Am crezut inițial că personalitatea de origine britanică va susține speech-ul său în limba engleză, cu traducerea unui secondant eventual, dar nu a fost cazul. Cunoștințele sale despre români au atins domeniile educație, sociologie, politică, cultură, etc. Dincolo de analiza deosebit de complexă și de pertinentă, o adevărată radiografie nepărtinitoare a societății mioritice, m-a surprins faptul că alături de înaltele personalități ale României pe care le-a contactat ( Ana Blandiana, familia regală, etc.), Denis Deletant a luat contact și cu … ”bulibașa” din Bolintin Vale ( parcă, dacă am reținut bine ). Am zâmbit, dar mărturisesc că am fost impresionat pentru că e posibil ca mulți români nici măcar să nu cunoască termenul…

La o vârstă respectabilă, înaltul invitat este însoțit de o luciditate incredibilă și de o prospețime și un rafinament al observațiilor detaliate cu un talent oratoric înnăscut. Subscriu observațiilor dumnealui potrivit cărora România este bulversată și măcinată de corupție, că Silviu Brucan a fost optimist când a spus că avem nevoie de minim douăzeci de ani pentru a deprinde democrația, deși eu am fost mai optimist atunci. Aș mai adăuga doar că viața politică românească nu are încă carte de identitate, că doar un partid are o afiliere europeană, că ne zbatem cu mediul de afaceri între anonimat și penumbrele minimei recunoașteri. Dacă vom continua pe acest traseu, poporul român va deveni în cel mai fericit caz un conglomerat caracterizat de kitsch lasciv de tip occidental, fără conștiință și identitate, ne va caracteriza oportunismul și acel ”scapă cine poate”, iar apartenența noastră la NATO și EU sau moneda relativ stabilă vor fi năpădite de toate buruienile posibile. Paradoxul este că am putea discuta de disidenți în epoca post-comunistă, iar cercetătorul britanic cita pe Blaise Pascal care remarcă ( raționalist… ) faptul că ”inima are propriile rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște”… Aristotel se întreba și medita astfel: ” care este deci ”binele” în fiecare artă? [ … ] În medicină, acest lucru este sănătatea, în arta militară, victoria, în arhitectură, clădirea, în celelalte arte,altceva, iar în orice acțiune sau alegere voluntară, acest lucru este ”scopul”. Căci toată lumea trece la fapte numai de dragul unui scop urmărit. Așadar, dacă admitem că există un scop, indiferent care pentru orice acțiune posibilă, tocmai acest scop va fi binele suprem. [ … ] nu e mai puțin adevărat că toate scopurile par a fi departe de a fi perfecte, dar binele suprem constituie întrucâtva desăvârșirea”…

Participarea la memorialul de șah bihorean nu mi-a adus mai multe victorii decât în anii anteriori și am rămas puțin dezamăgit, deși cred că vinovata principală a fost de data aceasta dispoziția mea mai precară. Visez la un joc mai bine organizat și armonios și mi se întâmplă să-l practic și chiar să realizez un joc creativ, dar de data aceasta singura realizare a fost victoria cu un junior din Ungaria cu rating mediu ( 1550 elo ).

Bucuria mea a fost la cote ridicate deoarece am putut urmări în direct transmisiunea NASA care a urmărit aterizarea capsulei cu mostre din asteroidul Bennu. Momentul poate fi considerat unul epocal deoarece este primul eșantion de origine cosmică recoltat de umanitate și adus în condiții de siguranță pe Terra pentru a fi studiat. Recunosc că am fost impresionat și că am urmărit cu emoție transmisiunea care a evidențiat și echipele implicate în derularea operațiunii. Cred că este ”un pas/hop mic pentru… capsulă, dar un pas mare pentru omenire”… Personal, aștept ”un cer și un pământ nou” din punct de vedere cultural-științific, o lume mai bună și mai pură…

Mă declar îndurerat pentru că războiul din Ucraina nu are nicio soluție și nici o luminiță la capătul tunelului deocamdată. Incendii și inundații în Grecia, Italia, Spania, la New-York sau Canada ne lasă înmărmuriți, provocările internaționale ne asigură oarecum că nu suntem cei mai nefericiți.

Aș dori să închei cu un triolet personal:

”trinom: inteligență-caracter-imaginație

inteligența e tezaur,

iar caracterul e erou…

chiar de e înger sau balaur,

inteligența e tezaur…

pe nimbul foilor de laur

imaginația-i halou;

inteligența e tezaur,

iar caracterul e erou…”

Vă doresc o lună Octombrie 2023 plăcută, inspiratoare și benefică … !

https://radualinbalaj.wordpress.com/2023/09/02/capitala-culturala-europeana-calea-spre-virtute-plai-galbenit-pepitele-din-spatiu/

Un final de August 2023 relativ obișnuit, dar dominat de razele dogoritoare și dojenitoare ale Soarelui, aproape fără precedent, aș spune, și un început de Septembrie 2023 în care ploile au adus o răcorire mult așteptată, dar, pe alocuri, și regretatele evenimente meteorologice ( furtuni, inundații )… Am mai dereticit câte ceva prin grădină și am cules primii struguri copți pentru a nu-i lăsa pradă graurilor care dau atacul în fiecare moment favorabil, mai ales dimineața… Septembrie este luna mea de naștere și, deși nu prea sunt cu zodiacul, știu că zodia Fecioară cuprinde această perioadă din an. Mă gândeam doar că împlinirea a șase anișori la 10 septembrie, în urmă acum cu exact patru decenii, mi-a permis să merg mai repede în clasa întâi și îmi amintesc cât de bucuros am fost că nu mai trebuie să aștept încă un an…

Toamna calendaristică a început, dar nu înainte de a evidenția la finalul sezonului estival, la 31 August, Ziua Limbii Române… În mijlocul atâtor probleme cotidiene, de anvergură națională sau internațională, și a costurilor zilnice tot mai mari, cine mai are timp să reflecteze la limba noastră, ”un șirag de piatră rară”? Am întrebat mai mulți străini cum li se pare limba română, iar toți au răspuns că li se pare interesantă și că sunt bucuroși că au descoperit-o… Cred că în limba română împrumuturile de cuvinte sunt destul de multe, dar asta nu face această limba neo-romanică din sud-estul Europei să fie mai puțin autentică. De fapt, lingviștii doar pot explica cum ființează atât de natural și filiera pe care au pătruns cuvintele perfect și super, spre exemplu, în limba română… Din engleză, din franceză, din latină, sau din latină via medievală/modernă/contemporană a primelor două?

Mi-am dorit încă de la începutul anului să vizitez Timișoara pentru ambițiosul program oraș capitală culturală europeană… Ei bine, între 11-13 august am poposit la Timișoara și am vizitat în special partea centrală a orașului, al cărui istoric îl cunoșteam, dar nu o văzusem în detaliu înainte… Trebuie să mărturisesc că n-am fost în Timișoara decât de câteva ori până acum, deși am avut câteva rude stabilite în Banat, iar bunicii mamei au fost refugiați în orașul de pe Bega în timpul celui de-al doilea război mondial… Am vizitat orașul capitală culturală europeană în week-end-ul de dinaintea Sfintei Mării și am reușit să realizez și un colaj cu principalele lăcașe bisericești ale orașului ( catedrala ortodoxă, catedrala romano-catolică, biserica reformată, sinagoga… ). Regretul personal a fost că am ratat conferințele lunii aprilie, dar acum am surprins expozițiile existente în oraș, iar zona centrală mi s-a părut destul de vastă și de interesantă…

Muzeul de Artă, Bastionul Maria Teresa, Castelul Huniade, primăria orașului și vaporașele de pe Bega mi s-au revelat rând pe rând și m-au convins că experiența a meritat pe deplin… Muzeul Popa Popa s, pepiniera de 1306 plante pentru Timișoara din centru, mesajul plăcuței de la operă dedicat memoriei evenimentelor din decembrie 1989, au fost în măsură să mă impresioneze… Am intrat în două librării ( Librarium și Cărturești ), iar din prima a ales un suvenir cu ilustrate ale clădirilor istorice ale orașului, în limba engleză, care s-a dovedit mai scump decât o carte… Capitala Banatului a fost greu încercată de-a lungul timpului, dar a supraviețuit onorabil și a renăscut în felul propriu de fiecare dată, revelând după secolul XVIII anvergura sa cosmopolită și occidentală. În contemporaneitate, Timișoara reprezintă un simbol al libertății noastre și orașul are o universitate de renume în Europa Centrală și de sud-est. Am vizitat și expoziția SciArt…

M-am cazat într-o garsonieră foarte aproape de Bega, aleasă de către mine atât pentru locația ei, cât și pentru numele sugestiv al proprietății – Stay in Timisoara – și în ultima seară a sejurului am plecat la un film proiectat în aer liber la Iulius Gardens, parte a Iulius Mall… Am fost bucuros că m-am putut încadra într-un buget destul de modest care mi-a permis totuși să fac câteva cumpărături la Profi și să ies în oraș dimineața și seara pentru a mă destinde un pic la un juice și la un capucino… După 10 a.m. a trebuit să mă grăbesc pentru a vizita ceea ce mi-am propus. În dimineața de sâmbătă spre duminică, trenul mă aștepta la ora 04.25 să mă întorc acasă în Bihor… Am salutat Mica Vienă a Banatului și îi urez să-și respecte și să-și protejeze adevăratele valori…

Nu m-am mulțumit doar cu atât și într-una dintre zilele următoare am participat la Oradea la un eveniment, dintre cele multe, pe care le-a propus Muzeul Țării Crișurilor. Rectorul universității UBB din Cluj-Napoca, psihologul Daniel David, a opinat într-o conferință în aer liber, de tip aproape colocvial, aș spune, fiind secondat de către directorul instituției bihorene care a moderat evenimentul… Rectorul clujean a vorbit despre funcțiile și apanajele pe care trebuie să le posede un muzeu modern pentru a fi util și atrăgător societății, dar și despre societate în general și despre posibilele efecte psiho-sociale ale manifestărilor culturale. A încercat să stabilească o puncte între trecut, prezent și viitor militând pentru o colaborare în plan științific a științelor socio-umane. Renumitul psiholog observa că psihologia și sociologia interferează atât cu istoria și filosofia, dar și cu statisticile, matematica și informatica… El considera că momentul actual traversat de societatea românească este deosebit de greu chiar dacă ne găsim la peste trei decenii de la decizia luată… În ciuda profilului psihologic mai exotic, mai balcanic al românului, psihologul clujean s-a declarat convins că românul va deveni curând un bun european și că deja este un occidental…

Nivelul discursului a fost de înaltă ținută, într-o frumoasă zi de vară, iar trimiterile au avut raportări la filosofi, istorici și psihologi occidentali. Aș mai spune doar că într-o societate e nevoie de repere și modelele oferite tinerilor nu trebuie să fie neapărat oamenii potenți financiar sau personalitățile care au reușit într-un domeniu ( la stat sau privat ), ci mai ales cei care cred în valoarea metafizică a creației lor fără a urmări în mod direct foloase materiale și financiare. Altfel, oricare societate nu va crea decât modele sociale în care într-un mod mecanic indivizii vor încerca să se elimine unii pe alții din pozițiile superioare folosindu-se de criterii juste sau apelând la mijloace injuste, dar fiind lipsiți de o conștiință de sine, civilizațională sau cosmică. Știu că poate părea hiper-pretențios ceea ce am spus în acest moment al societății noastre, dar scopul României nu trebuie să fie acela de a crea joburi pe viață și bine plătite unor cetățeni care nu nu pot oferi nimic în plan internațional. Aș evidenția câteva versuri ale lui Hesiod din Munci și zile: ” Ticăloșia e lesne s-o capeți… și chiar cu grămada,/ Căci locuiește aproape și locul spre dânsa e neted./ Însă-naintea virtuții amarnica trudă au pus-o/ Nemuritorii. Cărarea-nspre ea la-nceput e lungă,/ Aspră și anevoioasă. Dar când vei ajunge la culme/ Ea e ușoară apoi, măcar că fu grea mai-nainte./ Cel mai isteț e acela ce-n mintea-i le cugetă toate/ Și se gândește din vreme la bun sfârșit să le ducă./ E de ispravă și-acela ce-ascultă de sfatul cuminte./ Însă acel ce nici singur nu cugetă, nici nu ascultă/ Sfatul venit de la altul, e un om de nimica”…

Cu mintea fiind dincolo de văzduhul cerului, având convingerea că există multe lucruri care sunt posibile deși le considerăm imposibile, am aflat de ambițioasele căutări ale renumitului om de știință Avi Loeb care susține că extratereștrii există și că el ar fi în posesia unor pepite de origine interstelară care ar fi aparținul unui artefact spațial, cel mai probabil o sondă spațială… M-ar bucura enorm dacă totul ar fi demonstrat și favorabil teoriei existenței și abundenței vieții în univers. Fără a fi cârcotaș, am câteva îndoieli: șansa ca un astfel de obiect să cadă exact pe Terra după o călătorie de milioane de ani e extrem de mică, iar astfel de sonde conțin și cutiuțe cu mesaje a căror posibilă existență nu a fost nici măcar pomenită de către căutători… În rest, sunt deosebit de favorabil ideilor din acest domeniu și sunt aproape convins că deja umanitatea a fost contactată și Terra a fost survolată de pionieri extratereștri…

Cu toate acestea, în chiar ziua de 1 septembrie am avut motive mult mai imediate de preocupare și de îngrijorare: trenul de navetiști Arad – Oradea, cu care circul din când în când, a ars ca o torță… Am reușit să ies din garnitură împreună cu toți ceilalți pasageri și să abandonez artefactul, feroviar de data aceasta, realizat în 1939 la uzinele Malaxa…

Aș dori să închei un haiku personal:

a venit toamna…

plai gălbenit, rândunici

gata să zboare…

Vă doresc o lună Septembrie 2023 superbă, plină de roadele toamnei și inspiratoare … !

https://radualinbalaj.wordpress.com/2023/08/02/muze-in-lacrimi-omul-si-natura-medieval-festival-despre-darnicie/

pingback https://radualinbalaj.wordpress.com/

Zile ale unui final de Iulie 2023 canicular, întrerupte din când în când de ploi mult așteptate, dar care au adus furtuni și pagube uneori, și un început de August 2023 în care privim atât spre vară, cât și spre toamnă, punându-ne speranțe nenumărate în panere, alături de fructe și legume. Mama a făcut deja prima porție de suc de roșii din plantele din grădină, iar din perele scuturate prematur de vânt a reușit să facă compot. Nu vom avea prune în acest an, dar avem corcodușe. În rest, ne bucurăm de liniște și pace, chiar dacă ar fi numeroase nemulțumiri de adăugat…

Schimbările climatice sunt tot mai evidente la nivel internațional, iar semnalele de alarmă au fost lansate de peste tot. Ecosistemul planetar este agresat și deocamdată nu se găsesc soluțiile complete, iar efectele sunt și vor deveni extreme și violente pe alocuri ( deșertificări, furtuni, taifunuri, uragane… ). Subiectul a devenit foarte important și a obligat autoritățile mondiale să-l declare unul de amenințare majoră la adresa umanității. În ciuda poziției oficiale a tuturor statelor și a unor eforturi considerabile de a obține energie verde, poluarea este la cote alarmante la nivel planetar, provocând topirea ghețarilor și creșterea temperaturilor la valori care constituie un pericol fără precedent pentru toți. Majoritatea specialiștilor de mediu cred că foarte curând vom putea discuta de un număr important de migranți climatici… Personal, sunt exasperat când mă gândesc că fiecare literă scrisă este făcută posibilă prin intermediul unei arderi generatoare de fum, că fiecare pagină printată e mânjită din fașă cu funingine… Oare când vom reuși să luăm energia de la steaua noastră direct din fața ei așa cum fac cumpărătorul și vânzătorul în piață sau așa cum ia un copil un fruct din pom ? Este foarte greu de apreciat când va lua sfârșit această fază a monștrilor de fum aruncați în atmosferă și dacă vom reuși să-i ștergem vreodată așa cum șterge un copil cu radiera acolo unde a greșit… Efectele negative ale poluării par a fi deosebit de nocive pentru un timp îndelungat sau chiar pentru totdeauna… Celebrul Mark Twain spunea: ” Clima este ceea ce așteptăm. Vremea e ceea ce primim”…

Evenimentele s-au succedat peste tot cu intensitate, iar oferta a copleșit publicul, în opinia mea. Mi-am propus să particip foarte rar, dar mărturisesc că uneori îmi doresc să iau parte la un eveniment interesant, la o conferință inedită, la o piesă de teatru sau la un concert. Din păcate, la teatru n-am fost de multă vreme, iar la concerte nu prea ies deoarece nu-mi place înghesuiala și le pot urmări și din înregistrările postate pe internet… La Oradea am vizitat cetatea medievală într-una dintre zilele Medieval Festival, un festival renumit și care a propus activități interesante și concursuri inspirate din lumea medievală. Turnirul cu lance solidă și-a desemnat campionul mondial, un veteran al armatei franceze. Eu n-am stat decât o oră pe acolo, în orele dimineții când activitățile nu erau începute, dar am văzut vizitatori din țară și din străinătate. Cetatea Oradea a reînviat pentru o clipă, iar eu am putut visa la cavaleri, la domnițe și la mușchetari a la D Artagnan… Orașul de pe Crișul Repede arată splendid în unele zone, dar lasă mult de dorit în zonele în care se lucrează și sunt deschise șantiere. M-am hidratat corespunzător și am sorbit câte un capucino în zonele centrale, încercând să-mi trimit grijile departe de economiile mele tot mai subțiri. Și ce ar fi mai potrivit pentru a reflecta la epoca medievală bihoreană decât un sonet shakespearian ( Sonetul XXI, W. Shakespeare): ”Eu n-aș putea să-mi fac muza să plângă/ Pe versuri smăcuite-n chip frivol,/ Să-ți fac un chip cioplit din cer și undă,/ Făptura să ți-o cânt în mi bemol;/ Eu nu-ndrăznesc să te cunun cu luna,/ Să te-nrudesc cu soarele și marea,/ Din flori de-april să-ți împletesc cununa,/ Și să-ți aștern sub tălpi imensă, zarea;/ Căci te iubesc cu-adevărat și pur,/ Cu dragoste maternă, ne-ngrădită/ Și niciun vers suflat cu praf de aur/ Nu-i poate fi dublură în oglindă./ Prefer să tac decât să scriu vreun rând/ Despre ce simt și n-am de gând să vând”…

În localitatea natală, după mai mulți ani, s-a sărbătorit ”zilele comunei” mai mult formal decât cu fast… Cu toate acestea, o trupă de teatru orădeană pentru copii a jubilat pe scena căminului cultural bucurându-i pe cei mici, formații de muzică populară au evoluat în fața primăriei și la final un foc de artificii a tins în noapte către stele… M-am destins și eu un pic pe acolo, preț de câteva ore în ceasurile serii.

Vremurile sunt înaintate, din punctul meu de vedere, iar eu sunt dezamăgit că nu avem parte de evoluții epocale. Nu mai e loc de tergiversări și nici de mediocritate… Europa este încercată sub toate aspectele, iar în apropiere un conflict incredibil ne obligă să rostim zilnic cuvântul război. Exilul meu pe această planetă, deosebit de frumoasă altfel, este împletit cu spinii indiferenței generale și ai neîmplinirii. Mă întreb cum vor putea erupe artele, literatura și științele fără o viziune globală… Am irosit cu toții foarte mult timp și foarte multe resurse. Întrebat de Socrate despre bătaia de cap pe care i-o dă sporirea averii sale, Ischomah a răspuns cu înțelepciunea pe care ar trebui să o aibă și magnații timpurilor noastre: ” Dacă mă întrebi, îți răspund că așa e, întocmai așa, dar cred că e și plăcut să-i onoreze pe zei cu dărnicie, să-i ajuți pe prieteni la nevoie și să răspunzi după puterile tale bănești, cerințelor colectivității”…

Nu a trecut neobservată nici filipica lui G. Liiceanu la adresa academicianului C. Bălăceanu-Stolnici, potrivit căreia anvergura internațională impresionantă a marelui intelectual român de mare viță boierească este însoțită de aura de colaborator al Securității sub prenumele de ”Laurențiu”… Împlinirea a 100 de ani de către renumitul academician a fost umbrită puternic de o personalitate de prim rang a literaturii române care propune o altă scară de valori dominată de disidența românească… Dacă este veritabil tot ceea ce menționează renumitul gânditor G. Liiceanu, statuia metafizică a marelui neurolog este serios afectată. Evident, ar cădea un mit, dar am cunoaște adevărul… Cred însă că totul putea fi prezentat și demonstrat înaintea ceasului aniversar. În rest, din partea mea, tuturor, multă sănătate și zile senine… Reflectând la tinerețe și bătrânețe, aș remarca Fragmentul 5 al poetului Mimnerm ( sec. VII î.e.n. ): ” Da, tinerețea-i de preț, dar e așa scurtă: un vis !/ Iat-o aici, cum atârnă-n risipă la creștetul vostru,/ Grea, bătrânețea cea hâd pecetluită de ani,/ Respingătoare-n osânda-i, ea scbimbă pe oameni de-a-ntregul/ Și vătămându-i, le ia ochii și mintea la toți”…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

binele și răul

ziua este zâna bună

noaptea este vrăjitoare,

vreau să mă scald în lumină –

ziua este zâna bună…

rău cu rău vioi se-adună

în alai de rozătoare,

ziua este zâna bună,

noaptea este vrăjitoare…

Vă doresc o lună August 2023 senină, benefică și profitabilă … !

https://radualinbalaj.wordpress.com/2023/07/02/florile-creatiei-glasuri-glasuri-binomul-lui-euclid-online-world-chess-champions/

Un final de Iunie 2023 învăluit cu temperaturile destul de ridicate și cu ploile care în unele regiuni au provocat deja pagube, și un debut de Iulie 2023 în care vara și-a intrat definitiv în drepturi, iar sezonul estival este la cote maxime. Din fericire, pe la noi, în zona de câmpie, ploile nu au dăunat, iar eu am putut culege zmeură, căpșuni, vișine și castraveți, prima legumă din grădină… Roșiile și ardeii mamei arată destul de bine și mă bucur că străduințele și minimele mele cunoștințe de mic grădinar dau rezultate bunicele. Verdele după care tânjim este în maxima sa expansiune, iar în momentele matinale sau de asfințit, miresmele de o prospețime și o intensitate aproape ireală pot fi surprinse și pot trimite într-o stare de beatitudine…

Una dintre primele zile ale lunii trecute a rezervat celor din nord-vestul României o experiență pe care marea majoritate nu a mai avut-o. Un cutremur, nu prea mare, de scurtă durată. În localitatea natală l-am resimțit printr-o scurtă zdruncinătură, de mică intensitate, fără a lasă pagube, dar suficient pentru a observa că s-a întâmplat ceva pentru o secundă sau două… Apoi am aflat din mass-media că această mișcare din profunzime a fost un pic mai rebelă în sud-vest, unde a făcut și ceva pagube materiale… Nu cred că va mai exista prin părțile noastre curând așa ceva, dar experiența merită adnotată undeva, nu?

Vara ne vrăjește cu insistență și invită la trăirea fiecărei clipe cu maximă intensitate… Buzunarele mele nu sunt însă suficient de pline pe măsura dorințelor și planurilor. Sunt mai degrabă în zona austerității, deși multe din inițiativele mele ar merita să monetizeze pentru binele comunitar… Evit să mă lamentez, deși nu e simplu, dar mă gândesc, în același timp, că există oameni și mai năpăstuiți și mai greu încercați decât mine. Sărbătoarea de Sânzâiene a fost una specială, iar în Duminica de Sânzâiene, episcopul Sofronie Drincec s-a aflat la biserica din localitatea natală Cefa.

Din nefericire, sezonul estival pare a lua mințile multor contemporani, problemele se amplifică, iar răfuielile par a se intensifica peste tot pe mapamond. Războiul din Ucraina nu pare a avea nicio soluție și răpește zilnic vieți nevinovate, iar multe nemulțumiri ale unei populații frustrate în țările vestice răbufnesc. Se protestează și se devastează zilnic uneori străzi centrale ale orașelor. Extremismul este în creștere, iar originea lui trebuie analizată mai bine. Cel mai recent, Franța s-a confruntat cu o problemă majoră de acest gen și totul pare a fi fără precedent de la căderea Bastiliei. Nu cred că astfel de inițiative pot avea succes, ele pot fi încurajate politic de către cineva, dar are cu adevărat de suferit populația pașnică, care solicită un mediu comunitar demn de secolul XXI, liniște și siguranță atunci când dorește să se plimbe nestingherită într-o țară civilizată…

Iar dacă, până acum câteva zile, România părea a fi o țară sigură din acest punct de vedere, vedem că violența crește considerabil în plan comunitar ( a se vedea crimele cu arme albe de la Timișoara și Craiova )… Cel mai dureros este faptul că, în urma unor manifestări de acest gen, spațiul occidental, renumit pentru cea mai mare deschidere pentru înclinațiile domestice și creative în întreaga lume și din toate timpurile, este cel puțin cu coroana șifonată și pot fi lansate ipoteze și speculații malițioase și grăbite privind perfecțiunea și corectitudinea sa… Și cu toate nedumeririle, simplul fapt că un grup poate manifesta în acest fel fără a fi ucis sau fără a dispărea definitiv ( cu date personale cu tot ) revelează că o cultură democratică, chiar dacă deficitară, tronează în lumea occidentală… Bulversat, nu îți mai rămâne, pentru a-ți reveni, decât să reciți versurile lui Rainer Maria Rilke: ” Glasuri, glasuri. Ascultă, inimă a mea, cum numai sfinții odinioară/ știau să asculte: așa încât uriașa chemare/ să-i înalțe de la pământ; iar ei să îngenuncheze din nou,/ fără măcar să bage de seamă ce li s-a întâmplat. Așa ascultau,/ Nu că ai putea suporta în urechi glasul Divinității, nici pe departe./ Dar ascultă măcar zvonul care se iscă necontenit din tăcere.”

Nu mi-am dorit să fiu celebru vreodată doar de dragul celebrității, dar mi-am dorit să fiu cunoscut așa cum sunt cu adevărat și să am un nume, cât de mic, pus fie și numai pe o carte… Simt astfel că exist și sunt convins că dincolo de talent, pot apărea progrese și chiar evoluții care pot conduce spre excelență doar din pasiuni sau hobby-uri. Joc șah din pasiune încă din primii ani de gimnaziu, dar n-am urmărit performanța. Recent însă, marea surpriză a venit din partea echipei de șah online a României care a devenit campioană mondială la șah online. În calitate de membru al ei, cu peste douăzeci de puncte aduse ehipei, am devenit și eu unul dintre campionii care a produs această frumoasă poveste… Sentimentul este plăcut și merită sărbătorit cu bunădispoziție și optimism. Am primit și diploma electronică din partea adminilor echipei care poate fi imprimată. Cum, necum, sunt unul dintre primii treizeci de jucători care au adus acest titlu de campioană mondială la șah online țării noastre. Extazul m-a condus și la un turneu fizic la Oradea unde am avut câteva victorii, dar n-am gestionat adecvat avantajul în două partide… Goethe spunea că ”șahul este piatra de încercare a inteligenței”, iar John McCarthy spunea că ”șahul este drosofila inteligenței artificiale”.

Cu capul dincolo de nori, visez ca umanitatea să descopere cât mai repede și mai eficient tainele universului și ca proiectele spațiale actuale să ofere cât mai repede răspunsuri și soluții la întrebări esențiale. Mă întrebam cât de ciudată poate să fie materia și energia întunecată care domină universul nostru și dacă multiversul este la fel constituit sau există alte modele în celelalte universuri… Există oare o viteză a întunericului? Și dacă da, cât de mare este ea? La fel de bizar, precum Dark Web în lumea virtuală, materia și energia întunecată reprezintă 95 %, potrivit specialiștilor, din universul nostru… Job-ul telescopului european Euclid este să studieze această parte imensă și misterioasă despre care știm ceva doar în teorie… ”Binomul” lui Euclid ( materie întunecată/materie obișnuită ) reprezintă o provocare cu adevărat epocală, demnă de mileniul III.

În același timp, literatura, artele și științele trebuie să evolueze în mijlocul forfotei incredibile care le înconjoară… Adevărata creație, cea care reprezintă excepționalul și excelența, apare, de regulă, în condiții speciale. Ea reprezintă veritabila floare cu puteri miraculoase sau rara avis… Cu ea ne lecuim cu toții ulcerul nestins al căutărilor și al aspirațiilor. În mijlocul convalescenței și prefacerii generale, există totuși speranța renașterii. Iar dacă Micene a dispărut, în cele din urmă lumea greacă veche a revenit și mai spectaculos… Cuprins de nostalgie, poetul Antipatros spunea într-o epigramă intitulată Ruinele Micenei ( IX, 101 ): ” Nu se mai văd așezări de eroi. Dacă dăinuie vreuna/ Nu-i înălțată cu mult peste câmpie, Așa/ Te-am găsit pe cărările mele, sărmană Micene…/ Mai părăsită păreai decât o stână de oi;/ Doar un însemn de căprar, și-un bătrân ce-mi șoptea: știi, pe aicea/ Strașnici ciclopi cârmuiau odinioară-un oraș.”

Am ieșit destul de rar pe la oraș, în zilele mai senine… Mi-am rezervat momente de destindere prin zona unor cafenele mai renumite, la un capucino sau o limonadă, prin parcuri, pe la bibliotecă sau într-un mall. Acest deceniu, al treilea, al secolului XXI, a debutat atât de intens și de violent și continuă să ne surprindă zi de zi…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

”prins între file –

vis de pe un alt tărâm

scurs dintr-o văpaie…”

Vă doresc o lună Iulie 2023 candidă, senină și inspiratoare !

https://radualinbalaj.wordpress.com/2023/06/03/summer-2023-libertatesidemocratie-undemergem-esa-20-ani-si-ruga/

Un final de Mai 2023 suficient de călduros și de plăcut, dar străbătut de mai multe ploițe generoase și mult așteptate, și un debut de Iunie 2023 generos și promițător pentru tot ceea ce este verde și pentru întreg regnul animal. Cireșele s-a copt și, chiar dacă sunt mult mai puține în acest an, sunt deosebit de gustoase, căpșunile sunt încă în floare, iar atenția mea minimă în acestă perioadă pentru verdele din grădină s-a manifestat zilnic… M-am străduit să recitesc mai multe opere interesante, să mă auto-recenzez la unele texte proprii și, chiar dacă am concretizat foarte puțin la câteva volume pe care mi-aș dori să le public cândva mai curând, măcar știu cam ce-mi doresc și ceea ce aș mai dori să adaug…

Clipele acestei primăveri s-au scurs implacabil și, deși am oscilat până în ultimele momente, m-am decis să încep o mică colaborare care a necesitat deplasarea pentru mai multe zile de la domiciliu. Am ales să ies din rutină acum deoarece simțeam un mic imobilism, chiar dacă asemănător sedentarizării benefice, și îmi doream să mai ies un pic acum pentru a vedea zone pitorești și pentru a-mi acoperi cheltuielile pentru acest privilegiu din munca prestată și nu din buzunarul propriu… Pentru trei zile m-am găsit la Beliș, în județul Cluj, într-o zonă pitorească, dar încă o dată, la final, antreprenoriatul românesc și-a dovedit limitele în ceea ce mă privește. Aerul montan mi-a priit, iar deplasarea mea, deși a avut legătură cu partea de arhivare documente, a contat pentru mine mult mai mult pentru aspectele care se identifică cu turismul… O altă colaborare, în care sunt contributor pentru județul Bihor, mă pasionează pentru profilul turistic proeminent și exclusiv al platformei undemergem.ro. Nu am monetizat nimic nici acolo și nici nu cred că o voi face curând, dar faptul că am contribuit acolo la contentul pentru județul Bihor și pentru Oradea m-a mulțumit. De fapt, s-ar putea ca și acolo colaborarea să rămână doar la acel nivel, însă pentru mine important este că mi-am adus aportul fie și numai ca voluntar…

În același ton al micilor realizări sentimentale personale, am reușit să pornesc dezvoltarea unui website personal dedicat valorilor democratice și civice. Consider necesară existența unor inițiative de acest gen pentru evidențierea și promovarea civismului autentic, a atitudinii comunitare sănătoase, a bunelor practici și habitusuri pentru succesul comunitar românesc. Existența unor activități de acest gen este năpădită și poluată intens de imensitatea imbecilității care se promovează și este chiar încurajată, având un succes incredibil, pe internet… Astfel, libertatesidemocratie.ro și-a început povestea care eu sper să fie una cât mai folositoare spiritului civic și democratic românesc, european și internațional. În locul unei rugi personale pentru succesul lui, mi-a venit în minte poezia Rugă a lui C. Coposu care mi se pare excepțională: ” cerne Doamne liniştea uitării/ peste nesfârşita suferinţă/ seamănă întinderi de credinţă/ şi sporeşte roua îndurării/ răsădeşte Doamne dragostea şi crinul/ în ogorul năpădit de ură/ şi aşterne peste munţi de zgură/ liniştea, iertarea şi seninul”…

Am încercat să mă întreb cum ar putea influența inteligența artificială originalitatea autorului ( uman ). Cred că chatGPT nu poate elimina inspirația și creativitatea umană chiar dacă ar putea-o suplini pentru cei leneși sau chiar depăși uneori ( cine știe?! )… Sunt oarecum nemulțumit deoarece am auzit că mulți autori folosesc deja programe de scriere și asta e deja dincolo de transparență… Deci, cred că omul va putea crea nestingherit, în felul lui, pe care și-l va alege, în noua eră care se anunță. Subiectul AI este într-o febrilă dezbatere în toate țările dezvoltate, fiind de real și stringent interes. Era roboților super-puternici ar putea începe însoțită chiar de era super-man-ilor… Progresul și competiția va obliga omenirea să facă și acest pas și cred că mașinăria/jucăria dacă va fi ”educată” să lucreze în folosul omului ar putea face o treabă excepțională. Oare n-ar funcționa dacă ar avea implementat un fel de 10 porunci universale pe care să nu le încalce ( ”să nu ucizi”, ” să nu furi”, ” să nu trișezi”)? Omului nu-i va rămâne decât să se desăvârșească și să viseze la evoluții epocale. Să sperăm că creația sa îi va fi fidelă și de mare folos… Potrivit lui Xenofon, Socrate i-ar fi spus lui Antifon: ” Și cum divinitatea este suprema perfecțiune, omul cu cât se apropie de ea, cu atât e mai aproape de perfecțiune”…

În ciuda veștilor din plan internațional, misiunile NASA și ESA continuă pe Marte și prin Univers. Agenția Spațială Europeană a transmis în premieră în direct imagini de pe Marte la aniversarea a 20 de ani de la lansarea sondei spațiale. Iar James Webb a obținut noi imagini ale unor trandafiri stelari superbi… Aventura umană e mititică încă în acest domeniu, dar promite să capete anvergură și să se dinamizeze permanent…

Orașul Salonta sărbătorește la 3 iunie zilele urbei, cinstind astfel memoria celor 300 de soldați stabiliți pentru apărarea orașului în anul 1606 de către Ștefan Bocskai. Zilele orașului cuprind numeroase evenimente și activități. Sper să particip duminică la câteva momente palpitante. Urez și pe această cale ”La Mulți Aaaani … ”, Salonta ! Sărbătoarea Rusaliilor ortodoxe a intensificat pregătirile pentru drumeții peste tot în țară, iar Rusaliile catolice au prilejuit celebrul pelerinaj de la Șumuleu Ciuc…

Vara a venit și sper că va fi una benefică, deși situația mea financiară nu este de invidiat… Regret că nu sunt mai liber din acest punct de vedere. Trec însă peste neplăceri și încerc să mă bucur de bujorii mamei, de lăcrimioare și de trandafiri… Încredințat fiind că nu sunt chiar singur pe lume și în univers, înșir un vers al lui Sapho care și-a pus nădejdea în zeița Venus: ”Venus fără moarte, ce stai pe tronu-ți/Înflorit, fiica lui Zeus, șireată,/ Nici la griji să nu mă supui stăpâno,/ Nici la necazuri !/ Ci încoace vino, căci și altă dată/ Ruga-mi ascultând, de departe tu mi-ai/ Împlinit-o și părăsind palatul/ Tatăl Zeus/ Ai venit în carul de aur”…

Aș dori să închei cu un triolet personal:

sub salcia cea plângătoare,

întins, privesc sublimul cer

firescul e eliberare

sub salcia cea plângătoare…

ating apele-n alinare

crenguțele de leru-i ler,

sub salcia cea plângătoare,

întins, privesc sublimul cer…

Vă doresc o lună Iunie 2023 superbă, însorită și prosperă … !

https://radualinbalaj.wordpress.com/2023/05/02/spring-2023-cine-sunt-eu-reveria-naturii-lyra-si-lyridele/

Zile însorite ale unui final de Aprilie 2023 binecuvântate cu ploițe esențiale pentru tot ceea ce este viu și un debut de Mai 2023 în care primăvara a erupt în adevărata ei splendoare și mângâie cu razele plăcute și moderate ale soarelui… Verdele exultă peste tot, floricele și pomi fructiferi au pornit la colindat, iar oamenii asistă în tăcere la această taină a naturii, a eterului, a divinității. Lalelele au înflorit și pot fi admirate, iar cele roșii, atât de ingenue, ne îndeamnă să reflectăm la dramele și sacrificiile celor mai puțin norocoși, a celor aflați în mijlocul răfuielilor și a nemilosului război… Lăcrimioarele încep să-și arate clopoțeii și să-și răspândească parfumul. Toate florile arată minunat, iar căpșunile au înflorit și ele. Salata, spanacul și ridichiile se prezintă mulțumitor, în ton cu celelalte legume, iar aronia e și ea în floare. Smochinul și castanul comestibil înfrunzesc și par a fi și ei pe drumul cel bun…

Mărturisesc că nu prea am avut foarte des dispoziția în această perioadă să dereticesc la propriile proiecte și mai multe cărți achiziționate au rămas doar parțial citite… Un pachet de cărți, primit de la Editura Hasefer în urmă cu două luni, a rămas doar parțial parcurs, dar mulțumesc pe această cale editurii și bunăvoinței bibliotecarilor care le-au primit în dar și au făcut dar din dar… O ușoară stagnare personală poate fi observată, având la bază propria alienare, dublată de lipsa oricărei implicări externe din dorința de a mă pune în vreun fel în valoare. În cele din urmă, încă mai cred în steaua mea și cred tot mai puțin în înțelepciunea oamenilor. Ființa cosmică, dacă a existat cândva, nu mai vibrează în interiorul multor semeni care reacționează și interferează într-un mod gregar și grobian. Viermuiala nu lasă loc conștiinței sau simțămintelor. Ar trebui să ne întrebăm din când în când, precum anticii, ”cine sunt eu?!”, și, răspunzând corect, să încercăm să ne primenim mintea și corpul… Sinceritatea, naturalețea, adevărata creație sau artă sunt rara avis și nu există/coexistă într-un mod lacunar sau pasager. Din aceste considerente, cred că ”peștele nu știe că se găsește în apă”, iar bancurile de pești luptă pentru momeala primită, adevărată mană cerească (oare?!).

Nu-mi exprim întâmplător unele îngrijorări… Cred că șansele de a evita un an electoral 2024 dezastruos în România sunt destul de mici, iar parcă principalii oameni politici, mai relevanți și cât de cât credibili, amână să iasă la rampă și să-și asume responsabilitățile… În același timp, economia, chiar dacă a făcut unele progrese, este foarte vulnerabilă, iar teama tuturor oamenilor de bine este că se va cădea foarte repede în populism și naționalism… Dar vorba poetului ( Coșbuc ), ”la ce-aș cânta, români, cuvinte-adânci”?, din poemul ” La bani li-e gândul tot…”. În fine, până la urmă, suntem cu toții algoritmi și literatură, nu? Unii ne încăpățânăm să credem că suntem ( și ) pudră de stele și avem oroare și indigestie la văgăunile și buclele istoriei… ” E pur si muove”, al lui Galileo Galilei, sau ”Licht, mehr Licht” ( Lumină, lumină, mai multă lumină ), spus de Goethe, răzbat vibrant printre secole într-un mod obsedant și delirant, reflectând inconsecvența, îngustimea și nimicnicia ființei umane. ”Amarnic se mai amuză aezii”, nu?

Meteori din constelația Lyra au putut fi văzuți cazând spectaculos pe pământ în noapte, iar James Webb a transmis noi imagini cu galaxii îndepărtate și găuri negre misterioase din univers… Mai aproape de noi, SpaceX a făcut noi teste pentru misiunile lunare și marțiene cu cea mai mare rachetă construită vreodată de om. Vorba înțeleptului popular: ” mai e mult până departe… ”, dar, prin exercițiu, absolut totul poate deveni posibil. Consider de bun augur vizita Papei Francisc I în Ungaria, iar rugămintea către divinitate este ca astralul și teluricul să-și dea mâna pentru instalarea păcii în estul european și în întreaga lume…

Educația reprezintă singurul cadru comunitar și/sau societal care are prin excelență menirea de a îndruma, forma și modela un copil, un individ. Dar în toate societățile umane, educația este imperfectă sau doar parțial activă… De aici încep adevăratele drame și pierderile provocate de incultură și subcultură sunt imense la nivel local și global. Fenomenul migrației intelectualității este destul de consistent dinspre est spre vest, dar majoritatea acestor migranți nu se vor integra complet, în opinia mea, noilor ”oaze” care i-a adoptat din prima generație. Câți au făcut pasul doar din considerente economice, câți din considerente ideologice sau pur profesionale, câți au reușit să înțeleagă cu adevărat fundamentele civilizației occidentale și au dorit să și le însușească, rămâne să vedem cândva în viitor. Cu siguranță aproape niciun migrant de acest gen nu a plecat spre noua lume cu gândul la suferință, ci visând la prosperitatea pe care o poate oferi lumea occidentală, o lume care nu este nici ea perfectă. Mi-am permis aceste reflecții deoarece în România urmează să fie votate ( pe bandă rulantă ) Legile Educației… Un articol relevant al lui M. Maci pe contributors adaugă miez, aromă și sens aspectelor interne și externe ale educației, migrației și viitorului croit de în condițiile noilor concepte și tehnologii occidentale. Subscriu ideilor și temerilor exprimate de dumnealui și cred că doar un jucător extern poate să ne salveze ( divinitatea sau inteligența artificială ).

” În ciuda a ceea ce pare – pe fondul apocaliptic al mediei – oamenii aceștia nu sunt barbarii care vor să distrugă ”civilizația Europei creștine”, ci semeni ai noștri care aspiră la statutul de foederati ai imperiului prosperității. Poate că această psihologie (care se traduce într-o pedagogie socială) bazată pe reacții la stimuli și pe ”cablaje” neuronale ni se pare simplistă – și pavloviană în esența ei – dar marea ei miză e aceea a integrării a miliarde de oameni într-o societate a viitorului pentru care nu avem nici un reper în trecut”, spune magistral autorul… Legile lui Murphy susțin că ”un lucru realizat provizoriu, va rămâne așa pentru totdeauna”.

Sărbătorile Pascale au trecut în liniște și pace, iar pe la oraș am fost doar de câteva ori… Evenimentele sunt în inflorescență, dar eu îmi doresc să particip tot mai puțin. Tânjesc puțin după teatru sau după piesele de operă de calitate deoarece nu am mai fost de foarte multă vreme. Psihicul se fortifică prin acest gen de comuniune, asemănător comuniunii și experiențelor religioase… Monitorizez intens online-ul ( blogosfera ), încerc să mă inspir din tot ceea ce promite a fi epocal, cred în felul meu în umanitate și nu cred în granițele spiritului, imaginației și ale frumuseții…

Aș dori să închei cu unul dintre puținele shi-uri personale:

reveria naturii

”în munți și pe șesuri

miresme plutesc;

crestele ninse eresuri

pure găzduiesc…

nimbul vieții în crânguri

doinește voios

sub eterice voaluri

cu chipul duios…”

Vă doresc o lună Mai 2023 splendidă, înfloritoare și prosperă !

https://radualinbalaj.wordpress.com/2023/04/02/sarbatori-pascale-2023-ingerinu-oameni-nu-clipa-diafana-si-genialitatea-lui-homer/

Un final de Martie 2023 uneori mai însorit, uneori mai înnorat și cu ploițe scurte, și un început de Aprilie 2023 la fel de indecis… Primăvara 2023 se dovedește cam capricioasă, lăsând într-o ușoară alienare floricele și pomi fructiferi pe care inițial i-a alintat și încurajat pe calea înfloririi… Corcodușii, pomi mioritici ancestrali, au rezistat mai bine provocărilor anotimpului, chiar dacă și-au lepădat o parte a petalelor florilor în nopțile mai reci. Caișii mai timpurii au avut parte de o suprimare nocturnă cruntă a florilor aproape peste tot. Per total însă, temperaturile au fost mai rezonabile decât în alți ani. Zmeurul, aronia și agrișele au început să lucreze prin grădină, iar cireșii mai au un pic și vor înflori… Mi-am permis și în această primăvară o mică campanie de plantare, reluând plantarea unor pomi ușor exotici cu care am înregistrat eșecuri în anii anteriori: smochinul și castanul comestibil… Nu am omis nici vița-de-vie de masă sau pentru must/vin. Doar un mic regret: nu am încercat încă magnolia…

În inițiativa mea cu caprinele, pe care mi le-am dorit pentru spiritul lor foarte jucăuș și nevinovat în primele luni de viață, am ajuns să apreciez și frumusețea ieduțelor din rasa Lamancha ( spaniole, cu urechi scurte ) născute în acest an de două caprine, nu numai noblețea ieduțelor anglo-nubiene sau alpine cu urechi lungi… Cea mai mare zburdă acum făcând tumbe și evidențiindu-și blănița alb-maronie deosebit de netedă și nasul de tip roman moștenit probabil de la rudele sale anglo-nubiene. În momentele zilnice de respiro, privirea acestor zvăpăiate combinată cu ingenuitatea pomilor înfloriți reprezintă o terapie oferită gratuit care mai înlătură din grijile cotidiene… Iar griji aș putea enumera destule: cel mai recent colaborarea mea cu o asociație umanitară, de unde am completat veniturile pentru o perioadă, s-a evaporat…

Am trecut pe la oraș din când în când, dar din cauza zilelor ploioase sau a unor indispoziții zilnice, am ratat câteva evenimente la care merita să particip. Am avut în atenție și un eveniment internațional privind eugenia și biopolitica care a avut loc la UBB Cluj-Napoca cu participarea câtorva specialiști de la Oxford, dar nu am participat, și mi-am propus să particip la câteva evenimente la Timișoara în contextul în care orașul de pe Bega este oraș cultural european în acest an. Urmăresc programul evenimentelor din acest oraș și regret enorm că am ratat ” Timpuri Noi: Xenogeneze ale viitorului”, un proiect itinerant provocator, dar poate voi ajunge la conferințele unor invitați renumiți care vor fi susținute în curând…

Luna Martie 2023 ne-a propus o pleiadă de zile internaționale sărbătorite: ziua scriitorilor, ziua fericirii, ziua poeziei, ziua apei, ziua teatrului, ziua vrabiei, ziua copiilor străzii, ziua pădurilor, toate în relație cu primăvara și cu renașterea generală. Ziua Internațională a Femeii le reunește parcă pe toate. Femeia este soarele și luna existenței umane… Fericirea este în mare măsură de neconceput fără femeie, iar fericirea poate fi asemuită cu limpezimea și cristalinul apei la izvor sau cu o poezie care a atins perfecțiunea, recitată fiind de către autor… Din nefericire, nu am fost de ceva vreme pe la teatru și îmi doresc enorm să mă îmbogățesc cultural prin vizionarea unei piese de teatru interesantă…

Sărbătorile Pascale 2023 sunt tot mai aproape, iar lumea catolică a atins deja duminica Floriilor… Tradiția creștină îndeamnă la moderație alimentară în această perioadă, dar Postul Paștelui este tot mai greu de urmat de către credincioși. Pentru a parafraza un prelat ortodox contemporan, dacă nu puteți ține repausul alimentar, refuzați să vă ”mâncați” aproapele… Problemele financiare și sociale tot mai evidente nu mai lasă loc pentru o viață spirituală impecabilă sau pentru o atitudine ortodoxă și afectuoasă pentru ecosistemul planetar… În așteptarea Paștelui, reflectând la lucrurile cosmice, mă întreb și eu uneori precum poetul Rainer Maria Rilke în elegiile sale: ” Cine, dacă-aș striga, m-ar auzi din cetele/ îngerilor? Și chiar dacă vreunul dintre ei/m-ar lua deodată la piept, n-aș pieri oare/ de prea puternica lui ființă? Căci frumosul nu e decât/ prima treaptă a spaimei … Rabd prin urmare și-mi înghit în gâtlej/ strigătul negru de disperare. Și totuși, cine, ah, cine/ ne-ar putea sări-n ajutor? Îngeri nu, oameni nu,/ iar înțeleptele animale văd și ele/ că nu suntem prea temeinic acasă/ în lumea cea explicită…” ( Elegia I)

Mi s-a întâmplat să mă gândesc la poetul antic Homer, căruia îi sunt atribuite Odiseea și Iliada. Cele două opere sunt un adevărat tezaur al literaturii universale și al umanității. Ele sunt neegalate până în zilele noastre, iar unii specialiști le atribuie origini tradiționale și orale pe care Homer le-a exploatat și modelat până la forma finală excepțională… Poetul orb ( așa se spune că a viețuit Homer ) a văzut și atins perfecțiunea care a dăinuit milenii după el, descriind războiul troian în complexitatea evoluției sale ( dragoste, invidie, gelozie, magie, eroism, conflict, trădare, zei implorați, momente faste și nefaste – toate și-au dat mâna pentru a țese capodopera antică care definește cultura și civilizația greco-romană din care se revendică Europa zilelor noastre)… În Iliada putem surprinde mila lui Ahile față de bătrânul Priam după uciderea fiului său Hector: ” După ce-Ahile se satură de tânguit și suspinuri/ Și de pe piept își descarcă povara de dor și de jale,/ sare din scaun îndată, de mână ridică moșneagul/ Milă fiindu-i de capul cărunt și de barba cea albă/ Și-nduioșat după-aceea lui Priam așa-i cuvântează:/ << Nenorocite, e drept că multe dureri te răzbiră,/ Mare curaj ai avut să vii singur aici la corăbii/ Și să dai ochi cu un om care atâția feciori îți răpuse,/ Tineri cu toții voinici. Ești tare la suflet ca fierul,/ Scoală și șezi, odihnește-te acolo pe scaun. Mai bine-i/ Să îngropăm în noi înșine-amarul, măcar că ne doare,/ Bocetul cel fioros și plânsul nimic nu ne-ajută./ Asta e soarta ce zeii croiră sărmanilor oameni,/ Viața să ducă-n durere, iar lor de nimic nu le pasă>> ” ( Cântul XXIV).

Într-o zi puțin mai însorită am reușit să ies în natură la marginea localității natale pentru a mă răcori și pentru a vedea locurile copilăriei… O frumoasă pereche de lebede plutea, cu aerul lor nobil, pe apele canalului colector, distinse și tăcute… M-am grăbit să le fotografiez, dar mi-am dorit prea aproape de ele și s-au speriat și au zburat în cele din urmă. Pădurea Rădvani abia se trezește la viață, ancestrală și neînțeleasă, e destul de neîngrijită și înverzește neuniform. Plimbarea mi-a făcut bine și cu binoclul la mine am putut vedea de pe diguri ș peisaje mai îndepărtate…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

sacru și profan –

limba de clopot bate

clipa diafană…

Vă doresc o lună Aprilie 2023 superbă, lipsită de păcăleli păguboase și senină … !

https://radualinbalaj.wordpress.com/2023/03/01/martisor-2023-marele-arhitect-al-universului-un-alt-prometeu-lebada-alba-si-pisica-neagra/

Un final de Februarie 2023 dominat de pufoșenia norilor denși și cenușii care au adus în zonele de câmpie ploi și fulguieli, iar pe la munte zăpezi și vânt, și un început de Martie 2023 în care euforia Mărțișorului a reînnoit speranțele într-un an mai bun, într-o primăvară superbă și în concordia socială atât de necesară… Mărțișorul ne-a colindat pe toți și a propus cu mărinimie tandrețea lui și a momentului din an și minunatul său simbol. Aș zice că visele și speranțele noastre stau ca niște mărțișoare nedezlipite de inimă și de suflet tot timpul vieții… Am petrecut majoritar la domiciliu și m-am străduit să dereticesc câte ceva prin curte sau să lecturez câte un pic din cărțile din mica mea bibliotecă. Din când în când am mai ”răsfoit” și presa online, iar subiectele pe care am motive să le urmăresc nu sunt puține deloc…

Sunt ușor îngrijorat că mai multe proiecte personale se găsesc în același stadiu și că progresele minime nu mă aduc în proximitatea finalizării lor… Cred însă că ele sunt undeva acolo și că simplul fapt că am gândit la ele este o realizare. Încerc să mă bucur de tot ceea ce mișcă prin gospodărie și de tot ceea ce e verde și abia mijește acum din sol. Din nefericire, caprina mea Alice a născut o ieduță decedată, mai am doar un singur iepure și doar mama a înregistrat ceva progrese cu găinile ei de rasă și cu un cocoș deosebit de frumos cu pene roșii ca focul… Prin grădină mai am de lucru și voi finaliza munca care trebuia făcută în toamnă doar în această lună martie pentru a o pregăti de verdele acestui an.

Primăvara calendaristică este printre noi și ne dă motive serioase pentru a fi mai vioi și mai optimiști. În același timp, ne găsim în perioada Postului Paștelui și trebuie măcar să conștientizăm importanța spirituală a acestui moment important de peste an… Problemele financiare, economice și politico-militare internaționale au creat efecte notabile, iar populația resimte tot mai acut lipsurile. Într-o mare măsură, situația este la limită și de neacceptat chiar în zonele circumscrise civilizației occidentale. Marea dramă este atunci când ”actorii” încasează totul într-un mod nemeritat și independent de voința lor… În fine, experiențele se acumulează clipă de clipă și lasă cute neplăcute, crează precedent și exasperează…

Am fost pe la oraș doar în câteva zile, dar nu am regretat… Am putut să mă destind prin zona centrală a Oradiei la un capucino sau la bibliotecă, să revăd orașul în timpul filmărilor pentru filmul ” 21 de rubini”, să fotografiez o lebădă ( albă ) pe malul Crișului Repede, să mângâi o pisică neagră de rasă care sta privind în gol pe bordura unei fațade din zona pietonală. Lebăda nu era speriată deloc și părea a fi obișnuită cu apele râului și cu freamătul orașului. Felina m-a surprins atât de mult, fiind atât de docilă, deși părea a se fi pierdut de stăpân. Nu era însă speriată și era complet inofensivă… Dacă n-aș fi fost perceput ca un hoț, neștiind cu certitudine situația ei, aș fi luat-o cu siguranță cu mine… Nu sunt neapărat supersițios, dar lebăda era albă, iar pisica, atât de ingenuă, era neagră, exact că în explicațiile și pildele unor sociologi sau economiști…

Într-o zi mai însorită, am participat la un eveniment care propunea o conferință despre francmasonerie desfășurată la Muzeul Țării Crișurilor… Conferința a adus la Oradea trei personalități care au vorbit despre francmasonerie ca mit, ca realitate, despre atitudinea anti-masonică din societate de-a lungul vremurilor, despre simbolurile masonice și despre rolul masoneriei în societățile actuale. Cert este că existența masoneriei a fost confirmată și că această organizație nu mai poate fi percepută ca fiind neapărat una obscură, ocultă sau malefică… Prezența lor în societate am surprins-o cu interes la târgurile de carte unde Editura Masonica este activă, iar unii membri ai acesteia își recunosc public apartenența… Discuțiile, din câte am observat, sunt mai încinse deoarece pe lângă lojile regulare/recunoscute există și numeroase loji locale iregulare/nerecunoscute care își doresc sau nu recunoașterea și afilierea…

”Francmasoneria sub lupa istoriei” i-a adus în fața publicului pe Cătălin Turliuc, Cristian Moșneanu, Alexandru Rufanda pentru a conferenția și dezlega misterul privind masoneria care a înfierbântat multe minți. Deși mi-am propus să particip tot mai rar la evenimente, de data aceasta nu am rezistat și m-am găsit în rândurile auditoriului, iar la final am primit ca bonus un tur ghidat în ”Templul Francmasoneriei” din Oradea, renovat cu puțin timp în urmă, o clădire de patrimoniu care a fost sediul Lojei Sf. Ladislau la începutul secolului XX și a fost construită după regulile masonice, purtând simboluri masonice interioare și exterioare. Turul ghidat a fost oferit de Dacian Palladi și a fost deosebit de interesant și de binevenit… În opinia mea, în ciuda unor ritualuri care par bizare, ideile și simbolurile promovate și aparținătoare masoneriei mi se par de bun augur și de mare utilitate comunitară… Nu subscriu teoriilor conspiraționiste, deși este de presupus că nici francmasonii nu stau cu mâinile în sân. Și ca oriunde, când doi oameni se întânesc, poți presupune că va urma ceva…

M-au impresionat albastrul cerului venerat de masoni, stelele ca expresie a Creației divine, echerul și balastrul care sunt accesibile și omului, dar amintesc de precizia cu care și-a îmbălsămat Marele Arhitect al Universului propria creație… Cred însă că francmasoneria ar trebui să fie mai prezentă și activă în societate, că ar trebui să-și prezinte mai detaliat și coerent doctrina, credințele, intențiile pentru a evita confuziile și pentru a nu da prilej celor răutăcioși să răstălmăcească eforturile și imaginea acestei organizații… Oricum , masoneria rămâne un club select, orientat către elite, dar care pare a fi creatoarea societăților democratice moderne sau cel puțin unul dintre jucătorii principali care au făcut-o posibilă… Dacă un francmason ar vrea să ne spună ceva, cred că ar trebui să înceapă amintindu-ne despre Virtute și ar trebui să o descrie precum Simonide din Keos ( sec. VI-V î.e.n.) în fragmentul 37:” Se spune că Virtutea mai de mult sălășluia/În vârful unor stânci greu de urcat,/ Și că acum e-nconjurată de lăcașul sfânt/ Al zeilor; că nevăzută-i de al oamenilor ochi,/ Și că spre dânsa daor cu osteneli te sui/Și cu sudori, ce sufletu-ți mănâncă/Până să ajungi la piscul cutezanței”…

Urmăresc de foarte mult timp subiectele SF, despre Univers și chiar exemplul diversității vieții terestre mă inspiră pentru a crede că este imposibil ca viața să pulseze în Univers doar pe această mică mărgică numită Terra… Mă fascinează de asemenea conceptul de multivers, opiniile despre găurile negre, posibilitatea existenței unor universuri cu mai mult de trei dimensiuni. Mă pasionează ideea călătoriilor în timp sau existența civilizațiilor extraterestre. Unii cercetători chiar sunt pozitivi și optimiști în acest sens, dar mă întreb cum ar reacționa omenirea în fața unei certitudini și dacă am deveni mai responsabili… Toate aceste concepte și vise ale umanității au făcut deja literatură și parcă nu e îndeajuns, parcă nimeni nu a folosit pana suficient de bine pentru a consacra subiectul respectiv la scara literaturii universale, așa cum spre exemplu grecii și romanii antici au reușit cu zeii și semi-zeii lor… Așteptăm oare un alt Prometeu care să ne ofere alt nivel și perspective futuriste pentru reinventarea și regenerarea ulterioare? Oare progresele viitoare se vor adresa și vor antrena întreaga populație sau vor fi doar un artificiu al unor aleși? Virtuțile și simplitatea vor fi promovate în condițiile societăților hiper-avansate sau mai degrabă viciul și favoritismele vor prima? Mi-am pus doar un mic mănunchi de întrebări care, în orice condiții, își așteaptă răspunsul… Ne dorim un nou pas, iar Eschil în Prometeu înlănțuit ne spune:“Acest foc, stăpân peste toate artele, o comoară fără preț … Da, grăiește Prometeu, i-am despovărat pe oameni de obsesia morții, am înrădăcinat în ei speranțele cele oarbe, le-am dăruit focul, de la el vor învăța nenumărate arte”…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

”boabe de vâsc și

frunze verzi dințate –

ofrandă Freyei ”

Vă doresc o lună Martie 2023 însorită, splendidă și o primăvară superbă … !

https://radualinbalaj.wordpress.com/2023/02/01/aurul-lui-gyges-cultura-intre-idealuri-si-ignoranta-antreprenoriatul-social-epigrama/

Zile ale unui final de Ianuarie 2023 petrecute cu nedumerirea privind temperaturile atât de prietenoase, de îngăduitoare, și un început de Februarie 2023 în care sperăm să vedem și pe la șes mult așteptata zăpadă… Abia au existat câteva zile cu dimineți mai răcoroase și umiditatea a menținut prin curți, grădini și pe plaiuri noroiul care s-a încăpățânat să se evidențieze peste tot. Mica vegetație, într-un mod incredibil, încă mai trenează, iar mai multe necunoscute se profilează în privința efectelor și evoluțiilor din spectrul schimbărilor climatice… Din câte am observat, animalele nu sunt deranjate de zilele mai călduroase, iar oamenii preferă și ei în general situația, deși cheltuielile la energie sunt situate, în mare măsură, la aceleași cote. Timpul a zburat incredibil de repede în această primă lună a anului, iar eu am fost mai puțin activ decât eram în mod obișnuit… Încerc într-o oarecare măsură să mă regăsesc și să mă restartez dacă este posibil; dacă ar depinde de mine totul aș fi mult mai departe, dar nu vă îngrijorați: nu e vorba despre depresie, însă la câteva luni o mică indispoziție tot își face locul. Din acest motiv, mai cânt din când seara la muzicuță și mai rotesc ușurel mânerul unei cutiuțe muzicale handmade…

Am încercat să mă bucur cât mai mult de aceste zile din an, realizând sarcini minime prin curte și grădină, citind sau făcându-mi ordine printre cărți și souveniruri… O vizită a unui amic, fost coleg, colecționar împătimit de fotografii de epocă, m-a obligat să-i prezint localitatea natală care a păstrat foarte puține elemente arhitectonice, dar este locuită permanent încă din neolitic. Optimismul meu privind evoluția și maturizarea umanității a fost îngenuncheat net, iar acum nu-mi rămâne decât să visez la un alt deceniu mai epocal, la un alt eon mai favorabil și mai măreț…

Un eveniment care a avut loc la Oradea l-a adus pe renumitul analist Armand Goșu pentru susținerea observațiilor sale pertinente și profesioniste privind evoluția deosebit de îngrijorătoarei înfruntări militare care are loc în Ucraina. Am fost de acord cu expunerea dumnealui, cred că războiul din Ucraina riscă să se agraveze și mai mult și să degenereze într-o confruntare deosebit de sângeroasă de ambele părți, în plan militar și civil, lăsând această țară haosului, incertitudinii și dezastrului umanitar… Neliniștea mea este la cote maxime, deplâng soarta poporului ucrainean, cred că armata agresoare poate învinge, în cele din urmă, cu grele pierderi apărarea acestei țari în ciuda eroismului ucrainean, dar nu poate convinge și nu poate oferi ceva constructiv, palpabil și util umanității și lumii civilizate. Din punctul meu de vedere, conducerea Rusiei a profitat de statutul internațional incert și slab definit al Ucrainei și a avansat eventualele litigii pentru a justifica această agresiune înfiorătoare. Nu este loc acolo pentru afecțiune, pentru sentimente fraterne… Cruzimea și moartea sunt sădite și zidite zilnic în inimile și mințile tuturor, transformând totul în jur în ruine. Și ceea ce este și mai grav este faptul că acest cumplit conflict creează metastaze peste tot pe mapamond dovedind că nu este singular și poate nici întâmplător… În locul înfloririi științelor, a culturii și a artelor, în proximitatea României are loc un război îngrozitor , în mare măsură de factură clasică, inutil și deosebit de păgubos pentru toată lumea. Într-o situație de acest gen e nevoie mai ales de simplitate și de sinceritate așa cum sunt surprinse acestea în versuride Arhiloh ( sec. VII î.e.n.) în fragmentul 22: ” Nu râvnesc la a lui Gyges viață-mbelșugată-n aur/ Nici nu mă cuprinde zelul faptelor dumnezeiești,/ Nici doresc plin de-admirare bunurile tiraniei;/ Toate astea sunt departe de-ai mei ochi, de gândul meu.”

Într-o altă zi am dat curs unei invitații primită pe email la o conferință organizată de comunitatea baptistă de la universitatea orădeană Emanuel, una dintre cele mai mari comunități și universități confesionale din Europa și sud-estul european… Subiectele abordate au conturat și definit ideea antreprenoriatului social, adică acele activități antreprenoriale care au un efect cât mai rapid și mai benefic în rândul familiilor și comunităților, creând bunăstare și stabilitate, dar mai ales combătând sărăcia. Conferința a adus în discuție și impactul pozitiv pe care l-ar aduce întoarcerea în țară doar a unei părți din diaspora românească având la bază know-how-ul acumulat în străinătate. Comunitatea baptistă, neo-protestantă, are o frumoasă tradiție în Transilvania, are numeroși oameni de afaceri și intelectuali de înaltă ținută și educație… Cu toate acestea viața spirituală autentică a intrat peste tot într-un con de umbră, o parte a adepților acestor culte nereușind să adecveze și să armonizeze complet noile evoluții tehnologice și modul de viață modern la minimele cerințe impuse de crezul mărturisit la botez. Astfel aceste aspirații simultane au intrat în coliziune și au produs grave involuții spirituale și accentuate episoade materialiste și spiritiste… Viața spirituală neo-protestantă se găsește, într-un mod paradoxal, în aceste momente de relativă prosperitate materială și de libertate intelectuală și confesională, fără precedent în istorie, într-un moment deosebit de critic, riscând intrarea în rutină, în derizoriu și în banalizare… Din aceste motive e tot mai departe de noi porunca divină: ” Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți” sau învățămintele afirmației biblice: ” cine poate face un bine și nu-l face, păcătuiește !”

În după-amiaza aceleiași zile, nu am putut rezista unui subiect propus de doamna Valy Ceia, o valoroasă și rafinată profesoară universitară în litere, o iubitoare a limbii latine și a culturii greco-romane… ” Cultura, între idealuri și ignoranță” susținută la Muzeul Țării Crișurilor, a analizat originile culturale ale umanității, etimologia indo-europeană a cuvântului, însemnătățile și reperele perene și profunde ale culturii universale, fără a discrimina ceva… Am asistat la un excurs magnific și plin de șarm cu raportări numeroase la observațiile cele mai pertinente ale celor mai importanți gânditori din toate epocile. O mică surprindere m-a străbătut când în prezentare au fost avansate ca prime manifestări de identitate culturală progresele din neolitic, deși oarecum am putea spune că într-un plan destul de generalizat și uniform unele evoluții culturale, de cultură materială și de animism spiritual identice, au avut loc încă din paleolitic.

De asemenea, nu a fost evidențiată cultura tehnică actuală în alăturare cu conceptul general al definirii culturii universale actuale și la ignoranță/nerealizări nu au fost menționate fenomenele subculturii/subculturale și ale kitsch-ului evidențiate tot mai frecvent în plan local și internațional. Din păcate, nu s-a vorbit nici despre un set de valori și de principii culturale necesare. Oricum , mărturisesc că am rămas impresionat de rafinamentul abordării și de multiplele direcții de analiză într-un mod abstract și inedit, de teoretizarea și analizarea unui concept atât de vast și de important… În ultimă instanță, suma manifestărilor culturale, materiale și spirituale, evidențiază și definesc o civilizație umană. Într-un poem personal în vers alb mi-am expus cu durere pașii ratați sau amânați de umanitate, trenările eterne și păguboase: ” și totuși, unii sperăm că într-o zi/ Vom putea spune ”Stop”/ Remodelând frumosul din noi./ Mulțimi nedefinite dorind să urce/ Cascade celeste necunoscute./ Doar un progres ”verde” va reuși/ să înece ferocitatea din noi./ Când se vor găsi răspunsurile, soluțiile,/ Vom constata că totul este accesibil/ și simplu de miliarde de ani…/ Până atunci…, Călătorule,/ hrănește-te, păzește-te, visează și speră !”

Aș dori să închei cu un o epigramă personală:

” Pe limbă-aveam să-i spun ce merita,

Dar un alt gând de la nivel superior,

Mă lustruia; deși n-aș vrea, n-aș garanta:

” Amice, ești idiotul cultural și carnivor !” ”

Vă doresc o lună Februarie 2023 splendidă, inspiratoare și deosebit de prosperă … !

Zile ale unui final de Noiembrie 2022 destul de mohorâte și apăsătoare, cu un cer majoritar acoperit și cu nori care amenințau doar fără prea mare putere cu stropi gureși bacovieni, și un început de Decembrie 2022 aflat sub auspiciile sărbătorilor de iarnă așteptate și pregătite cel puțin cu o lună înainte… Ziua întâiului de decembrie ne amintește că avem de sărbătorit o zi națională și anunță oarecum toate celelalte sărbători și tradiții specifice ultimei luni a anului. Frunzele pomilor fructiferi și a copacilor s-au scuturat o parte, iar cealaltă parte stă agățată de crenguțe, dar gata oricând de a fi repudiate… Mica vegetație începe să pălească și ea, dar pe la câmpie gerul nu a fost foarte insistent. Zilele au fost răcoroase, dar o răcoare care mie îmi place. În câteva zile am putut continua curățenia de toamnă prin grădină și chiar dacă sunt un pic în urmă, sunt totuși pe drumul cel bun… Finalul de an prilejuiește reflecții personale profunde și postul Crăciunului în care am intrat îndeamnă la moderație alimentară și la o atitudine pioasă față de tot ceea ce promovează spiritualitatea creștină…

https://radualinbalaj.wordpress.com/2022/12/01/artemis-lumanarile-de-advent-sunt-atentdeci-exist-permacrize-si-intelepciunea-lui-solon/

Magia sărbătorilor de iarnă ne impresionează dintotdeauna pe toți, iar Moș Nicolae și Moș Crăciun sunt așteptați atât de către copii, cât și de către (copiii)-adulți… Farmecul zilelor de iarnă și a tradițiilor împletite cu credințele religioase de factură creștină mărturisesc despre o lume plină de mister semi-dispărută sub ochii noștri, dar care în prag de final de an smulge fiecăruia dintre noi dulci nostalgii, stări sufletești greu de definit și câte o lacrimă în colțul ochilor… Tehnologia, chiar dacă mai precară încă, ne-a scos din ghearele unui ”ev mediu întunecat”, dar dacă dorim să fim corecți atunci trebuie să spunem că sărbătorile de iarnă sunt despre spiritualitate, despre nașterea Domnului, despre vestea cea bună și despre căință și abia apoi despre deliciile cu care ne-am obișnuit. Problemele economice, sociale și politico-militare mondiale actuale îndeamnă suplimentar și în România la austeritate, la răbdare și înțelepciune !

Îmi manifest, de regulă intens, interesul pentru cuceririle tehnologice de calitate ale epocii postmoderne… Aș spune chiar că sunt fascinat și animat de ele. Recent am descoperit un articol pe contributors.ro al unui psiholog clinician român ( M. Toplean ) care a lansat o discuție cu fundamente științifice evidente. Autorul pune față în față copiii și tehnologia. Pe cea din urmă nu o definește ca fiind bună sau rea, ci consideră că o transformă în alb sau negru alegerile noastre. Raționamentul mi se pare absolut corect, iar tehnologia folosită corect, mai precis aplicațiile pe care aceasta le poate genera, este un bun comun, beneficiază de o întreagă infrastructură acum și a produs o transformare de ale cărei beneficii ne bucurăm cu toții în lumea occidentală. Din punct de vedere educațional-intelectual și psiho-mental, specialiștii occidentali optează pentru vârste ceva mai înaintate ale copiilor în momentul când iau contact cu această lume așa zis virtuală… De regulă însă, părinții își familiarizează copiii de foarte timpuriu cu tehnologiile și gadgeturile din motive obiective sau mai puțin obiective, uneori pentru că timpurile sunt de această factură, iar alteori pentru că așa e cool… Cred că de foarte puține ori este avută în vedere moderația necesității, iar copiii la rândul lor ajung întotdeauna la exces și la alegeri nefericite și nesănătoase. Efectele negative ale consumului de tehnologie la copii ( și la adulți ) sunt prezentate de către psihologul român, având la bază constatările cercetătorilor, astfel: memoria e substimulată; gândirea e mai puțin provocată, rămânând rudimentară; atenția și concentrarea sunt atacate direct; corpul are și el de suferit și creativitatea scade. Autorul mai face un pas și consideră că atenția este indispensabilă perceperii exacte a realității… ”Pentru a trăi ceva, orice, avem nevoie de atenție. De calitatea atenției depinde calitatea trăirii”. El continuă la fel de spectaculos și de relevant: ”Voința fără atenție este un nonsens: spre ce te îndrepți? Conștiința fără atenție este o imposibilitate, o aberație. Iubirea fără atenție: o vorbă goală… Fără atenție nu avem nimic”. Se propune practic un ”sunt atent (gândesc), deci exist”…M. Toplean subscrie ideii lui William James potrivit căruia realitatea nu există dacă nu o privești, dacă nu ești atent la ea… Subiectul mi s-a părut util și foarte interesant, de actualitate, dar m-a surprins că nu au fost prezentate mai consistent beneficiile tehnologiei care au smuls oameni din noroi la propriu. Rămâne să reflectăm la trinomul voință-atenție-realitate și ca umanitatea să ofere cele mai bune alegeri pentru binele copiilor în raportul cu consumul de tehnologie, și nu propriu zis de tehnologie.

Deosebit de adevărat este faptul că lumea noastră dincolo de a fi foarte complexă și în experimentarea unor progrese revoluționare, se află în multiple conflicte ideologico-politico-religioase, în ”permacrize” tot mai evidente și mai prelungi și obligată la mai multe tranziții fiind practic într-un moment de răspântie… Specialiștii au observat și au teoretizat stresantele tranziții care durează peste așteptări și care devin adevărate provocări pentru generațiile viitoare: o tranziție în regimul climatic al planetei, o tranziție energetică, o tranziție geopolitică, o tranziție tehnologică și o tranziție demografică… Aceste tranziții profunde parcurse de umanitate se împletesc și dau bătăi de cap gânditorilor planetei… Mi s-a părut însă frapantă și înfiorătoare opinia exprimată cu amărăciune într-un articol ( tot pe contributors ) de către Aurelian Dochia, economist român. El conchide dezgustat:” omenirea va progresa, ca întotdeauna în istorie, condusă de lene, de lăcomie și de frică, găsind soluțiile potrivite după ce le-a încercat pe toate celelalte”.

Pot să spun că găsesc timp, după satisfacerea activităților curente, pentru lectură și pentru continuarea unor proiecte personale. Am ieșit un pic și la marginea localității natale pentru puțin aer curat și pentru o plimbare. Mica mea drumeție a prilejuit culegerea de măceșe și de păducel… Mă simt mult mai fortificat după o delectare de acest gen și regret că nu am mai alergat ceva mai consistent în ultima vreme. Planific de mai multă vreme o călătorie mai lungă în scop turistic și recreativ, dar destinațiile sunt mai multe și nu știu cu care să încep…

Zeița Artemis a plecat pe urmele fratelui geamăn Apollo și misiunea NASA a ajuns pe Lună… Evenimentul este epocal și stârnește multe emoții printre specialiști. Pasul cât de mic ar fi, tot mare îl considerăm pentru omenire, nu? Iar misterele Cerului ne dorim să le deslușim cât mai corect și complet pentru succesul speciei umane… Mă gândeam, în acest context, la profunzimea unui haiku personal: ”stau vrăjit de cer/ multe par a fi, dar nu-s;/ luna nu e stea…”

Ziua Națională a fost sărbătorită corespunzător și a bucurat vânătorii de zile libere… Urez perenitate maximă României și multă sănătate românilor de ziua lor și adresez tuturor versurile pline de înțelepciune ale lui Solon: ” De vrea Zeus și-or vrea zeii fericiți, fără de moarte,/ Țara noastră n-o să piară de pe lume niciodată…” și tot omul de stat atenian, poet și legislator spunea: ” Dat-am la popor atâtea drepturi câte să-i ajungă/ Neștirbind a sa cinste, nici poftind-o pentru mine/ Celor ce aveau puterea – pizmuiți pentru avere – / Nu le-ngăduii să aibă niciun lucru pe nedrept…”

Aș dori să închei cu un sonet personal, cu riscul de a mă repeta, publicat și anul trecut în contextul perioadei Adventului, alături de coronița și lumânările specifice:

“La Naşterea Domnului”:

Naşterea Domnului să vă găsească

cu sufletul curat şi împăcat deplin

şi minunaţi de taina cea cerească:

să iubiţi pe celălalt ca un creştin…

Frumosul staul, magii, ciobanii şi Maria,

Fecioara Născătoare, să le-aveţi

ca o icoană, iar binele nămeţi

să revărsaţi, cinstindu-L pe Mesia.

Şi de ar fi ca Răul să vă dea târcoale,

să nu lăsaţi cumva să biruiască:

priviţi la Pruncul Sfânt ţinut în poale … ,

rugaţi Treimea ca să vă miluiască,

ţineţi zile de post; Hristos e Soare … :

El vrea şi poate ca să ne mântuiască !”

Vă doresc o lună Decembrie 2022 magică, divină și prosperă !

https://radualinbalaj.wordpress.com/2022/11/01/pilastrii-creatiei-premiul-nobel-2022-despre-schengen-si-socrate-lebada-dormind-pe-lac/

Un final de Octombrie 2022 greu de definit, când mai însorit, când mai înnorat și puțin umed, specific toamnelor lungi care îndeamnă la visare sau care prilejuiesc melancolii deopotrivă, și un debut de Noiembrie 2022 în același ton cu zilele lunii plecate. Deși n-aș fi crezut, toamna a fost destul de generoasă și de călduroasă, iar frunzele copacilor și pomilor fructiferi abia acum se scutură și sunt arămii. Mica vegetație încă mai rezistă prin regiunile de șes și datorită ploilor căzute prin grădini, salata și mărarul pot fi văzute firave, dar totuși încolțite și vii, răsărite în urma scuturării necontrolate a semințelor la început de toamnă… Tot gospodarul se străduiește să strângă toate roadele la timp și să pregătească terenul pentru primăvara viitoare. Micul grădinar din mine acționează și el în acest sens, dar încă grădina nu este pregătită pentru viitorul an. Îmi amintesc o constatare splendidă (aforistică) a lui Albert Camus: ”Toamna e a doua primăvară. În acest anotimp fiecare frunză devine o floare”…

După prima decadă a lunii, ziua orașului Oradea ( 12 octombrie ) a fost sărbătorită în condiții de normalitate. Într-una dintre zilele următoare am putut surprinde atmosfera de sărbătoare din zona centrală a orașului… Spre sfârșitul lunii octombrie 2022, de chiar ziua sărbătorii Sf. Dumitru, am spus cu mare emoție un căduros și sincer ”La Mulți Aaani … !” mamei, care a împlinit vârsta de 75 de ani, adică trei cvartale de secol… Mă bucur să o văd în continuare optimistă și relativ sănătoasă și dacă la toate cele bune din viața ei am putut contribui și eu cu un pic, mă declar mulțumit…

Premiul Nobel este unul deosebit de renumit și de râvnit în întreaga lume. Evident, există și contestatari ai acestuia sau persoane care susțin că acest premiu nu mai este ceea ce a fost odată, că unele nominalizări sau premii obținute sunt discutabile. Cu toate rumorile, decernarea Premiului Nobel stârnește în fiecare an emoții deosebite, iar în acest an el deja a fost oferit pentru literatură, pentru pace, fizică, medicină și chimie. Nobelul pentru Literatură a fost oferit în anul 2022 autoarei franceze Annie Ernaux. Opera literară a scriitoarei franceze este în esență una autobiografică, iar textul scrierilor sale devoalează rafinament și acuratețe. Premiul Nobel pentru Pace 2022 a fost acordat în contextul războiului din Ucraina… Activistul belarus pentru drepturile omului Ales Bialiațki, organizația rusă pentru drepturile omului Memorial și organizația ucraineană pentru drepturile omului Centrul pentru Libertăți Civile, un trio memorabil, au obținut Nobelul pentru Pace 2022. Premiul Nobel rămâne un reper al valorilor universale dedicate progresului (științelor), excelenței, creativității, libertății de exprimare și a drepturilor omului. Comediantul Steven Wright spunea cu umor:” Aș face crimă ca să obțin Premiul Nobel pentru Pace”. Așadar, ai grijă la ceea ce-ți dorești… În esență, cu foarte puține excepții, o pleiadă de oameni de știință și de cultură au fost distinși, în ultimul secol, cu fabulosul premiu, în drumul lor spre astre și în aspirația lor către universalitate… Noi, însă, românii, rămânem cu un gust amar; Nobelul nostru e mitul contelui Dracula și se pare că doar el mai atrage de Halloween personalități și magnați ai vremii… Așadar, Happy Halloween … !

Mă tot încăpățânez să visez la călătorii galactice și NASA m-a împins încă o dată înspre o stare de visare cosmică incredibilă… Renumitul James Webb a surprins ceea ce oamenii de știință s-au grăbit să numească pilonii ( stâlpii ) Creației. Eu am dorit să fiu mai poetic și mai profund și am numit imaginea fabuloasă: Pilaștrii Creației ! Imaginea splendidă a unei realități aflată la peste 6.500 de ani lumină distanță de noi se aseamănă cu un Pardos stilizat aflat de pază, un protector al cosmosului și al galaxiei noastre. Putem constata astfel cât de măreață este Creația Ta, Doamne, cât de mici suntem noi și câte lucruri interesante, foarte multe, mai avem de învățat până când vom fi capabili să călătorim prin spațiu, noi, specia noastră, numită ( pe drept oare?!) homo sapiens sapiens… Sau poate chiar un heruvim sau un serafim invizibil păzesc intrarea și ieșirea în și din lumea noastră… De fapt, nici nu mai contează, e vorba doar de imaginația noastră care, zic eu, tot de sorginte divină este… Cu adevărat important este însă a visa, a-ți imagina lucruri care par imposibile și la fel de important este ca aventura omenirii în domeniul cosmic să continue. Per aspera, ad astra, nu? Pe cărările Universului, presărate cu stele și luceferi, rătăcește eul fiecărui visător la libertate, la marea evadare, la călătorii fabuloase…

Zilele s-au scurs pe nesimțite și ne găsim, ușurel, pe final de an… Greutățile cotidiene, financiare și economice, sunt resimțite însă și reclamate de către fiecare cetățean. Speranțele că războiul din proximitatea noastră va îngheța măcar odată cu venirea ”frigului” sunt zădărnicite și lumea tremură la toate consecințele internaționale existente sau care se profilează la această criză continuă și globală din ultimii ani. Buzunarele tot mai subțiri și mai solicitate ale tuturor sunt dovada cea mai evidentă a perioadei foarte dificile pe care o traversăm… Sperăm din nou că România va intra în spațiul Schengen și unii români chiar am merita acest cadou din partea oficilităților europene, dar există și fobii privind o eventuală criză politică în țară sau privind un nou puseu al corupției pe plaiurile mioritice. Puținii lideri obiectivi, bineintenționați și echidistanți sunt prea repede ostracizați de ”cetatea” lor precum Socrate în orașul său Atena. Xenofon spunea în ”Amintirile despre Socrate”: ”Toată viața lui, Socrate le-a dăruit tot cea ce avea mai de preț acelora care voiau să profite, căci i-a făcut mai buni pe cei care poposeau în preajma lui”. Tot el se întreba:”Cum s-a putut, după toate acestea, ca Socrate să fie acuzat?” Socrate a fost acuzat că strică tineretul, dar Xenofon mărturisește că Socrate ”vorbea așa cum gândea”, deci învăța pe oricine cu convingerea că realizează un lucru bun și nu avea din asta vreun interes.

Aș dori să închei cu un haiku personal:

zorior de ziuă:

lebăda dormind pe lac

stuf trezit de vânt…

Vă doresc o luna Noiembrie 2022 superbă, lipsită de griji și prosperă !

Zile umede ale unui final de Septembrie 2022 în care stropii de ploaie nu deprimă, ci bucură deosebit de mult, și un început asemănător de Octombrie 2022 care ne promite o toamnă generoasă și umiditate în sol pentru culturile de toamnă. Mâhnesc doar unele distrugerile lăsate în urmă de furia naturii în câteva localități din țară. A plouat zilnic, ca o binecuvântare pentru tot ceea ce e verde și temerile legate de o secetă prelungită au fost înlăturate. Am întreținut grădina în câteva zile, am cules merele și gutuile pentru viitoarele smoothie-uri și compoturi… Prin curte am putut surprinde vrăbiuțe și câte un pițigoi matinal, porumbei cam zgribuliți și după-amiaza rândunici înșirate pe cablurile electrice de la stradă, pregătindu-se pentru marea plecare. Mi-au mai înseninat clipele de peste zi două ieduțe născute în primăvară care sunt deosebit de jucăușe și cărora le place să fie dezmierdate…

https://radualinbalaj.wordpress.com/2022/10/02/per-pedes-apostolorumcenusareasar-i-p-majestate-turneul-de-sah-si-frunze-de-plop/

N-aș spune că am fost prea harnic sau productiv în această perioadă, dar n-am abandonat și am realizat câte ceva în fiecare săptămână. Sunt bucuros că mă caracterizează naturalețea și că nu sunt cuprins de tulburări de personalitate de care mulți oameni sunt încercați măcar din când în când. Chiar m-am întrebat de mai multe ori dacă actorii de teatru nu sunt bântuiți de personajele pe care le-au jucat… Sau dacă vreodată personajul nu i-a cucerit, nu i-a dominat și nu le-a răpit ulterior ani din viață? Am învățat să apreciez fiecare moment de normalitate și ador micile satisfacții pe care zilele obișnuite ni le pot oferi. Mă străduiesc să zâmbesc din când în când, dar sunt atent tot timpul la ce mi se întâmplă, la tot ceea ce ni se întâmplă… Nu înțeleg de ce și de unde atâta răutate și încrâncenare la unii contemporani, dar sunt convins că mi-aș pierde serios timpul să găsesc răspunsul și nu mi-ar folosi la nimic.

S-a răcorit un pic și chiar este plăcut în natură dacă iubești mișcarea sau plimbarea… Am ieșit de mai multe ori, așa per pedes apostolorum, la marginea localității natale și, ca un bonus, am putut culege ciuperci champion frumoase și bobițe de păducel… Frunzele încep să pălească și mă întreb de pe acum ce va mai urma în anii următori… În unele zile sunt prea matinal, iar în altele, după o noapte în care am stat după miezul nopții pe internet sau lucrând la materialele proprii, prefer să mai moțăi un pic până către orele 8 a.m. Momentan nu am un program fix și încerc să fiu cât mai odihnit și fresh posibil …

Elevii au început noul an școlar și problemele din educație nu au fost soluționate corespunzător. Greutățile întâmpinate sunt reflectate în performanțele școlare și nimeni nu-și asumă responsabilitățile eșecului. Ministrul Educației a demisionat în cele din urmă, în urma unor grosolane acuzații de plagiat, și Cenușăreasa Educație este în căutarea unui ministru care să o scoată la liman… ”Școala trebuie să urmărească tot timpul ca tânărul să părăsească băncile ei nu ca specialist, ci ca o personalitate armonioasă”, observa Albert Einstein, iar Aristotel cu mult înaintea lui spunea:” Educarea minții fără educarea inimii nu este educație deloc”…

În cea de-a optsprezecea zi din septembrie am participat la Hotel Continental din Oradea la un important turneu de șah. Pasiunea mea pentru jocul minții se materializează, chiar dacă mai târziu… Am ajuns la locația evenimentului foarte de dimineață și am fost cooptat la cărarea materialelor necesare de către organizatori. Am acceptat cu bucurie, iar ulterior am petrecut un pic la barul hotelului la un capucino și o apă minerală. Turneul s-a desfășurat civilizat, cum altfel nu?!, și la jumătatea lui mi-a domolit nemulțumirea doar pauza în care am servit o porție de penne cu somon… Aveam doar o victorie din patru partide și ratasem o victorie sigură din cauza unei singure mutări neglijente și inutilă… A doua jumătate a turneului mi-a adus încă trei victorii. Cu patru victorii a fost ceva mai bine decât anul trecut, dar sub așteptările mele. Am avut sentimentul că aș fi putut mai mult, dar asta fusese… Turneul a fost câștigat de către renumitul jucător de șah Dieter Nisipeanu și am fos încântat că am putut să-i salut pe Mihnea Costachi și pe Irina Bulmaga… Șahul înseamnă disciplină, creație, anticipare și răbdare. Presupune respect pentru adversar și este acceptat ca fiind artă, sport și știință… Marcel Duchamp spunea că toți ”jucătorii de șah sunt artiști”…

În acest ultim trimestru al anului 2022 încercăm cu toții să înțelegem forfota generală. Prețurile au crescut neverosimil și cred că începe să se lucreze la gramajul și la calitatea produselor. Științele și cultura nu sunt adorate, deși într-un mod tacit au schimbat fața lumii în care trăim. Se citește destul de puțin și lectura nu este privită ca un mod de viață. Literatura de bună calitate nu prea este înțeleasă și apreciată și întreaga lume freamătă amenințător sub greutatea mulțimilor subeducate…

Vestea suferinței și ulterior a decesului reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii a mâhnit foarte mulți oameni de pe toate continentele. Elisabeta a II-a a fost un garant al stabilității internaționale, un simbol al continuității și progresului occidental. Personalitatea ei, căreia nu-i lipsea umorul, și înțelepciunea însoțită de seninătate și naturalețe au fost dublate de simțul onoarei și al datoriei. Funeraliile ei ne-au amintit măreția unei epoci și a regalității britanice. Majestate, îți suntem recunoscători și nu te vom uita niciodată ! Requiescat in pace ! Timp de șapte decenii Marea Britanie și statele europene au găsit modalități multiple pentru a colabora și s-au inspirat reciproc, iar SUA a fost un aliat permanent… W. Shakespeare punea într-un sonet durerea și neliniștea sa, tipic britanice, privind neseriozitatea și lipsa de conștiință a contemporanilor:”Sătul acum de toate invoc odihna morții,/Nu mai suport să tot implor zadarnic,/ Să văd ticăloșia făcând sorții,/ Credința fluturată-n chip fățarnic,/ Noblețea preschimbată în ridicol,/ Virginitatea grosolan vândută,/ Calea cea dreaptă pusă în pericol,/ Perfecțiunea jalnic ocărâtă,/ Arta, limbă de lins mâna puterii,/ Unealtă-a saltimbancilor cetății,/ Vraci ce îmbracă-n vers păcatul firii,/ Ieftinătatea-n haina simplității./ Aș vrea să-mi aflu moartea, sătul de-atâtea rele,/ Însă murind aș frânge sufletul dragei mele”.

Aș dori să închei cu un haiku personal:

”semn de vreme rea –

frunze de plop se vaită

în șuier de vânt”

Vă doresc o lună Octombrie 2022 plăcută, benefică și senină !

Un final de August 2022 în care încercăm să ne răcorim cât mai mult și să observăm cât mai temeinic frumusețea și măreția clipelor speciale ale zilelor și un început de Septembrie 2022 în care ne dorim să beneficiem pe deplin de mărinimia și autenticitatea debutului de toamnă. Puținii ciorchini de struguri din acest an a trebuit să fie culeși mai devreme din cauza graurilor și a viespilor, iar perele și merele, de asemenea mai mititele, încep să se coacă… Cei câțiva litri de must și de vin vor fi degustați cel mai devreme în iarnă. Picurii de ploaie au binecuvântat pământul în cele din urmă fără a cădea într-un mod exagerat și fără a face distrugeri, cu unele excepții prin țară… Mi-e gândul deja la lucrările de toamnă prin grădină și , din cauza vremurilor, mă miră că frunzele pomilor fructiferi n-au pălit încă. Trena toamnei adie ușurel… Murele native, pe care am insistat să nu le dezrădăcinăm, de la marginea grădinii, au dat și ele vreo patru-cinci pumni de fructe. Recolta e așadar brand local…

https://radualinbalaj.wordpress.com/2022/09/01/trena-toamnei-muze-si-imnuri-un-crampei-de-cer-r-i-p-gorbi/

Vara 2022 s-a scurs încetișor și a adus din păcate prea puține reușite tuturor… Îngrijorările realiste privind instalarea unor noi greutăți economico-sociale plasează în pragul disperării pe mulți concetățeni. Natura însăși pare a nu mai suporta cupiditatea generală umană, iar râurile, fluviile, de parcă ar avea un spirit plutitor, bat în retragere și au ajuns la jumătate din debit… Mărturiile de peste tot pe planetă susțin în unanimitate acest fenomen: la noi, Mureșul și Dunărea arată deplorabil din acest motiv… Poetul antic Ovidius mărturisea despre măreția Istrului și a Pontului Euxin în exilul său la Tomis. De asemenea, incendii de anvergură revin periodic în mai multe zone ale Terrei, șubrezind capacitatea sistemului ecoplanetar de a ne susține și inundațiile din Pakistan sunt devastatoare. Devine evident că actuala paradigmă cultural-civilizațională este falimentară și că doar noi tehnologii vor putea relansa viața vegetală și animală într-un mod sustenabil și eficient. Am fost animat în ultimul deceniu de ideea conform căreia din acest al treilea deceniu al secolului XXI o revoluție generală este posibilă și mi-am imaginat că revoluția va fi generalizată și rapidă măcar în domeniile culinar, auto și telecomunicații…

Elevii vor începe în curând cursurile școlare și îi așteaptă un an școlar dificil și cu multe probleme nesoluționate asupra cărora planează incertitudinile. Se apropie și ziua mea de naștere: voi împlini patruzeci și cinci de ani de exil și aventură pe această planetă luminată de soare… Voi sărbători modest la domiciliu și urarea sigură este cea din partea mamei și probabil a unora dintre prietenii de pe facebook…

Am reflectat de numeroase ori la modul și la tiparele după care societățile umane sunt organizate. Din nefericire, artiștii, indiferent de gen, sunt percepuți ca niște agenți ai unei lumi neproductive, incapabili să susțină, (paradoxal,nu?!), contraperformanțele celorlalți și demni doar de un peisaj muzeistic… Noile tehnologii au excitat mințile tuturor și oferă speranțe chiar și generației tinere. Ele sunt urmate însă rareori din convingere și des din interes. Sunt convins că doar în lumea occidentală există condițiile pentru a se da un upgrade care să marcheze întreaga umanitate, la un moment pe care mi l-aș dori cât mai apropiat, poate grăbit de unele amenințări din lumea asiatică… În rest, cred că stagnarea actuală poate atrage doar alte crize și poate încuraja lipsa de performanță cu efecte negative la scară planetară. Și de asemenea, constat că nu mai există loc pentru Dumnezeu în această lume, dar indiferent că ești ateu sau credincios fără a privi spre … cer, vei constata că ai trăit în zadar.

După înfiorătoarea pandemie, relațiile internaționale s-au înrăutățit dând apă la moară opiniilor potrivit cărora Războiul Rece s-a relansat și reinventat… Recent, Mihail Gorbaciov a decedat lăsând un gol imens și regrete în lumea occidentală. Marea personalitate mondială, singurul lider comunist sovietic adorat în Occident, apelat în ovații uneori cu diminutivul Gorbi, a avut un merit imens în încheierea războiului rece și în evoluția spre democrație a țărilor est și central europene. Dacă Rusia ar fi continuat pe această linie și-ar fi consolidat credibilitatea internațională, ar fi putut deveni o federație democratică și respectată în concertul lumii occidentale, ar fi putut fi acceptată și integrată valorilor occidentale. Cred că ar fi fost într-adevăr magnific și adevăratele valori care aspiră spre normalitate și universalitate din Rusia s-ar fi putut afirma și ar fi putut crea libere… Copilul sărac din Rusia, cu bunici culaci persecutați de Stalin, a reușit la maturitate să arate latura decentă, vizionară și umană a Rusiei. Mihail Gorbaciov a fost providențial ! R.I.P., Gorbi ! Vom reflecta la tot ceea ce ai realizat pentru umanitate și nu e puțin deloc… La prima vedere, pare-se că ai contribuit cu un răgaz de câteva decenii pentru întreaga lume… Bineînțeles că va rămâne controversat și că va fi perceput oximoron, vor fi destui care vor spune că e mai mult decât pare la prima vedere, dar pentru mine tot providențial rămâne. Și ,de regulă, nu există dictatori care renunță de bună voie la putere… E evident, de asemenea, că nu putea fi perfect…

Comunitatea maghiară și-a sărbătorit tradițiile în luna august la Oradea prin înfrățirea cu orașul Debrecen și o frumoasă competiție internațională care a avut în prim plan porumbeii voiajori a adus crescători și columbofili în piațeta centrală orădeană. Concerte de muzică ușoară și simfonică au avut loc cu sprijinul comunității greco-catolice, reunind soliști și muzicieni celebri…

Ziua Limbii Române a trecut și ea aproape neobservată. Literatura a devenit un moft și o excepție. A citi din pasiune sau dintr-o curiozitate sinceră reprezintă o șansă a acestor vremuri și poate transforma pe fiecare om… Mă găsesc cu proiectele personale ”în așteptare”, dar mă consider privilegiat și bogat când citesc cărți interesante. Cred că pot găsi de fiecare dată minime răspunsuri despre ce a fost, ce este și ce va fi în lumea noastră când citesc ceva, iar cartea-mi dezvăluie lucruri interesante precum muzele din Teogonia lui Hesiod care : ”desfată cu imnuri/Sufletul mare al tatălui lor în lăcașul olimpic./Cele ce azi se petrec sau vor fi sau au fost mai-nainte/Spun cu-mpletitele glasuri; izvor nesecat le e gura/Sunete dulci revărsând. Părintescul palat al lui Zeus,/Fulgerătorul cumplit, cum surâde când glas de zeiță/Dalb ca un crin se răsfiră pe ninsul Olimp și-n lăcașul/Nemuritorilor ! Eternele glasuri glorifică-n cântec/Neamul zeiesc care merită primul cinstire deplină”.

Pe la Oradea am mers în câteo zi pe săptămână, iar urbea pulsează în ritmul ei. Într-o sâmbătă am petrecut de dimineață prin zona centrală, apoi am stat vreo două ore la bibliotecă și am savurat un capucino, o apă minerală și un croissant cu vanilie și afine la Piața 9, o locație cochetă chiar dacă în afara zonei centrale a orașului…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

om însingurat –

un crâmpei de cer

și nicio veste…

Vă doresc o lună Septembrie 2022 benefică, prosperă, sublimă … !