Zile ale unui final de Ianuarie 2023 petrecute cu nedumerirea privind temperaturile atât de prietenoase, de îngăduitoare, și un început de Februarie 2023 în care sperăm să vedem și pe la șes mult așteptata zăpadă… Abia au existat câteva zile cu dimineți mai răcoroase și umiditatea a menținut prin curți, grădini și pe plaiuri noroiul care s-a încăpățânat să se evidențieze peste tot. Mica vegetație, într-un mod incredibil, încă mai trenează, iar mai multe necunoscute se profilează în privința efectelor și evoluțiilor din spectrul schimbărilor climatice… Din câte am observat, animalele nu sunt deranjate de zilele mai călduroase, iar oamenii preferă și ei în general situația, deși cheltuielile la energie sunt situate, în mare măsură, la aceleași cote. Timpul a zburat incredibil de repede în această primă lună a anului, iar eu am fost mai puțin activ decât eram în mod obișnuit… Încerc într-o oarecare măsură să mă regăsesc și să mă restartez dacă este posibil; dacă ar depinde de mine totul aș fi mult mai departe, dar nu vă îngrijorați: nu e vorba despre depresie, însă la câteva luni o mică indispoziție tot își face locul. Din acest motiv, mai cânt din când seara la muzicuță și mai rotesc ușurel mânerul unei cutiuțe muzicale handmade…
Am încercat să mă bucur cât mai mult de aceste zile din an, realizând sarcini minime prin curte și grădină, citind sau făcându-mi ordine printre cărți și souveniruri… O vizită a unui amic, fost coleg, colecționar împătimit de fotografii de epocă, m-a obligat să-i prezint localitatea natală care a păstrat foarte puține elemente arhitectonice, dar este locuită permanent încă din neolitic. Optimismul meu privind evoluția și maturizarea umanității a fost îngenuncheat net, iar acum nu-mi rămâne decât să visez la un alt deceniu mai epocal, la un alt eon mai favorabil și mai măreț…
Un eveniment care a avut loc la Oradea l-a adus pe renumitul analist Armand Goșu pentru susținerea observațiilor sale pertinente și profesioniste privind evoluția deosebit de îngrijorătoarei înfruntări militare care are loc în Ucraina. Am fost de acord cu expunerea dumnealui, cred că războiul din Ucraina riscă să se agraveze și mai mult și să degenereze într-o confruntare deosebit de sângeroasă de ambele părți, în plan militar și civil, lăsând această țară haosului, incertitudinii și dezastrului umanitar… Neliniștea mea este la cote maxime, deplâng soarta poporului ucrainean, cred că armata agresoare poate învinge, în cele din urmă, cu grele pierderi apărarea acestei țari în ciuda eroismului ucrainean, dar nu poate convinge și nu poate oferi ceva constructiv, palpabil și util umanității și lumii civilizate. Din punctul meu de vedere, conducerea Rusiei a profitat de statutul internațional incert și slab definit al Ucrainei și a avansat eventualele litigii pentru a justifica această agresiune înfiorătoare. Nu este loc acolo pentru afecțiune, pentru sentimente fraterne… Cruzimea și moartea sunt sădite și zidite zilnic în inimile și mințile tuturor, transformând totul în jur în ruine. Și ceea ce este și mai grav este faptul că acest cumplit conflict creează metastaze peste tot pe mapamond dovedind că nu este singular și poate nici întâmplător… În locul înfloririi științelor, a culturii și a artelor, în proximitatea României are loc un război îngrozitor , în mare măsură de factură clasică, inutil și deosebit de păgubos pentru toată lumea. Într-o situație de acest gen e nevoie mai ales de simplitate și de sinceritate așa cum sunt surprinse acestea în versuride Arhiloh ( sec. VII î.e.n.) în fragmentul 22: ” Nu râvnesc la a lui Gyges viață-mbelșugată-n aur/ Nici nu mă cuprinde zelul faptelor dumnezeiești,/ Nici doresc plin de-admirare bunurile tiraniei;/ Toate astea sunt departe de-ai mei ochi, de gândul meu.”
Într-o altă zi am dat curs unei invitații primită pe email la o conferință organizată de comunitatea baptistă de la universitatea orădeană Emanuel, una dintre cele mai mari comunități și universități confesionale din Europa și sud-estul european… Subiectele abordate au conturat și definit ideea antreprenoriatului social, adică acele activități antreprenoriale care au un efect cât mai rapid și mai benefic în rândul familiilor și comunităților, creând bunăstare și stabilitate, dar mai ales combătând sărăcia. Conferința a adus în discuție și impactul pozitiv pe care l-ar aduce întoarcerea în țară doar a unei părți din diaspora românească având la bază know-how-ul acumulat în străinătate. Comunitatea baptistă, neo-protestantă, are o frumoasă tradiție în Transilvania, are numeroși oameni de afaceri și intelectuali de înaltă ținută și educație… Cu toate acestea viața spirituală autentică a intrat peste tot într-un con de umbră, o parte a adepților acestor culte nereușind să adecveze și să armonizeze complet noile evoluții tehnologice și modul de viață modern la minimele cerințe impuse de crezul mărturisit la botez. Astfel aceste aspirații simultane au intrat în coliziune și au produs grave involuții spirituale și accentuate episoade materialiste și spiritiste… Viața spirituală neo-protestantă se găsește, într-un mod paradoxal, în aceste momente de relativă prosperitate materială și de libertate intelectuală și confesională, fără precedent în istorie, într-un moment deosebit de critic, riscând intrarea în rutină, în derizoriu și în banalizare… Din aceste motive e tot mai departe de noi porunca divină: ” Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți” sau învățămintele afirmației biblice: ” cine poate face un bine și nu-l face, păcătuiește !”
În după-amiaza aceleiași zile, nu am putut rezista unui subiect propus de doamna Valy Ceia, o valoroasă și rafinată profesoară universitară în litere, o iubitoare a limbii latine și a culturii greco-romane… ” Cultura, între idealuri și ignoranță” susținută la Muzeul Țării Crișurilor, a analizat originile culturale ale umanității, etimologia indo-europeană a cuvântului, însemnătățile și reperele perene și profunde ale culturii universale, fără a discrimina ceva… Am asistat la un excurs magnific și plin de șarm cu raportări numeroase la observațiile cele mai pertinente ale celor mai importanți gânditori din toate epocile. O mică surprindere m-a străbătut când în prezentare au fost avansate ca prime manifestări de identitate culturală progresele din neolitic, deși oarecum am putea spune că într-un plan destul de generalizat și uniform unele evoluții culturale, de cultură materială și de animism spiritual identice, au avut loc încă din paleolitic.
De asemenea, nu a fost evidențiată cultura tehnică actuală în alăturare cu conceptul general al definirii culturii universale actuale și la ignoranță/nerealizări nu au fost menționate fenomenele subculturii/subculturale și ale kitsch-ului evidențiate tot mai frecvent în plan local și internațional. Din păcate, nu s-a vorbit nici despre un set de valori și de principii culturale necesare. Oricum , mărturisesc că am rămas impresionat de rafinamentul abordării și de multiplele direcții de analiză într-un mod abstract și inedit, de teoretizarea și analizarea unui concept atât de vast și de important… În ultimă instanță, suma manifestărilor culturale, materiale și spirituale, evidențiază și definesc o civilizație umană. Într-un poem personal în vers alb mi-am expus cu durere pașii ratați sau amânați de umanitate, trenările eterne și păguboase: ” și totuși, unii sperăm că într-o zi/ Vom putea spune ”Stop”/ Remodelând frumosul din noi./ Mulțimi nedefinite dorind să urce/ Cascade celeste necunoscute./ Doar un progres ”verde” va reuși/ să înece ferocitatea din noi./ Când se vor găsi răspunsurile, soluțiile,/ Vom constata că totul este accesibil/ și simplu de miliarde de ani…/ Până atunci…, Călătorule,/ hrănește-te, păzește-te, visează și speră !”
Aș dori să închei cu un o epigramă personală:
” Pe limbă-aveam să-i spun ce merita,
Dar un alt gând de la nivel superior,
Mă lustruia; deși n-aș vrea, n-aș garanta:
” Amice, ești idiotul cultural și carnivor !” ”
Vă doresc o lună Februarie 2023 splendidă, inspiratoare și deosebit de prosperă … !
-->
Comentarii
Da, mulțumeeesc ! Nu am mai știut mai nimic despre dvs de ceva vreme... Credul nu aș zice că sunt; poate ușor naiv câteodată, visător însă sunt peste poate... ! Drept să vă spun: m-aș așeza, iar dacă n-o fi loc... , caut prin tot Universul și tot mă așez pe undeva ! Că doar sunt/suntem Călător/Călători, nu? ( atenție la forma corectă - așeza/așează; sunt sigur că va alunecat e-ul pe tastatură)... Cu prețuire, Radu-Alin !
Mulțumesc ! Sunt foarte utile și inspirate clipurile atașate de către dumneavoastră !