Postările lui CIOBOTARIU MARIA (142)

Filtrează după

La marginea țărmului

9383102062?profile=RESIZE_710x

Marea îmbrătişează nisipul sub soarele apusului.
Pașii noștri au rămas adânciți în memoria timpului,
La marginea țărmului pe-o fâşie îngustă de pământ
Murmură vântul pe valuri în singurătate.
Țipete de prscăruși brăzdează cerul
Prin razele de luminǎ și jocul de culori.
Neliniștite gânduri purtate în adierile de vȃnt
Tulbură simfonia de tǎceri.
Între maluri vechi şi reci străbate cântecul,
Celor două dorinţe călătorind…
Purtate de îmagini schimbătoare
Pulberi de argint cad peste priviri.
Urmăresc vapoarele ce intră în port
În orizontul luminat de razele lunii
Ai plecat rătăcind în urma furtunii de nisip
Dragostea e o căutare liniştită fără sfârșit.
Citeste mai mult…

Ești răsăritul meu de soare


9197992078?profile=RESIZE_710x

Merg pe urmele pașilor tăi ...
Unde vânturile se despart la margine de drum
Și soarele străluceste cu putere
Pe cerul albastru şi senin.

Privesc cum ninge cu flori de măr
Iar din depărtare se aude un sunet ușor de vânt.
Pădurea mă cheamă în adâncul ei sublim
Când în suflet a început să picure-întristarea.

Pe parfumatele poteci, de alb şi de izvoare
Iubirea este cuvântul sfânt ce-mi dă curaj
Aş vrea s-alerg, să strig, să te ajung...
Dar clipele se risipesc în pribege vânturi.

Paşii tăi străbat străine pământuri
Căutând nemărginirea...poveştilor de vis.
Dac-aş putea aş întoarce timpul înapoi
Acelaşi dor nestăpânit, aceeaşi taină am trăi
în două emisfere dintr-un gând.

Eşti un mister şi-n suflet veşnic te ascund
Eşti răsăritul meu de soare
Tu îmi eşti lumina și lacrima,
Când ochii mei zâmbesc de dor...

Citeste mai mult…

O nouă zi

9119604058?profile=RESIZE_710x

Picături de ploaie cad la geamul meu
Și soarele se ascunde ca un gând.
O mare de valuri cerul pare,
Ca o veşnicie... de tăceri.

Clipele se arată mereu închise
Iar vântul trece în zona de suspin...
Zarea e cuprinsă cu scântei de argint
Iar luna adoarme încet în ceaţa nopţii.

În seara asta, stelele au dispărut
Se ascund după vălul de mătase
Pare un vis de primăvară
Cu iarba şi mugurii, fluturi albaștri, în asfințit...

Privesc universul dintre mine și tine
Deși poartă cu sine întreaga povară a furtunilor
Ca o vioară cântă sufletul, peste gândurile curate.
O nouă zi se arată în zori cu sclipiri de rouă.

Citeste mai mult…

Colțul meu de cer

9049474856?profile=RESIZE_710x

Cuprind îmbrăţişarea la margine de vise,
Când stropii de ploaie se vor izbi uşor,
De umbra din fereastră în colțul meu de cer
Iar chipul tău din rouă înfloreşte.

Te-nfăşoară vântul prin iarba înverzită,
Norii se adună din clipa risipită
Cu răcoare dulce în pragul dimineții
Și timpul împleteşte clipa fericirii.

Alerg mereu spre tine să te întâlnesc
Adunând cuvinte-ncrucişate
Când privirea ta mă cheamă
Trecând peste tăceri cu şoaptele arzând.

Cărări neumblate străbatem amândoi
Adunăm diamante din rouă în clipa nemărginită
Fluturi de mătase prindem din zbor
Și zâmbetul tău strălucește sub razele iubirii.

Citeste mai mult…

Surâs nevinovat

8771490660?profile=RESIZE_710x



Tăcerea poate spune multe
Cuvinte ce-n noapte înmuguresc
Și izvorăsc din ape nesecate
În zorii zilei ecoul lor ne cheamă.

Răsună-n zare glasuri de copii
O picătură divină de surâs nevinovat
Și uiți clipa ce-a zburat pe lângă tine
Când soarele ne privește printre nori.

O ploaie rece aseară a căzut
S-a aşezat pe flori înmiresmate
Vântul parcă ne zâmbește…
Alungând tristeți din lume adunate.

Citeste mai mult…

Pășim tăcuți

8722513871?profile=RESIZE_710x

Vechi scrisori, eu azi vă recitesc
Păstrați povești ce-au fost odată
Iubirea de demult, parfum al tinereții
Visul meu era aşa de-ndepărtat...
Las gândul să mă poarte prin anotimpuri ce-au trecut
Cu flori presărai cărarea aşteptării
Din raze de soare şi drag de viaţă
Când freamăta pădurea pierdută-n zări departe.
Ploi reci cădeau în nopțile cu lună
Tu, care porţi cu tine, atâta amintire
Mai baţi acum la porţile-nvechite,
Din depărtarea vremii atât de liniştită…
Păşim tăcuţi pe drumuri diferite
În apropiata primăvară, pe câmpuri înverzite
Cu flori şi lumină țesută-n vraja ei
Iubirea noastră pare surâsul din durere așternut pe față.

Citeste mai mult…

În umbra nopții

8624019688?profile=RESIZE_710x

 

În umbra nopții

 

 

Suspină vântul în umbra nopții

Nu-l știe nimeni când el poartă a visurilor urme

Și plânge adesea când soarele apune.

 

Zădarnic încerc să te alung cu o privire,

Același gând mă duce, prin cântec de iubire

Mereu te scriu în versuri și te caut în dor.

 

Mi-e teamă să nu te pierd în lumina zorilor.

Cuvintele aleargă în tainică chemare

Să fiu doar eu cu tine, sub liniștea neatinsă.

 

Azi privesc, când apari și dispari...

Să-mi dezlegi cuvintele uitării din lacrimi și tristeți.

Las ochii mei să vadă cărarea depărtării.

Citeste mai mult…

Din umbra înserării

Pășesc desculță pe plaja pustie
Linistea noptii se resimte în jur.
Plouă cu stropi mari ce se aștern pe trupul obosit
Gânduri răvășite, pline de emoții tulbură amintirile.
Cuvinte neștiute de nimeni coboară din senin
Te privesc plângând în zarea nesfârșită,
Din umbra înserării ce cuprinde țărmul.
Acelasi gând mă duce spre tine…
Îți caut chipul blând, dar nu-ți zăresc privirea
Cresc umbre cu aripi negre-n noapte.
Numai vântul sălbatic se aude-n șoapte
Timpul trist aleagă spre mine.
Caut cuvinte să m-aline, luna mă privește îngândurată.
Te-am visat pe malul mării așteptând…
Trupul tău de flăcări cuprins, părea de neatins.
Ducând cu tine pedeapsa  iubirii.
Citeste mai mult…

Printre versuri și ninsori

8497020083?profile=RESIZE_710x

Te-am căutat în lumea poeziei,
Printre versuri și ninsori ce se aștern pe umbra ta.
Tristetea mă cuprinde în noaptea când cuvântul tace,
Cad stele din lacrimi reci, adunate de timp.
E întuneric afară, iar secundele trec mai ușor,
Când scriu despre tine și primăvara noastră.
Tristețea mă cuprinde sub privirile lunii
Mi-e chipul tău străin într-o lume ce visează.
Pe-o aripă de nor poemul încă arde
Te-am renăscut în versul meu
Din clipa de uitare și de dor
Când vântul șuiera în zare, într-o iarnă de gheață.
Mulțimi de gânduri se-adună în versuri,
O lumină târzie cade peste foaia albă
Iar pașii obosiți aleargă-n pustiu
Căutând începutul ce vine spre mine…
Citeste mai mult…

Noian de amintiri

8082016484?profile=RESIZE_710x

Urmele paşilor ce trec prin viață
Se adună pe a sufletului cărare
Iar pulberea mişcătoare, gând necontenit
Noian de amintiri ce trec spre infinit.
 
Prin secole, atât de vii rămân toate,
Răzbate vocea cristalină învăluind adâncul
Fâşii de nori umbresc adeseori pământul
Paşii poartă anii mei, cu aripile în zbor.
 
Este o nouă dimineaţă, un răsărit de soare,
Senină revărsare a dorului de viaţă.
Încălzește lumea după un somn în noapte,
O nouă zi speranța îşi împarte.
 
Raze de lumină şi gândul neînvins
Frunze în straturi, de vânt şi ploi purtate.
O dulce bucurie, lacrimă-n privire
Să fie împreună din nou la hotar.
Citeste mai mult…

Aproape de visare

 

Ecoul e chemarea,

Aproape de visare.

O ascult  într-un târziu. ..

Mă atinge vântul cu aripi febrile.

Tresar la căderea unei frunze încă verzi

Se așează lin pe-o petală

De crizantemă  parfumată

E o dimineaţă caldă, dulce

Sub aromele de gutui și mere.

Totu-n jur e numai soare

Se aud glasuri de copii

Prin labirinturi şi unghere colorate.

Dorul îmi croieşte un gând

Din cuvântul împlinit al toamnei.

Un căutător din întâmplare

Cuprinde liniştea care mă sfidează

Un tril de păsări trezite

Păstrează distanţa dintre noi

Cerul e albastru iar vântul...

Interpretează sunetul flautelor

Zâmbetul se întipăreşte pe faţa lui,

E fericit pentru prima oară…

Citeste mai mult…

Miracolul toamnei

8022460258?profile=RESIZE_710x

Un nou anotimp ne așteaptă,
Cu veșnicia schimbătoare
Adună în ani, rând pe rând
Culori nemuritoare din falnicul veșmânt.
Se-mbracă-n neliniști ziua, de dimineață
Caută din așteptări câte-un răspuns
Decorul unui singur ceas ce bate-n turn
Și-n goană aleargă vântul la zenit.
Atinge o clipă la margini de vers,
Risipind bruma sub cerul fermecat
În stropi de lumină picurați din cer
Pe care lacrimile ploii le adună.
Raze de lună, aprinse din înalt
Un văl de magie din ochii timpului
Ascund izvoarele cu ape dulci
Flăcări arse din scrum ce fac scântei...
Citeste mai mult…

Pădurea mea

8009002498?profile=RESIZE_710x

Mă întorc la tine, pădurea mea cea dragă
Să-ți mângâi copacii cu aripi de vers
Când vântul rece brumele a cules
Să fiu ca o văpaie ce arde-n luminiș.
Simt liniștea-nserării pe cărări pustii
Sub stropii mari de ploaie ce cad neîncetat
Mă cuprind melancolii, când mă gândesc la tine
Și cerul îmi pare vinovat…
Tu îmi ești cântec, vioară de argint
Ce mângâie cuvântul unindu-mă cu zarea.
Se văd lumini și umbre pe pământ
Pășesc cu grijă prin templul plin de frunze.
Citeste mai mult…

Vers înmugurit

7965306093?profile=RESIZE_710x

 

Mă opresc la o margine de pădure,

să ascult cântecul izvorului

și murmurul vântului

ce se revasă

peste aerul înmiresmat

o noapte întunecată

cu stele ce s-au stins

mă simt pierdută în gânduri

și regăsită în umbre

în clipe de neuitat

trăite doar de noi

te simt aievea,

ești la un pas de mine

cu ochii de smarald

și glasul abea șoptit

când vraja mă cuprinde

și mă aruncă-n gol,

aștept luna să răsară

pe bolta cerească

număr petală cu petală

din floarea de cireș

spun o rugă în gând

îmi las visarea, până-n zori de zi

fiindcă sufletul îmi plânge

peste versul înmugurit

 țesut cuvinte brodate cu perle

așezate în armonie,

metafore și epitete

le-am zămislit

din lut și apă stătătoare,

cu verde amestecat

străbat fără-ncetare,

întinderi nesfârșite printre păduri de brad.

Citeste mai mult…

Lumini albastre

Lumini albastre

 

Cad stropi reci

peste amintiri noastre

din senin cerul

mari răspndește speranțe

sculptand în inimii

cununi de culori

din focul tainic reaprins

în clipele unei zile

macii roșii plini de rouă

ne-mbrățișează din câmpii

fâșii de lumi multicolore

se desprind din zare

și pătrund în privirile vremii

revărsnd din lumini albastre

și  stropi de cer

din verdele câmpului

la hotarele universului

într-o  tainică cetate

 lacrima Iubirii cade pe pleoape

 din timpuri adunate

din poveștile vieții

prin vene pulsează credința

înflorește în ploi de iubiri ...

Citeste mai mult…

Tinerețea din petale

7384098085?profile=RESIZE_710x

La început de vară
parfumul de crini, pluteşte
în fericirea noastră
clipe de magii
se prind în valsul vieţii
și cerul e cuprins în curcubeu
din albul dulce al visării
trec clipele ca o săgeată de foc
în jurul nostru
marea adună veşnicia
din infinitul larg în imensa măreţie
pe cer pescărușii liberi
zboară fără încetare
soarele și-a revărsat din veacuri,
eternul legământ
departe de vânturi,
umbre terestre
coboară pe ţărmuri de nimeni ştiute
am strâns pe rând, uitări și regăsiri...
din culoarea florilor de trandafiri am cules
tinereţea din petale
sub foşnetul frunzelor plăpânde
în albastrul depărtării se văd aripile fluturilor
ce dansează pe poteci şerpuitoare,
sub norii albi şi razele stelelor.

Citeste mai mult…

Visul nostru fără nume

7210073474?profile=RESIZE_710x

 

Adun din filele timpului

partea de cer

din care ploile cad

să recunosc cu ochii liberi

frumusețea unei primăveri

când florile de măr

îmi bat în geam

și berzelor se întorc

în cuiburi

să privesc îndelung

câmpiile înverzite

și pădurile

cum își despletesc ramurile

iar fluturii cum zboară

în lumină soarelui

și-n oglindă stelele ce cad

pe undele lacului

șoimii aripile își deschid

într-o rătăcire oarbă

sub tălpi vibreză un fir de iarbă,

într-un ochi de ploi

visul nostru fără nume

îmi doresc să fie-n lume

peste clipa ce aleargă

printre strunele viorii

Citeste mai mult…

O toamnă târzie

O toamnă târzie

 

 

Se aude un cântec atins de jar

Un vers se prelinge pe rana închisă

O lacrimă rătăcită ce cuge-n zadar

Pe pașii pierduți în tăcerea nopții

 

Triste chemări răsună pe alei

O clipă ce strigă să afle misterul

Iar noaptea suspină sub felinarul aprins

În parfum de trandafiri scăldați-n lumină

 

O toamnă târzie mă-nfioră

O floare înflorită întâia oară

Un trecător, cu chitara în mână

Pășește pe cărări uitate-n amurg.

Citeste mai mult…

PLETORISMUL PETALE DE CUVÂNT – CRONICĂ LITERARĂ

IMAGISTIC AL POEZIEI MARIEI CIOBOTARIU

Născută pe plaiuri botoșănene, plămadă a arealului care a dat culturii românești atâtea valori, Maria Ciobotariu pare să se fi maturizat în același creuzet de porțelan în care s-a închegat poezia populară.

Prezentul volum este un cronolog existențial, inegal răspândit în anotimpuri și vârste și ne transpune edenic într-un tărâm al dragostei împlinite. Este, dacă ar fi să-l autodefinească, "Un poem închinat timpului".

Dulce cântec, pictată în calde culori de pastel, poezia ei emană parfumuri, e catifelată, e melancolică și îmbie la visare: " E târziu și pașii mei se pierd/ în umbra serii"..../"...ceru-i o oglindă".../ "...acolo, tu îmi ești lumină"..."când soarele apune în priviri"... Sunt frânturi din poemul "În liniștea serii", un lait-motiv parcă al stării de regret în fața trecerii ce amprentează întregul volum. O iubire pierdută, poate trecută în lumea umbrelor... o urmărește și sensibilizează perpetuum pe autoare "chipul tău, o fotografie/ cu o lacrimă a neînțelegerii mele/ poartă parfumul/primăverilor de altădată (Amintirea ta). Surprinzător este cum tristețea-i este estompată de epitete cromatice (floare roșie, porți albe, zorilor albastre, petale albe, păsări albastre, fluturi albaștri, fulgii albaștri) de metafore luxuriante (sufla-n viorile de vânt/, buchet de raze multicolore/, mă scald în aroma palmelor/, pe albe cărări/la margine de suflet/) de comparații exotice (Luna o floare galbenă).

Multe cuvinte și expresii revin obsesiv tocmai pentru a reda complexitatea lucrurilor simple. De altfel, vântul, ploaia, norii, stelele, luna, curcubeul, fluturii, viorile fac parte dintr-o pinacotecă campestră prin care este definită iubirea. Din această colecție de imagini, rustică, nu pot lipsi păsările (zbor lin de porumbel, pescărușii străbat cerul, cântec de privighetori), animalele (cerb cu glasul cristalin sau căprioara).

Dar dragostea nu este întotdeauna un lucru abstract, iar pe ici, pe colo scapă în clar-obscur din centura castității:" ține-mă lângă tine/ în amintirea primei iubiri/ când pășeam/ prin pădurea cu stejari/ în cea mai frumoasă zi de mai"(Floare roșie). Apoi, revine cu literă mare, aș spune: "E luna Mai.../ Și mireasma iubirii străbate/Alungă norul liniștii deșarte/ Din covorul de timp" (E luna Mai). Sau: "sub cerul nobil de opal/ umbrele nopții/ prindeau să se întindă/ pe plaja unde noi/ ne-am cunoscut/ cuprinși de vraja/nisipului fierbinte" (Cânta la țărm o mandolină).

Căci poemele prezentului volum fac parte dintr-un panteon al dragostei, din care nu poate lipsi dragostea maternă "sufletul de dragoste-mi cântă/... din ochii mei de mamă / cu iubire sfântă" (Iubire

sfântă), "E atâta soare şi atât de bine/ Când vă privesc pe voi, copile/ Cu voi e tinereţea mea şi dorul"/, sau dragostea față de părinți şi artefactele rămase în urma trecerii lor, "un singur loc/ de care-mi este drag/la casa părintească."(Mirajul nopții), "vântul îmi aduce întruna/ tăcute șoapte/ și dulci mângâieri/ la casa părintească, nimeni nu-i/...și o lacrimă îmi umezește fața" (La casa părintească). Surprinzător este că dragostea de mamă este singura care implică un sentiment de îngrijorare, după cum reiese din aceste fragmente ale unor poeme dedicate celor două fiice: "în curând vor bate la fereastră/ fulgi albi din orizonturi."(De ziua ta!) sau "mă sperie/ninsorile neașteptate/când fulgii vor acoperi/potecile umblate (Ninsori neașteptate). Iar dragostea e diferită, în funcție de anotimpuri şi vârste care se întretaie, se împletesc şi se definesc una pe cealaltă: "voi scrie versuri/ pline de iubire/despre anotimpuri...(La braț cu primăvara), "cu veri arse de soare și iubiri,/toamne cu brume și nostalgii,/ierni troienite de doruri (Un zbor peste timp), "renasc clipele trăite/în braţele primăverii/...mă văd copil,/ în satul de lângă Prut" (Parfumul copilăriei), "în ochii mei verzi,/ toamna se arată/ iar glasul vremii/ nu știe să mintă/ pe cer se aprinde/ o nouă lumină..."(Zboruri deschise) "respir a doua tinereţe/ într-o trecere prin vreme/ voi alerga să prind răsăritul(Se aude colindul), " la tâmple am pus fire de argint/ din cosițele lunii și clipe din/ iubirile pierdute"... (Ritmul unui cântec) și exemplele ar putea continua...

Şi, în sfârşit, pentru că prezentul auctorial al Mariei Ciobotariu este timpul unei frumoase vârste, dragostea ia o turnură corespunzătoare:"Te-am întâlnit într-o iarnă târzie,/.../Când se așterneau ninsorile între noi/ Pe lacrima zidită-n privire.", "Mergem la braţ cu timpul nostru rece/ E prima ninsoare sub alb curcubeu /... Să mai chem iubirea, e

în zadar..../ rămânem iarăși singuri/ Sub lumina unei stele ce apune,/ Pe înaltul necuprins." (E prima ninsoare). Poezie a dragostei trăite și împărtășite în anotimpuri și vârste, a împlinirii ei prin apariția urmașilor, a regretului după stampe ale trecutului ei, bucuria parcurgerii, cu urmele de întristare în fața irepetabilității clipelor memorabile exprimate prin metafore și imagini plastice, face ca poezia în sine să fie de factură romantică (...) Figurile de stil clasice se rostogolesc pletoric în poemele Mariei Ciobotariu, încântă, uimesc și prosternează, ceea ce a făcut ca poezia ei să fie intens premiată la concursurile de gen din țară și străinătate, făcând-o cunoscută și apreciată în mediile culturale în care fiinţează.

Dr. Alexandru Nelu Huidici-scriitor

Citeste mai mult…

O lungime de timp

7157900901?profile=RESIZE_710x

 

Adun cuvintele pierdute,

Să le fac buchete de flori

Pe scara timpului

Pentru secunda de fericire

Care aduce mai aproape luna mai

Cu strălucirea violetului de seară

Un mister al nevăzutului apus

O  taină, murmurul de vânt

Prin ploaia ce curge în aerul pur

Pe ochii nevăzuți ai lunii

Din oglinda primăverii

Cerul întreg e cuprins de raze

Un spațiu plin de strălucire

În magia celor scrise

Din trecere am căutat

Între maluri de ceruri

Dezlegând misterul

Drumurilor înfundate

Pe ulițe și pe poteci abandonate

Oriunde s-ar afla

Înainte sau după noi,

Este la o lungime timp.

Citeste mai mult…
-->