Din umbra înserării

Pășesc desculță pe plaja pustie
Linistea noptii se resimte în jur.
Plouă cu stropi mari ce se aștern pe trupul obosit
Gânduri răvășite, pline de emoții tulbură amintirile.
Cuvinte neștiute de nimeni coboară din senin
Te privesc plângând în zarea nesfârșită,
Din umbra înserării ce cuprinde țărmul.
Acelasi gând mă duce spre tine…
Îți caut chipul blând, dar nu-ți zăresc privirea
Cresc umbre cu aripi negre-n noapte.
Numai vântul sălbatic se aude-n șoapte
Timpul trist aleagă spre mine.
Caut cuvinte să m-aline, luna mă privește îngândurată.
Te-am visat pe malul mării așteptând…
Trupul tău de flăcări cuprins, părea de neatins.
Ducând cu tine pedeapsa  iubirii.
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->