Ne naștem fără să vrem.
Din (ne)voia dragostei de-a fi.
Verbe ale lui Dumnezeu.
Închise pe viață în pușcăria unor sustantive.
Comune.
Ori proprii.
Destinul face diferența.
Și faptele.
Uneori, doar intențiile contează.
A fi. A avea. A vrea!
Deplasarea lui Adam și-a Evei spre Paradisul pierdut continuă.
Roșu(l).
De la rogvaiv-ul speranțelor pierdute...
Unde?
Undeva, în viitorul anterior.
tăcerea de aur
din preajma poeziei
rest de Dumnezeu
Costel Zăgan
Dragă Kitty confirm
nici eu nu dau înapoi în fața adevărului
și înaintez împotriva minciunii boala secolului
eu sunt neastâmpărat tu ești neastâmpărat el este neastâmpărat
ea își scrie amintirile din copilărie ca un om mare
din toate punctele de vedere
dureroase și atât de neplăcute
și-atunci
i-au zis
pur și simplu
Surioara lui Kafka
Costel Zăgan, LITERELE TOAMNEI NOASTRE, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024
Domnul de (ne)voie
Lancelot fără cupa
Graalului său
Costel Zăgan
Serghei Esenin mă întorc la tine
Serghei Esenin lumea-i o curvă
mi-e rău de toate și mi-e bine
nu am ce face parcă toate turbă
Serghei Esenin lumea-i o curvă
iubesc totul și totul mă trădează
totuși parcă mă ajung din urmă
în pustiul lumii nu găsesc o oază
Iubesc totul și totul mă trădează
mi-e rău de toate și mi-e bine
îndes în traistă poezia-mi trează
Serghei Esenin mai bolnav de tine
Serghei Esenin lumea-i o curvă
totuși n-aș lăsa-o încă-n urmă
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
Nici azi iubito nu pot trăi fără tine
nici azi dragostea nu-mi dă pace
toate se scaldă însă în aur și ruine
Dumnezeu calcă albastra carapace
Nici azi dragostea nu-mi dă pace
nici azi totuși pământul nu-i acasă
spune-mi iubito poetul ce mai face
și ce nefericire viața-i mai apasă
Nici azi totuși pământul nu-i acasă
toate se scaldă însă în aur și ruine
numai de mine niciodată nu-mi pasă
nici azi iubito nu mai pot trăi fără tine
Nici azi dragostea nu-mi dă pace
ce înger aș scoate din tine drace
Costel Zăgan, Cez(e)isme II
Poetul riscă toamna
dar nu curge pică
pur și simplu
pică frunza
galben de Bacovia
adică
COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005
Scriu
adică
strâng
firmituri
de
la
cina cea de taină
Costel Zăgan, Poeme polițiste
în căutarea
adevărului pierdut
eu tu el și ea
Costel Zăgan
Dostoievski-i exilat
doarme-n comedie
a căzut din cer în pat
să se înalțe ca să fie
Doarme-n comedie
somnambul cu ora
de moartea o să-l ție
da-se-va tuturora
Somnambul cu ora
a căzut din cer în pat
el sau doar Pandora
Dostoievski-i exilat
Doarme-n comedie
una lui și restul mie
COSTEL ZĂGAN, CEZEISME II
.jpg)
Am impresia dragilor că mă prelucrează
madam poezia de-mi merg fulgii cu tot cu
sau fără aripile mele rablagite și supersonice
scriu și zbor de pe-o dugheană pe alta a poezie
fulger ambulant
nu citiți în timpul zborului
între romanul zilei de ieri
și
apocalipsa unei poezii de dragoste
n-are loc niciun înger
răstignită între două ceruri dragostea
iluminează totul
orbit dau cu capul în Nirvana
fără să vreau
am să-mi las aripile
la pagina asta între sânii iubitei
poate scap cu-atât
Costel Zăgan, Erezii second hand, 2014
Toată ziua lumea-i cu ochii și urechile pe mine
să nu care cumva să sar gradul condiției umane
să nu care cumva să tac mai tare decât ceilalți
să nu care cumva una să nu care cumva cealaltă
însă eu îmi văd liniștit de treabă
în ferma mea de cuvinte și fantome
și nu mă pot abține
și noaptea-s fericit că-s român
Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014
Gestionarea globalizării
deplasarea poeziei spre rogvaivul colectiv
eroare versus împăcare
condei sau măturoi stelar
Doamne ce frumos era odată
în coliba unchiului Tom
azi
cea din urmă furnică
este conectată la internet
mușuroiul uman
se zice
n-are culoare politică
și
zis rămâne
bunul-simț
nu șomează
mai niciodată
de-aia
sufletul fuge-n fundul trupului
sireacul de el
însă
curățenia de primăvară
nu-i aduce vara mai aproape
new age persistă
Costel Zăgan, Poeme polițiste
Singurătatea se izbea cu capul de toți pereții
punând lumea pe fugă
numai petele de sânge înclinau odaia
numai diavolul se pierde într-o rugă
Costel Zăgan
-->
