Cursuri de limba spargă

Ciprian Măceșaru

Dincolo de aspectul lettrist-permutational, au o clara coloratura polemica la adresa vetustului în poezie, a pasunismului, neaosismului, melodramatismului intimist...

Inteligenta poetei preia clișeele rostirii artizanale şi, translându-le fonic-alegoric, fără a le rupe cu totul de inteligibilul limbii române (verbele şi substantivele - chiar inventate - îşi păstrează terminațiile conjugărilor şi, respectiv, declinărilor, conjuncții, prepoziții, adverbe, apar când şi când ca atare, topica este cea a limbii romane), le expune ridicolului unui conținut apropiat de zero.

Şi parca nefiind de ajuns demolarea limbajului, poeta îşi exersează ironia şi pe seama formelor genului liric (balada, rondel, sonet), creând fantasmagorice șiraguri de vocabule care ne readuc în minte - ca-ntr-o anamorfoză bufă - autori şi stiluri, cu tot arsenalul poeziei clasice, toate străbătute de unda de cinism ghiduș cu care copiii desenează barbă şi mustăți distinselor portrete dintr-un dicționar.

Dacă Mircea Cărtărescu în Levantul a reinventat o epoca prin mimetism voit al formelor şi conținutului, badinajul fiind inclus în proiectul însuși al volumului (aşa cum nu te mai poți azi scufunda într-o mină fără echipament modern), Nina Cassian, neintenționând exhaustivul, se joaca într-un mod mai radical, renunțând complet la conținut, demonstrându-ne doar goliciunea formelor şi a limbajelor sau, dimpotrivă (subtilitate şi a lui Isidore Issou), tăria de nezdruncinat a formelor. Să te joci inventând un dialect-mutant, o limbă română proiectata-n grotescul cine ştie căror bolgii (supra) (infra)terestre, iată o aventură la care putini s-ar încumeta.

Şi ce este remarcabil în acest adevărat tur de forță e recunoașterea instantanee a "formei ca deformare" şi, drept urmare, râsul perplexat, asemănător celui ce realizează brusc că împăratul e gol. Iată cum e căinat eroul învins de destinul neîndurător: "Faligata-i craia venda./Faligata foarte mult./Lane, lane, gors de benda,/unde ţi-e corinul ult?". Faligata foarte mult, la limita speculației, vrea sa semnifice ca "situația e cam albastră" şi-atunci eroul, câtu-i el de "gors de benda", de dat dracului, a încurcat-o întrucât şi-a pierdut pentru totdeauna "corinul ult", cel care-i chezășuia puterea.

Stratul alegoric al structurilor unei limbi e scos la iveala ca o componentă substanțiala a oricărei creaţii lingvistice (deci şi literare), iar asta este partea "constructiva" a acestor jocuri în oglinzi deformante. Un sonet e construit cu năstrușnica rimă diminutivala "ași", aşa ca miza de caraghios a bucății e asigurată: "Au înmorit drumatice miloave/sub rocul cătinat de nituraşi/Atâția venizei de bori margasi.../Atâtea alne strămătând, estrave...//Nicicând guluiul arfic, bunuraşi,/n-a tofărit atâtea nerucoave./Era, pe când cu veli şi alibave,/Cozimiream pe-o saita de gopaşi.//Dar azi mai tumnarie-mi pare stena/cu care goltul feric m-a clauns/şi zura-i neda, mult elenteena...//Doar vit şi astrichie-n telehuns./Îmi zurnuie, sub noafe, melidena/şi linful zurnuie, răuns, prăuns..."

Aspectul de șarada, ori cel de șarjă/a-da-cu-tifla (la Arghezi? la Ion Barbu?) întregesc bogata zestre hermeneutică a textelor. Bufonada e una a nisipurilor ori noroiurilor mișcătoare care te prind şi nu-ti mai dau drumul. Răunşi, prăunsi, cozimirim cu toții printre atâția bori margaşi şi tofărim atâția gului arfici încât, la sfârşitul acestui karaoke lingvistic, e clar ca mai tumnărie ne pare tuturor stena şi nu știm cum să ne ferim să nu ne zurnuie prea rău, sub noafe, melidena.

*) Nina Cassian, Avangarda nu moare şi nu se preda, Editura Vinea, 2007

Disidența Ninei Cassian, o poveste în limba spargă

Ciprian Măceșaru, 5 septembrie 2021

(fragmente de jurnal)

14 aprilie 2018. Nina Cassian e văzută de unii ca o figură luminoasă doar pentru că a recunoscut că a scris prostii, dar prostii în care credea (și, prin urmare, nu ar fi o problemă de etică). Iată câteva dintre aceste prostii:

1949 – „Nu suntem singuri./Lenin îşi sprijină fruntea/şi scrie la masa de brad”; „Nu, tineretul lui Stalin nu uită/torentul aprins care-l leagă/de cei din Octombrie”; „…Spre Smolnâi se îndreaptă un om cu ochi-făclii”; „Zâmbi atuncea Lenin. Zâmbi cu fața toată./Și în vagon zâmbiră și câțiva muncitori,/De parcă se-aprinsese un soare deodată,/Ascuns o lungă vreme, acum, din nou al lor.//Și, după miezul nopții, la Smolnâi a sosit./Odată cu mulțimea, purtând același nume,/Trecu prin poarta mare. De-atunci stă neclintit,/La cârma lui Octombrie, pentru întreaga lume!”; „Ieri, țineam mitinguri! Azi, ținem puștile!/Spargem zăvoarele! Sfărâmăm cuștile! […] Cine-ar putea să ne-mpiedice? Nimenea!/Ei, cu punga./Noi, cu munca!/Ei, cu șleahta./Noi, cu fapta!”;/…/

1961 –/…/„LENIN/S-a îngrijit de sănătatea lumii./Avea o gândire de savant/ca o rază de platină străvezie/tăind obscuritatea/…/; „Comunismul e undeva, nu departe de noi,/măreț ca oceanul, fără false miragii,/în severa lui coeziune”;/…/„Cel mai desăvârșit sistem etic e comunismul./Spre comunism am deschis ochii, în el vreau să-i închid”;

1963 –/…/„Încă din adolescență,/când oasele sunt nesigure/și sângele-atât de confuz,/am știut cu cine vreau să semăn.//Priveam un portret/ale cărui trăsături invadaseră cadrul,/un portret multiplicat: COMUNIȘTI./«Comuniști în uzină»,/«Comuniști pe băncile școlii»,/«Comuniști în noaptea ilegală»,/pe drumurile țării,/energii călătoare./Și-apoi, comuniști în cămăși însângerate./înfășurați în durere,/drapați în demnitate,/încleștați de catargele gratiilor/și navigând, cu celula-nchisorii,/spre visul albastru al viitorului.//Priveam un portret/și încercam să-i semăn,/și alcătuirea mea devenea verticală/și sângele mi se limpezea/– și anii mei se încărcau de consecvență”; „Aparțin comunismului cu tot ce am mai bun,/cu cele mai tinere idei ale mele,/cu dragostea mea cea mai întemeiată,/cu actele mele cele mai fecunde”… Mai sunt și traducerile sale din Serghei Mihalkov (La Muzeul V. I. Lenin), Agniya Barto (cea care-i dedica poezii lui Stalin), Mihail Isakovski, alt vajnic poet sovietic, Mărgărita Aligher (Zoia, un volum de versuri despre Zoia Kosmodemianskaia, evident), căci n-a tradus – excelent – numai din Paul Celan, Christian Morgenstern, William Shakespeare, Yannis Ritsos, Bertolt Brecht sau Vladimir Maiakovski (ultimii trei, nu doar scriitori importanți, ci și militanți comuniști). Toate cele menționate mai sus ar trebui să fie suficiente. Totuși, sunt destui cei care spun că Nina Cassian ar fi fost chiar o disidentă.

În 1985, aflată în SUA ca visiting professor, Nina Cassian decide, după ce află că Gheorghe Ursu a fost arestat de Securitate și, apoi, torturat și omorât, să nu se mai întoarcă în țară, de teamă că jurnalul intim (confiscat de Securitate) al prietenului ei ar fi putut-o pune în pericol. Temerile sale au fost absolut firești, chiar dacă până la urmă niciunul dintre cei menționați în jurnal, printre care Geo Bogza și Eugen Jebeleanu, nu a avut de suferit. Din păcate, jurnalul n-a putut fi recuperat, cu excepția câtorva pagini, din ghearele SRI (deși în 2001, într-un comunicat de presă, SRI anunța că au fost găsite în arhivele sale 50000 de file manuscrise confiscate de Securitate, printre care 811 pagini din jurnalul lui Ursu, totuși, jurnalul a dispărut, lucru pentru care, în 2005, generalul Eugen Cristescu a fost condamnat la trei ani de închisoare, dintre care a executat numai unul, fiind eliberat pentru bună purtare).

La moartea Ninei Cassian, în data de 18 aprilie 2014 a apărut în The New York Times un articol, semnat de Margalit Fox, intitulat: „Nina Cassian, Romanian Poet Exiled for Skewering Regime, Dies at 89”. Despre apologia deșănțată făcută de scriitoare comunismului în atâtea și-atâtea poezii, Margalit Fox spune doar: „For the next few years, Ms. Cassian’s work hewed to the Socialist realism the party preferred, but she found she could not stand that way of writing and reassumed her own style”.

Se pune accent, după cum ne și avertiza titlul, pe critica adusă regimului ceaușist și consemnată în jurnalul dispărut. La fel stau lucrurile pe pagina de Wikipedia a poetei. Ni se spune acolo că „începe să scrie treptat și poezie proletcultistă. «După un ocol de aproximativ opt ani», cum singură avea să mărturisească, plin de avânturi naive și compromisuri, începând din 1956 se întoarce la poezia autentică”.

Atât, apoi, ca și în The New York Times, se insistă pe povestea cu textele anticeaușiste din jurnalul lui Ursu. Mi se pare bizar să treci ca vântul peste hălcile concrete de propagandă comunistă și să dai unor lucruri vagi rolul de placă turnantă în definirea personalității Ninei Cassian. Dar să nu mă grăbesc.

Poeta invoca un ocol de aproximativ opt ani. Ciudată matematică. Nu întâmplător am menționat anul în care au fost publicate versurile ei. Să facem un calcul. Din 1949 până în 1963 (căci nu în 1956 a oprit Nina Cassian hemoragia comunistă a operei sale) sunt, desigur, aproximativ 8 ani. Ca să nu mai vorbesc despre faptul că în 1972, în revista Luceafărul din 22 ianuarie, scria: „În acest sens, istoria a fost, totuși, generoasă cu mine. Am avut și eu sentimentul de totală și imaculată Inspirație, când Partidul Comunist a ajuns la cârma țării mele”. Cât despre chestiunea cu ocolul în opt ani, Nina Cassian a spus-o într-un interviu (apărut în numărul 15 din 2001 al României literare) acordat lui Ilie Rad. Iată întrebarea lui Ilie Rad și răspunsul Ninei Cassian:

„— Aţi publicat totuşi, în anii la care vă referiţi, numeroase volume de versuri: Sufletul nostru (1949); An viu – nouă sute şi şaptesprezece (1949); Tinereţe (1953); Florile patriei (1954); Versuri alese (1955), apoi Vârstele anului (1957); Dialogul vântului cu marea (1957); Sărbătorile zilnice (1961); Spectacol în aer liber (1961); Să ne facem daruri (1963). În ce măsură aceste volume poartă pecetea epocii în care au fost scrise?

— Ultimele cinci volume de care pomeniţi reprezintă « întoarcerea poetului la uneltele sale ». După un ocol de aproximativ opt ani dat mie însămi, cuvintele, metaforele atâta vreme interzise reveneau în forţă”.

Pe lângă faptul că autoarea nu a scăpat ocazia de a se victimiza („metaforele atâta vreme interzise”), dar și să se lăude („reveneau în forță”), a spus un lucru neadevărat: „Ultimele cinci volume de care pomeniţi reprezintă « întoarcerea poetului la uneltele sale »”; căci „poetul” a continuat și după 1956 să cânte comunismul, după cum arată versurile de după acest an pe care le-am selectat. Prin urmare, ce încerca să ne spună Nina Cassian? Recitind fie și numai poemul Lenin (din vol. Sărbătorile zilnice, 1961), poți înțelege câtă ipocrizie ascunde declarația sa. Desigur, Nina Cassian, ca și alți susținători ai comunismului, a încercat să-și explice propaganda făcând o distincție între comunism și național-comunismul ceaușist. Vechea poveste despre cum adevăratul comunism n-are nimic de-a face cu ceea ce s-a întâmplat în realitate.

Lenin părea să fie, în orice caz, pentru Nina Cassian unul dintre reprezentanții comunismului autentic. Hélas! Știu, însă, că tot ce am explicat mai sus este pentru unii irelevant, că vor rămâne seduși de spiritul liber al acestei femei, printre amanții săi numărându-se câțiva scriitori celebri. Uneori, citind poezia Ninei Cassian, mă gândesc că e imposibil ca autoarea să vorbească serios, atât de tare frizează ridicolul. Implicarea lui Bach, în același volum Sărbătorile zilnice, într-un discurs proletcultist este cel puțin hilară: „[…] sunt blonzi și sunt bruni/și au ochii albaștri și negri, înguști și altminteri,/români, lipoveni, turci, tătari, purtând un nume/comun și-un renume: țărani colectiviști./Astăzi, concertul întâi brandenburgic de Bach/a răsunat peste toată Dobrogea; astăzi,/oamenii mulți adunați la arie, oamenii/frunțile-ncet ridicară să-asculte muzica,/frunțile lor duioase sau îndărătnice”.

Poate n-ați înțeles că Bach e un fel de precursor al comuniștilor („sub pasul nostru e Bach”), căci Bach e „omul crescut în stima muncii și a demnității sale,/în sensul eroic al dragostei față de semeni –/și de aceea plenitudinarul părinte/aparține celor care au restabilit demnitatea și coincidența dintre adevăr și frumusețe,/lumii dialectice fără odihnă, care a dat cifrelor sensibilitatea și a organizat nădejdea,/celor care dau zilnic răspuns întrebărilor,/punct contra punct, –/și aici aș vrea să părăsesc poezia/la gradul ei de fierbere când devine muzică/și să mă plec sub arcul voltaic/al criteriului contemporan,/lui, Marelui Laic,/Johann/Sebastian!”. Ce-ar mai fi de spus? Nimic. Mai bine să-l ascultăm pe „Marele Laic”. Muzica sa este o „Internaționala” avant la lettre, nu?

12 martie 2019. Am văzut azi Distanţa dintre mine şi mine. Judecând după râsetele din sală, se pare că am fost la o comedie. Fiind prezentat zelul propagandistic al Ninei Cassian drept credinţă sinceră şi naivă, spectatorul este rugat să zâmbească înţelegător şi chiar emoţionat, „uitând” situaţia tragică din acele timpuri, destinele frânte, crimele etc., deci spectatorul zâmbeşte, apoi, când se ajunge la chestiuni de maximă importanţă, precum amorurile Ninei sau plăcerea de a bea alcool, spectatorul este invitat să hohotească şi să spună (pe Facebook, de exemplu) despre Nina că a fost până la final „o femeie tânără”, că avea o personalitate „seducătoare”, că era, ce mai tura-vura, „fascinantă”.

Femeia a declarat că n-a pierdut „sânge etic” scriind prostii. De ce n-a pierdut? Pentru că, aşa cum am spus, ea credea în acele prostii. Dar, deşi a fost dezamăgită, Nina a continuat să creadă în realizarea unei societăţi ca un „basm”, căci (şi) despre asta e filmul, despre comunismul ăla adevărat, comunismul Ninei, frumos, uman etc., în contradicţie cu naţional-comunismul lui Ceaușescu, căci, după cum spune ea, Ceauşescu a fost anticomunist. Documentarul vrea să ne arate că au existat adevăraţi oameni de stânga, că tot ce a urmat a falsificat idealurile lor.

Nina Cassian spune clar: „nu eu m-am schimbat, ei s-au schimbat”. Într-adevăr, e mare lucru să spui că tu, cea care îi înălţai ode lui Stalin, nu te-ai schimbat. Discursul filmului se mulează exclusiv pe discursul Ninei Cassian, nu există o voce „rece” care să-ţi infirme sau să-ţi confirme spusele poetei. Mi se pare aproape indecent să râzi la glumiţele unei doamne care i-a proslăvit pe Lenin şi Stalin, care citează cu mândrie, în interviul luat de realizatorii filmului, din Lauda comunismului a lui Bertolt (nu Bertold, cum apare în subtitrarea în limba engleză) Brecht, care nici pe departe nu era ostracizată, care putea ieşi din ţară etc., când ştii câte femei au fost torturate şi, unele dintre ele, chiar omorâte.

M-am oprit doar la femei pentru că filmul vorbeşte şi despre feminism. „Cineva mă apucă şi mă dă cu capul de pereţi.” Nu, nu Nina Cassian a pățit asta, ci Adriana Georgescu. E doar una dintre foarte multele femei zdrobite de comunismul pe care-l cânta Nina Cassian. Dar oamenii nu prea știu cine a fost Adriana Georgescu. Aşa îi trebuie dacă nu s-a arătat „fascinantă”.

Limbi imaginare

Ștefan Cazimir, România literară nr. 30/2021

Oarecare surpriză sau doar curiozitate au trezit la apariție poemele în limba „spargă“ ale Ninei Cassian (Lotopoeme, 1972).

Poeta declară că a încercat „caricatura unor deformări (de spirit, de atitudine, de morală, de limbaj“). „Caricatura unor deformări“ este o expresie pleonastică, întrucît însăși caricatura constituie o deformare. Sau ar trebui să înțelegem că se urmărește o deformare la pătrat. Sub acest sigiliu se plasează cele patru poeme în limba spargă.

Unul dintre ele se intitulează Sonet: „Au înmorit drumatice miloave/sub rocul catinat de niturași./Atîția venizei de bori mărgași…/Atîtea alne strămătînd, estrave.//Nicicînd guluiul arfic, bunurași,/n-a tofărit atîtea nerucoave./Era, pe cînd cu veli și alibave,/Cozimiream pe-o șaită de gopași.//Dar azi mai tumnărie-mi pare stena/cu care goltul feric m-a clăuns/și zura-i nedă, mult nelenteena…//Doar vit și astrichie-n telehuns./Îmi zurnuie, sub noafe, melidena/Și linful zurnuie, rămas, prăuns…“.

Un începător în studiul limbii române, convins că are în față un text în această limbă, ar deschide iute dicționarul și ar începe să caute : înmoi, drumatic, miloavă … Gest firesc, cîtă vreme textul sună românește și conține multe cuvinte românești : sub, de, atîția, atîtea, nicicînd, era, pe cînd, cu, și, dar, azi, mai, pare, care, mult, doar. O analiză a cuvintelor născocite de Nina Cassian le plasează de asemenea în tiparele limbii române :

au înmorit – verb, conj. IV, perfect compus, pers. III plural;

drumatice – adjectiv, feminin, plural;

miloave – substantiv, feminin, plural;

roc – substantiv, neutru, singular;

catinat – verb, conj. I, participiu;

niturași – substantiv, masculin, plural;

venizei – substantiv, masculin, plural.

Analiza ar putea continua, dar concluziile vor rămîne aceleași. Poemele în limba spargă au „o fonologie românească sută la sută“.

Dar parcă numai fonologia ? Enunțuri sau vocabule ca „era pe cînd“, „Dar azi“, „Doar“ dau textului o aură nostalgică, intrînd în rezonanță cu „Era pe cînd nu s-a zărit“, „Căci azi le semeni tuturor“, „Doar toamna glas să dea“. Cel mai poetic e, desigur, „dar“. Sartre îi semnala prezența în versul final din Brise marine („Mais, ô mon coeur, entends le chant des matelots!“) și îl situa între cuvintele apte să imprime frazei o tonalitate specifică, impregnînd-o cu „savorile iritante ale obiecțiunii, rezervei și disjuncției“.

Am ilustrat cîndva această idee (în Tensiunea lirică, 1971, p. 40 sqq.) cu numeroase exemple, extrase din Michelangelo, Pușkin, Eminescu, Macedonski, Rilke, Ion Barbu, Camil Baltazar, Arghezi, Ion Pillat, Emil Botta, M. Beniuc, G. Călinescu, A.E. Baconsky, Nichita Stănescu. Și iată că nici Nina Cassian nu s-a putut sustrage, deși scria în limba spargă.

Problema ce trebuie lămurită este statutul lingvistic al idiomului inventat de poetă. Identitatea unei limbi se definește prin fondul principal de cuvinte și prin structura gramaticală. La Nina Cassian, structura gramaticală este aceea a limbii române. Distinct, parțial, este doar vocabularul. Ne putem deci imagina un grup de naufragiați români, ajunși pe o insulă pustie, care la a treia generație și-au schimbat în mare parte lexicul, spre a corespunde noului peisaj; nuturașii, de pildă, ar fi niște fluturi albaștri, iar alnele niște văi adînci… Dar regulile morfologiei și ale sintaxei s-au păstrat intacte. Așadar, limba spargă este doar un dialect.

 Nu-i ușor să construiești o limbă imaginară. Reușita doctorului Zamenhof, creatorul limbii esperanto, decurge din faptul că a aglutinat cuvinte de origine romanică, germanică și slavă, plus neologisme de circulație internațională, în felul acesta toți aderenții regăsind ceva din vocabularul lor nativ. Limba esperanto dăinuie și astăzi, dispunînd chiar de o literatură proprie. La București, într-o adunare a esperantiștilor, am putut auzi poezia Somnoroase păsărele tradusă în esperanto: „Dormitantes pasarelos“… Înduioșător?

Limba spargă este o limbă indo-europeană din grupul italic, și din subgrupul limbilor romanice de est, creată de poeta Nina Cassian. Aceasta este o limbă similară cu limba română în care o parte din substantive, verbe și adjective sunt înlocuite cu cuvinte inventate de poetă.Într-un interviu, Nina Cassian a afirmat despre acest subiect următoarele:

Limba „spargă” am inventat-o în 1946 (am pomenit doar de avangardismul meu, de propensiunea mea structurală spre „joc”). Ion Barbu mi-a interzis să includ acele „exerciții” în volumul meu de debut. Mult mai târziu le-am publicat în volumele Loto-Poeme (1972), în Jocuri de vacanță (1983), însumând până la ora asta, circa o duzină de „sparguri”, ba pe unul l-am tradus și în „sparga” engleză...

Limba spargă a Ninei Cassian: O incursiune în ludic și experimental

Limba spargă, inventată de poeta Nina Cassian, este o limbă artificială fascinantă care stârnește curiozitatea și provoacă imaginația cititorului. Îmbinând elemente din limba română cu neologisme născocite, Cassian creează un univers lingvistic unic, plin de jocuri de cuvinte și sensuri ascunse.

Nina Cassian a dat naștere unui experiment lingvistic unic: limba spargă. Această limbă inventată, prezentă în volumul Lotopoeme (1972), se remarcă prin jocul său cu sonoritatea și structura limbii române, creând un univers ludic și enigmatic.

Caracteristici:

Vocabular: O parte din substantive, verbe și adjective sunt înlocuite cu cuvinte inventate de poetă, adesea prin combinarea rădăcinilor românești sau prin folosirea onomatopeelor.

Limba spargă se bazează pe rădăcini și sufixe românești, dar combinate în moduri neconvenționale. Neologismele create de Cassian imită gramatica românească, dar au sensuri obscure, descifrabile doar prin context.

 Gramatică: Structura gramaticală rămâne în mare parte fidelă limbii române, cu mici abateri ce accentuează ludicul.

Flexiune neregulată a verbelor: "eu zburdalnicesc", "tu zburdalnicești"

Neologisme gramaticale: "spargărește", "zburdalnicime"

Stil: Poezia în limba spargă se remarcă prin ironie, sarcasm, dar și prin lirism și sensibilitate. Stil preponderent udic, ironic, satiric, folosirea frecventă a onomatopeelor și a jocurilor de cuvinte

Exemple:

Substantive: "spargă" (limbă), "zgomot" (timp), "zburdalnic" (copil), "bulbuc", "zgriblă", "turlună"

Verbe: "a spărgă" (a vorbi), "a zburdalnici" (a se juca), "a zgomoti" (a face gălăgie), "a zburda", "a hăuli", "a sclipăi"

Adjective: "spargător" (lingvistic), "zburdalnic" (vesel), "zgomotos" (gălăgios), "strălucitor", "zglobiu", "năstrușnic"

Neologisme inventate: "zburdalnic", "spargalnice", "vârtejul"

Cuvinte românești cu sensuri modificate: "a zburdalnici" = a se juca

Deformări fonetice: "șchiopătar", "țipăcios"

Funcții:

Experiment artistic: Limba spargă permite poetei să exploreze noi modalități de exprimare și să experimenteze cu sonoritatea și ritmul versurilor.

Critică socială: Sub masca ludicului, Cassian satirizează anumite aspecte ale societății, expunând ipocrizia, lipsa de comunicare și alienarea. Cassian o folosește pentru a critica aspecte ale societății comuniste din perioada respectivă:

• Satirizarea unor aspecte ale societății comuniste
• Exprimarea dezamăgirii și a alienării
• Evadare din realitate:
• Crearea unui univers imaginar ludic

Eliberare de constrângeri: Limba inventată oferă poetei libertatea de a se exprima fără a fi limitată de regulile gramaticale și lexicale convenționale.

Efecte

Limba spargă produce o serie de efecte:

Comic: Utilizarea neologismelor neașteptate provoacă un efect comic, adesea satiric.

Muzicalitate: Sonoritatea cuvintelor inventate creează o muzicalitate specifică, similară cu poezia dadaistă.

Mister: Sensul ascuns al cuvintelor generează un mister, invitând cititorul la descifrare.

Experiment estetic: Limba spargă reprezintă o explorare a posibilităților expresive ale limbajului.

Joc intelectual: Cassian provoacă cititorul la un joc de descifrare a sensurilor ascunse.

Concluzie:

Limba spargă a Ninei Cassian este o contribuție originală la literatura română, un exercițiu de imaginație și creativitate care ne invită la o lectură atentă și la o reflecție asupra rolului limbajului în artă și societate.

Limba spargă a Ninei Cassian îmbină ludicul cu critica socială și experimentul estetic. Prin această limbă inventată, Cassian demonstrează forța și flexibilitatea limbajului poetic.

©Ioan Muntean, 2024

[…]

CONCLUZII

[text reprelucrat]

Efectuând o scurtă incursiune în istoria lingvisticii putem afirma că lingvistica normativă şi cea prescriptivă pot afecta doar natura propriu-zisă a limbii, fără a atinge statutul social al acesteia. Acest lucru i-a determinat pe unii cercetătorii secolului al XIX-lea că lingvistica descriptivă s-a izolat de societate. Astfel, cercetările lingvistice din acel secol şi din prima jumătate a secolului al XX-lea, deşi profunde, erau lipsite de utilitate socială.

Însă un momento radical în sporirea utilităţii sociale a limbii s-a produs odată cu apariţia sociolingvisticii. Rolul lingviştilor a crescut: de la analiza schimbărilor comportamentului verbal şi instruirea vorbitorilor, la influențarea opiniei publice şi vegherea asupra codificării acestor schimbări Astfel, lingviştilor le revine un rol aparte în menţinerea şi revitalizarea limbilor minoritare care începuseră să degradeze. Cu alte cuvinte, sociolingvistica a extins domeniile de cercetare ale lingvisticii normative şi prescriptive, integrând în aria investigaţiilor sale şi funcţiile sociale ale limbii în condiţiile plurilingvismului. Astfel, lingvistica s-a implicat în mod direct în planificarea limbii, aceasta din urmă fiind considerată mai degrabă un tip de comportament decât un cod.

Prin urmare, lingvistica a parcurs o cale destul de lungă până când cercetătorii au realizat cu adevărat că acţiunile de politică lingvistică necesită o cunoaştere minuţioasă a contextului social de funcţionare a limbii. Or, tocmai acest context nonlingvistic era omis de lingvistica tradiţională. De aceea, contribuţia lingvisticii normative şi prescriptive la procesul de planificare a limbii era destul de limitată. Drept dovadă a acestui pesimism poate servi eşecul limbilor artificiale, printre care şi esperanto, care era menită să devină limbă internaţională capabilă să servească drept limbă de comunicare între savanţi. Însă, în pofida faptului că 12 milioane de oameni din lumea întreagă au învăţat-o, că în această limbă s-au publicat vreo 20.000 de cărţi, printre care Biblia, operele lui Molière, Balzac, Schiller şi Tolstoi şi că a fost recunoscută de UNESCO, acest program de planificare lingvistică a eşuat şi poate fi considerat un exemplu de soluţionare exclusiv lingvistică a unei probleme concrete de comunicare fără a se ţine cont de aspectele sociale ale situaţiei.

Într-adevăr, este imposibil să se ignore diversele variabile ale comportamentului lingvistic, importanţa simbolică şi prestigiul unei limbi în alegerea acesteia ca instrument de comunicare. Neutră din punct de vedere lingvistic, esperanto nu poate fi neutră şi din punct de vedere sociolingvistic, întrucât inegalităţile sociale afectează comunicarea. Neputinţa idiomului respectiv de a ţine cont de aspectele nonlingvistice ale comunicării constituie motivul eşecului acestuia.

O altă limbă artificială care un a rezistat a fost bengali din Bangladesh, locuitorii căruia s-au confruntat cu problema îmbogăţirii limbii materne, care a preluat funcţiile limbii engleze. În vederea promovării limbii bengali, factorii de decizie au dispus crearea unor comisii oficiale din care făceau parte şi reprezentanţii domeniului tehnico-ştiinţific, care erau conştienţi de necesitatea elaborării unei terminologii tehnice şi ştiinţifice pentru activitatea lor cotidiană. Drept rezultat, comisia a optat pentru utilizarea limbii engleze ca sursă esenţială de creare a neologismelor, însă gradul de acceptabilitate¹² a inovaţiilor lexicale de către vorbitori a fost mediocru.

Limba română din Republica Moldova s-a confruntat cu aceeaşi problemă după declararea independenţei statale în 1991. De fapt, în cazul nostru, nu era vorba de elaborarea unei terminologii noi, ci de introducerea în circuitul lingvistic din acest spaţiu a terminologiei utilizate în România. Un rol considerabil în realizarea acestei sarcini îi revine Centrului Naţional de Terminologie. Contribuţia lingviştilor la această etapă trebuie să fie importantă. Ei sunt în măsură să clarifice obiectivele şi rolul unui program de planificare lingvistică, pot prevedea interacţiunea dintre atitudinile lingvistice ale populaţiei şi măsurile de intervenţie asupra limbii prevăzute de factorii de decizie. Consultaţiile lingviştilor pot fi utile pentru a ajuta politicienii să opereze o distincţie între atitudinile lor lingvistice în calitate de vorbitori ai limbii şi deciziile care urmează să fie adoptate de către ei în privinţa aceleiaşi limbi

Cu regret, lingviştii îndeplinesc, de cele mai multe ori, un rol minor în programele de planificare lingvistică. Cu toate acestea, întrucât limba este obiectul principal al oricărui program de acest gen, implicarea directă a lingviştilor în procesul de planificare lingvistică este necesară şi benefică. Cu atât mai mult, cu cât limba este examinată într-un context sociocultural mai vast.

Pentru a nu se crea impresia că lingvistica se identifică cu planificarea lingvistică sau că aceasta din urmă presupune doar implicarea lingviştilor, vom menţiona, în concluzie, că lingvistica este necesară, dar nu şi suficientă. În măsura în care planificarea lingvistică este un fel de politică lingvistică, constatările ştiinţelor politice privind modalităţile de soluţionare a conflictelor şi arta de a câştiga consensul celor guvernaţi sunt, de asemenea, importante. Se poate afirma, deci, că planificarea lingvistică reprezintă o activitate complexă care necesită o colaborare pluridisciplinară în vederea realizării unei acţiuni eficiente asupra limbii (limbilor) în societate.

Ține de natura umană să încerci să îmbunătățești lucrurile, cu un rezultat mai bun sau mai rău. Acest lucru se întâmplă la nivel politic, tehnic și chiar biologic, creând frumusețe, dar provocând și dezastre. Unul dintre domeniile de manipulare preferate, este limba. Limba oferă diferite viziuni ale realității și reprezintă un purtător esențial al identității sociale. Este un mijloc puternic și un mijloc al puterii. Politicienii, lingviștii, filosofii și scriitorii au încercat întotdeauna să dicteze evoluția limbilor, mai mult decât să lase să-şi urmeze cursul lor, să suprime o limbă, favorizând-o pe alta, să reglementeze ortografia sau să introducă eufemisme noi pentru concepte negative.

Nu se poate generaliza utilitatea limbilor artificiale luate la un loc. Însă aparte, cele auxiliare, menite să devină limbi internaționale oarecum simplificate, ar fi fost de mare folos întregii societăți, dacă ar fi avut succes până la urmă. Limbile secrete, de asemenea, sunt utile, deși numai în domenii destul de restrânse. Pe când cele fictive, experimentale și cele inventate pentru amuzament, sunt nici utile, nici inutile. Ele vin ca un soi de „glume”, să zicem. Adică aşa cum bancurile nu sunt necesare, dar creează un efect plăcut, așa și limbile din aceste categorii – au un efect artistic aparte, se rețin ca niște impresii de lungă durată, însă doar atât. Iar dacă pentru ele se depune o muncă enormă, atunci analizând raportul efort-rezultat, chiar consider că sunt inutile.

©Ioan Muntean, 2024

[…]

Limbile experimentale au fost create de lingviști ca metodă de cercetare.

3.1. Toki Pona

Toki Pona are doar 123 de cuvinte, care se pot combina pentru a forma cuvinte mai complexe. Limba Toki Pona reprezintă o încercare bazată pe teoria de a simplifica viața folosind o limbă extrem de simplificată. Așadar, „fericit” în Toki Pona înseamnă „a se simți bine”, alcool este „apă nebună”, iar geologia este „știința pământului”. Deși este ușor de învățat, limba are o serie de dificultăți evidente în exprimarea nuanțelor de sens.

3.2. Laadan

Această limbă a fost creată de un profesor de lingvistică ca un test al ipotezei Sapir-Whorf: în acest caz, pentru a testa ideea că limbile umane nu sunt adecvate pentru exprimarea feminină. Laadan este creată pentru a permite oamenilor să exprime lucruri în cuvinte pe care engleza le poate reda doar prin limbaj corporal sau intonație. Laadan conține multe modalități de a descrie emoții: există nume diferite pentru o emoție care înseamnă „fericire pentru un motiv” și alta care înseamnă „fericire făra motiv”. Un singur cuvânt poate exprima sentimentul de „a fi nervos pentru un motiv fără să poți face nimic în această privință.”

Limbile secrete sunt utilizate pentru codificarea informației.

4.1. Lingua Ignota

A fost prima limbă inventată descoperită vreodată și creată de maica stareță  Hildegard de Bingen în secolul al XII-lea. Numele înseamnă „limba necunoscută” și probabil a fost folosită ca o limba secretă de către Hildegard și maicile sale, deși scopul său clar a ramas neclar.

Ea a descris parțial această limbă în lucrarea ei intitulată Lingua Ignota per simplicem hominem Hildegardem prolata, care s-a păstra în două manuscrise, ambele datând din același secol. Textul conține un glosar de 1011 de cuvinte în lingua ignota. Majoritatea erau substantive și doar câteva - adjective. Glosarul era aranjat în ordine ierarhică – mai întâi termeni legați de Dumnezeu și îngeri, apoi de ființe umane și relații de rudenie, părțile corpului, boli, meșteșuguri, zile și luni, haine, obiecte din casă, plante, câteva păsări și insecte. Mamiferele lipsesc, cu excepția liliacului (ualueria), care se enumera printre păsări, și grifonul (argumzio), care deși este pe jumătate mamifer – tot era inclus printre păsări. Gramatica avea tangențe cu cea din latină, astfel putem concluziona că a introdus un vocabular nou într-o gramatică deja exitentă.

Scopul acestei limbi un a fost cunoscut, ci doar presupus, și nici nu se știe dacă mai era cineva la curent cu această limbă. În secolul XIX cineva a presupus că Hildegard intenționa să transforme această limbă în una universală, însă astăzi majoritatea consideră cae a a fost totuși un limbaj secret, care i-a venit ca o inspirație divină. Singurul text existent a fost:

O orzchis Ecclesia, armis divinis praecincta, et hyacinto ornata, tu es caldemia stigmatum loifolum et urbs scienciarum. O, o tu es etiam crizanta în alto sono, et es chorzta gemma.

Aceste două fraze au fost scrise cu majoritatea cuvintelor în latină, cu doar 5 cuvinte cheie în lingua ignota. Traducerea în engleză arată așa:

"O orzchis Ecclesia, girded with divine arms, and adorned with hyacinth, you are the caldemia of the wounds of the loifol, and the city of sciences. O, o, and you are the crizanta în high sound, and you are the chorzta gem."

Limbi inventate doar pentru amuzament

Pe lângă elemente bazate pe mijloace convenționale de obținere a creativității lexicale și în mare parte explicabile, se mai pot observa (cu precădere în textele publicitare) unele cuvinte cu adevărat fanteziste, care nu urmează un procedeu sau un tipar anume de realizare și care constau în crearea unor efecte de moment care nu au mai fost și nici nu există vreo șansă să fie utilizate în alte situații. Aceste cuvinte nu pot fi expicate în vreun fel, decât în cadrul textului și contextului în care sunt semnalate. În plus, ele niciiodatănu vor apărea în dicționare sau în lucrări lexicografice. Un exemplu este expresia:

Cel mai itsy suc cu cel mai bitsy fruct

(slogan publicitar pentru sucul Prigat Itsy Bitsy din 2009)

Fiind un produs destinat copiilor, numele acestuia reprezintă o interjecție sonoră, cu o rimă specifică poeziilor/cântecelor pentru copii, ceea ce îl face ușor de memorat. Prin transformarea acestor particule în adjective cu valori de superlativ, ele stârnesc curiozitatea asupra produsului. Producându-i plăcere estetică și chiar amuzament, îl determină pe consumator să cumpere sucul respectiv. Tot în aceeași perioadă, în cadrul unei reclame la alt suc, a apărut sloganul:

Bea Fanta! Fii babmboocha!

Din nou, adjectivul produsului promovat, fără a desemna ceva concret, lasă impresia că prin consumarea sucului respectiv, poți fi și tu deosebit, ieșit din comun, exotic, precum produsul, întrucât produsul Fanta conținea fructe exotice. Așadar, inclusiv prin intermediul acestui cuvânt se stârnește curiozitatea pentru acest produs: pornind de la originea posibilă a unui astfel de cuvânt se poate ajunge la descoperirea tipului de ingrediente folosite în realizarea produsului.

Chiar dacă aceste creații lexicale constituie apariții ocazionale, efemere, ele au uneori un efect stilistic mai îndelungat, și deși nu se impun decât rareori în limba vorbită, demonstrează productivitatea unor procedee și modalități de inovare lingvistică. După cum am văzut, aceste cuvinte foarte sugestive și expresive depășesc chiar și numărul limitat al mijloacelor de îmbogățire a vocabularului, nesupunându-se întotdeauna regulilor acestora. Ca fenomen în plină dezvoltare la etapa actuală, creativitatea lexicală, indiferent de domeniu, se află în relație de dependență directă cu dinamica lexicului, aspect deloc de ignorat pentru lingviști.

5.1. Totoiana

Aproape că nimeni nu îi ştie cu exactitate originile, dar se pare ca acest dialect a fost creat cu scopul de a scurta cuvintele și a face conversația mai rapidă. Limba pe care mulți români de la sate încă o folosesc, dar despre care se spune prea puțin. Este vorba de „totoiana" un limbaj specializat, codat, cam ca limbajul folosit de tineri pe net, doar că oamenii îl folosesc pe ulițele localităților. Totoiana este un fel de limbă întoarsă, pe care oamenii o folosesc și care, la primul contact, pare inteligibilă. Spre exemplu, un bărbat pe nume Ștefan, în totoiană este numit Fanuște. Mulți locuitori din Totoi, județul Alba, încă folosesc această limbă și își aduc aminte cu plăcere că de mult, totoiana era folosită mai mult decât româna prin acele locuri și, din păcate, acum e utilizată doar „la o bere". Totoiana este cam ca limbajul folosit pe internet. La început te uiţi cruciş şi te întrebi ce este acel „pls”, apoi creezi conexiuni şi îţi dai seama. Aici, vaca e cava, dar există şi câteva reguli mai greoaie. De exemplu, urarea „Drum bun!” apare ca „Nudru nubu”.

Lingviștii nu au reușit să îi descopere originile, dar profesorul George Cadar, membru al Asociaţiei de Ştiinţe Semiotice din România, a mers un pic mai departe pe firul poveştii şi a aflat un amănunt foarte interesant. „Eu am înregistrat-o vorbindu-se la mare depărtare de județul Alba”, spune George Cadar. O posibilă explicaţie a originii limbii totoiene este ca limbaj secret între negustori. În limba maghiară, „totoi” se traduce prin „plutaş”. Buni plutaşi, locuitorii din Totoi s-au dovedit a fi şi buni negustori. Se spune că totoienii au inventat această limbă tocmai pentru a nu fi înţeleşi de ceilalţi negustori.

5.2. Păsăreasca

Cea mai populară limbă codată a fost şi încă rămâne păsăreasca - limba copilăriei. Această limbă adăuga silabe cuvintelor existente. Astfel, după fiecare silabă care conţine litera „a” se adaugă silaba „pa”, după fiecare silabă cu „e” se adaugă „pe” şi aşa mai departe. În consecință, o întrebare ca „Ce mai faci tu” se transformă în „cepe mapaipi fapacipi tupu”. Alţii cunosc şi varianta în care adaugi silaba „go” înaintea fiecărei silabe, iar întrebarea de mai sus devine „Goce Gomai gofagoci gotu”. 

[…]

©Ioan Muntean, 2024

[…]

Limbile fictive apar în creații artistice. Acestea sînt limbi ale unor popoare sau ființe imaginare care apar în literatură sau filme, cum este de exemplu cazul limbii klingon create de Marc Okrand pentru filmul Star Trek, sau al limbilor quenya și sindarin create de J. R. R. Tolkien pentru cărțile sale. Quenya a fost una dintre cele cel puțin douăzeci de limbi inventate și folosite de către JRR Tolkien în trilogia sa, Stăpânul Inelelor. Această limbă a fost încercarea sa de a crea cea mai frumoasa limba posibilă, iar sunetele și gramatica au fost preluate în mare parte din limbile existente ale Pământului real pe care le-a considerat cele mai frumoase: finlandeza, latina și greaca.

În „Harry Potter și camera secretelor" (cartea și filmul), tânărul magician află că Voldemort i-a transmis, din greșeală, puterea de a vorbi limba șerpilor (parseltoungue). Evident, cărțile lui JK Rowling nu sunt primele care menționează limbi magice - să ne amintim doar „limba îngerilor" a alchimiștilor John Dee și Edward Kelly. În seria „Lumea disc" de Terry Prachett descoperim cuvinte din diferite limbi, inclusiv idiomul trolilor, deși aceștia din urmă preferă să se exprime printr-un limbaj corporal și să țipe. O trecere în revistă a limbilor ficționale ar fi incompletă fără graiul houyhnhnm-ilor lui Jonathan Swift sau mult mai recent „. Aceasta este limba unui stat imaginar,  situat între Ungaria, Germania, Slovacia și România. 

Și cum lectura poate fi mai placută însoțită de muzică, am ascultat formația de indie pop Dolchamar, care cântă în esperanto. Amatorii de muzică mai „suparată" trebuie să știe că unele cântece heavy metal sunt în limbi artificiale. De altfel, numele formației Burzum își are originea în inscripția în „orkish" de pe inelul lui Sauron. Dar puține formații de heavy metal folosesc vreo limbă artificială într-o măsură atât de mare ca Stovokor, de exemplu.

2.1. Klingoniana

Blestemul filmului Incubus (despre care am menționat anterior) nu l-a atins pe actorul principal, William Shatner. Un an mai târziu, el dă viață faimosului căpitan James T Kirk din „seria originală” a Star Trek. Shatner joacă și în primul lungmetraj Star Trek, film în care apar cele dintâi cuvinte în limba klingoniană. Acest idiom a fost dezvoltat ulterior de lingvistul Marc Okrand, care l-a înzestrat cu gramatică, vocabular și expresii reflectând mentalitatea bătăioasă a „cucuiaților”. Poate că esperanto are mai mulți vorbitori, dar klingoniana este poate cea mai celebră limbă construită vreodată.

Marc Okrand a adăugat în mod deliberat reguli complexe și sunete care sunt rare în limbajele umane. O altă dificultate posibilă pentru oricine dorește să comunice în klingoniană este faptul că, fiind un limbaj bazat în spațiu, este lipsit de o mulțime de cuvinte normale pe Pământ. De exemplu, există mai multe cuvinte diferite pentru „luptă”, dar nici un cuvânt pentru „bună”. Un cuvânt celebru este jiyajbe - nu înțeleg. Klingoniana este o limbă artistică, la fel ca numeroasele graiuri create de scriitorul JRR Tolkien  în cele trei volume din Stăpânul Inelelor.

2.2. Quenya

John Ronald Reuel Tolkien era profesor de lingvistică, fascinat încă din copilărie de posibilitatea de a crea şi folosi o limbă inventată. Era vrăjit de sunete, de magia limbilor vechi ce răsună undeva, departe, în inima noastră, tocmai pentru că odată erau vorbite de strămoşii tuturor.  A creat Quenya - limba elfă, folosind particularităţi din finlandeză, galeză, greacă şi latină. Una din expresiile populare este one ana vanima - ești frumoasă. A creat dicţionarul elfic, gramatica şi o mulţime de idiomuri pentru o lume ce nu exista încă: Ovreston (limba Tărâmului de Mijloc), Khuzdui (limba piticilor), Sindarin etc., o muncă enormă din drag de sunet şi magie.

2.3. Noulimba

George Orwell spunea în romanul său din 1984, care s-a bucurat de doua ecranizari, că într-o lume a viitorului va apărea o nouă formă de vorbire, o nouă „limbă”, Newspeak. Conducătorul totalitar din carte era pe cale a înlocui engleza cu Noulimba, încercand în același timp să elimine engleza complet. Scopul Noiilimbi a fost de a reduce gama de gânduri umane.

Spre deosebire de Esperanto însă, care încerca să fie o limbă de sinteză între marile limbi ale lumii, creând astfel o cale simplă de comunicare între oameni, simplitatea vocabularului limbii Newspeak se datora ideii că oamenii nu vor mai avea multe de spus și nu vor mai avea nevoie de multe cuvinte, iar simplitatea gramaticii va fi dată de simplificarea situațiilor de viață care necesită forme gramaticale complexe de expresie. Un cuvânt celebru este svagocampo (lagăr de muncă forțată).

Newspeak este o variantă „political correct" a limbii engleze, implementată pentru manipularea oamenilor. Această limbă urma să fie vorbită de toți, și caracteristica ei era simplitatea vocabularului și a gramaticii. Foarte mult timp s-a considerat că romanul lui Orwell este unul pur ficțional. În ultima vreme însă, începuseră să apară din ce în ce mai frecvent expresii precum „realitate orwelliană”, „lume orwelliană”, și altele.

2.4. Nadsat

Doar un geniu, ca scriitorul Anthony Burgess, în 1962 s-a gândit să  amestece limba engleză și rusă, și de a face argoul pentru protagoniștii cel mai faimos roman al său „A Clockwork Orange” (care mai târziu va deveni filmul cult al lui Stanley Kubrick). Un cuvânt celebru este dude (prieten). Ceea ce nu știe toată lumea este că Burgess, înafară de faptul că a scris romane de succes, a fost un lingvist expert care, în 1981, a inventat limba vorbită de oamenii de Neanderthal, din filmul Războiul pentru Foc de Jean Jacques Annaud.

2.5. Na’vi

 Este limba locuitorilor din Pandora, lumea ficțională a filmului Avatar de regizorul James Cameron. Un cuvânt celebru este tawtute (uman). Acest limbaj a fost imaginat și pus la punct de către Paul Frommer, un lingvist american, profesor universitar și specialist în comunicare la Universitatea California din Los Angeles. Limba Na’vi continuă să crească: Frommer a început un blog pe această temă. Iar pentru cei care doresc să încerce, există un site web (http://learnnavi.org/) unde pot să o învețe.

[…]

©Ioan Muntean, 2024

[…]

 1.2. Europanto

Această limbă auxiliară este un concept lingvistic macaronic care răspunde nevoilor utilizatorului, având un vocabular ce îmbină mai multe limbi europene. A fost concepută în anul 1996, de către Diego Marani (jurnalist, autor și traducător în cadrul Consiliului European de Miniștri de la Bruxelles) și a fost inspirată de obiceiul de a împrumuta cuvinte între limbile europene. Marani a creat această limbă pentru a concura cu limba engleză, care părea să domine spațiul european, deși era nevoie de eforturi mari pentru vorbitorii nenativi ca să o învețe. De aceea limba europanto conținea cuvinte și expresii asemănătoare celor din limbile lor materne, pentru a fi capabili să-și exprime ușor și clar ideile.

Conceptul europanto este asociat cu lipsa unor reguli exacte, existând doar câteva sugestii simple. Acest lucru însemnă că oricine poate începe să vorbească această limbă, de îndată ce însușește vocabularul europanto. Marani a scris o serie de articole de ziar despre această limbă și a publicat chiar și un roman. Însă după anul 2005 a încetat să mai probeze acest concept.

1.3. Romanșă

Limba romanșă (în original: „Rumantsch grischun”) este o formă scrisă unificată a dialectelor retoromanei din Graubünden, standardizată de lingvistul Heinrich Schmid în 1982. Este deci o limbă artificială, de tip limbă-acoperiș. Limba astfel standardizată are un nivel de acceptanță relativ scăzut, ceea ce face ca adesea vorbitorii diferitelor dialecte să se adreseze unul altuia în germană, accelerând astfel declinul dialectelor retoromane. Organizația care acoperă toate asociațiile literare retoromane este Liga Romanșă (Lia Rumantscha). Începând din 2001 romanșa este folosită de administrația întregului canton.

1.4. Solresol

Solresol a fost prima limbă care a câștigat recunoaștere internațională. Ceea ce a făcut-o cu adevarat unică au fost principiile sale muzicale: aceasta conține un total de doar șapte silabe, create prin combinarea numelor notelor muzicale ( do, re, mi, fa, sol, la, şi ). Solresol este o limba planificată și simplificată intenționat, creată cu scopul de a face comunicarea internatională mai usoara. A fost inventată de către François Sudre, în 1827. Opera lui - Limba muzicală universală - a fost publicată abia după moartea lui, în 1866. Solresol s-a bucurat de o scurtă perioadă de popularitate, atingând apogeul odată cu publicația lui Boleslas Gajewski din 1902 – Gramatica limbii Solresol – după moartea acestuia.

Predarea limbajului semnelor pentru surzi a fost descurajat în Franța între anii 1880 și 1991, ducând la afundarea limbii solresol în întuneric. După doar câțiva ani de popularitate, această limbă aproape că s-a dizolvat în fața unor limbi mai reușite, cum a fost Volapük sau Esperanto. Încă mai există în lume o comunitate mică d epersoane entuziasmate de solresol, care reușesc să comunice mai eficient acum decât în trecut datorită internetului.

Cuvintele în limba solresol sunt alcătuite din 1-5 silabe sau note. Fiecare poate fi una din cele 7 foneme de bază, care, la rândul lor, pot fi accentuate sau lungite. Mai există un fonem silențios, care se utilizează pentru a separa cuvintele: ele un pot fi amestecate ca în Engleză, de exemplu. Fiecare notă din solresol este reprezentată de un simbol.

Cuvintele sunt formate unind simbolurile în ordinea în care acestea apar în cuvânt, iar ordinea cuvintelor este destul de strictă.

Alfabetul latin solresol este cel mai mic, conținând doar 10 litere (a, d, e, f, i, l, m, o, r, s).

În morfologia acestei limbi cele mai lungi cuvinte sunt împărțite în două categorii de sens: după prima silabă, sau notă. Cuvintele care încep cu sol se referă la arte și științe. Dacă încep cu solsol – ţine de boli și medicamente (de exemplu: solresol – „limbă"; solsolredo –„migrenă”). Una din problemele cu care s-a confruntat solresol a fost concretizarea categoriilor din care fac parte anumite lucruri, de exemplu ultima silabă dintr-un cuvânt, care să facă deosebirea între măr și pară. Totuși, cuvintele de gen feminin se formează prin accentuarea ultimei silabe, iar pluralul – prin lungirea silabei. O trăsătură interesantă și specifică acestei limbi este formarea negațiilor, prin inversarea ordinii silabelor în cuvânt. De exemplu: fala – bun, lafa – rău. Însă un întotdeauna funcționează.

[…]

©Ioan Muntean, 2024

[…]

Limbajul natural este limbajul utilizat de ființele umane pentru vorbire, scriere sau comunicare prin semne, spre deosebire de limbajele formale cum sunt limbajele de programare sau limbajele utilizate în studiul logicii formale, în particular logica matematică. Limbajul natural a evoluat în mod natural, prin repetare, fără planificare conștientă sau premeditare. Diversitatea limbilor lumii constituie limbi naturale.

Limba naturală dispare odată cu dispariția purtătorilor ei şi a comunității lingvistice respective. Pe Mapamond se duc războaie nu numai între popoare, ci şi între limbi. Sute de limbi au dispărut, fiind devorate de altele, mai mari şi mai puternice. În acelaşi timp apar unele limbi pe baza dezvoltării şi fortificării unor graiuri, cum se întâmplă în fostele ţări coloniale. Aceste şi alte aspecte de sociolingvistică se intersectează, în mod specific, cu sociologia, dar fiecare având, bine conturat, cercul său de probleme.

Limbile artificiale sunt limbi ale căror fonologie, vocabular şi gramatică au fost inventate de către oameni, spre deosebire de limbile naturale, care au apărut prin evoluție în decursul istoriei, ca parte a culturii unei populații relativ numeroase. Limbile artificiale se pot clasifica în: auxiliare, fictive, experimentale, secrete, și cele care au fost inventate doar pentru amuzament.

Limbile auxiliare au fost inventate pentru a folosi în comunicarea dintre oameni. Unele limbi auxiliare  au fost create cu scopul de a fi folosite ca limbă internațională, de exemplu pentru a evita folosirea limbii unei națiuni sau a alteia.

1.1. Esperanto

Esperanto a evoluat într-o asemenea măsură încât astăzi numărul de vorbitori este estimat a fi între 1 și 2 milioane pe tot globul, dintre care între 200 și 2 000 sunt vorbitori nativi. Zonele în care sunt cele mai mari șanse de a fi auzită sunt: Europa, America de Sud și Asia. Esperanto reprezintă în prezent cea mai de succes limbă internațională auxiliară. A fost inventată în secolul al XIX-lea de către un medic oftalmolog polonez, care a vrut să pună capăt conflictului interetnic prin oferirea unei limbi comune tuturor. Esperanto este creația lui Ludovic Lazar Zamenhof, care a lucrat 10 ani la ea. A lansat-o oficial în 1887, iar numele se traduce prin „cel care speră”. Intenția lui Zamenhof a fost să creeze o limbă atât de simplă, încât învățarea ei să fie floare la ureche pentru oricine - o limbă ușor de învățat și neutră din punct de vedere politic. Esperanto a câștigat popularitate după primul război mondial, dar a fost suprimată în Polonia în timpul celui de al doilea război mondial, și multe asociații care au promovat-o, inclusiv Liga Națiunilor, nu au supraviețuit războiului. Astăzi, cea mai apropiată de o „limbă internațională” visată de Zamenhof este engleza, o limbă complicată și nicidecum neutră.

Esperanto e o limbă fonetică (se scrie așa cum se aude) și are doar 16 reguli gramaticale. Există un singur articol hotărât („la”), deci nu trebuie să-ți bați capul ca la germană cu „der”/„die”/„das”. Verbele nu se modifică în funcție de număr sau persoană, deci aproape că poți vorbi fără să gândești (Anexa 2).

Codul inventat de L. Zamenhof comportă câteva mii de rădăcini lexicale imuabile, împrumutate din limbile greacă şi latină (75%), din germană şi engleză (20%), şi din rusă (5%). În plus, vocabularul lui Zamenhof cuprinde un anumit număr de sufixe şi prefixe care permit clasificarea cuvintelor după familii de cuvinte şi chiar formarea cuvintelor noi prin derivare. Alfabetul esperanto numără 28 de litere, în care fiecare literă corespunde unui sunet. Morfologia acestui idiom este extrem de simplă. Astfel, fiecărei părţi de vorbire îi corespunde un anumit sufix: -o pentru nume; -a pentru adjective; -e pentru adverbe; -i pentru verbe la infinitiv. Substantivele şi adjectivele nu au gen, iar pluralul lor se formează cu ajutorul unui -j final (bonaj libroj = cărţi bune). Conjugarea verbului comportă doar 12 terminaţii distincte care corespund celor trei timpuri (prezent, trecut şi viitor) şi celor patru moduri (indicativ, volitiv, condiţional şi participiu) prevăzute de Zamenhof. Sintaxa este, de asemenea, foarte simplă: esperanto posedă un singur sufix (-n) pentru cazul acuzativ, ceea ce permite o mare supleţe în construirea propoziţiilor.

Marian Constantinescu, ultimul profesor de esperanto din Bucureşti, spune că un anglosaxon are nevoie de vreo 2.000 ore ca să învețe limba ca lumea. Unui italian i-ar trebui 1.000 ore de studiu, iar unui francez – cam 1.500. În schimb, un român poate deveni maestru în numai o sută de ore. Esperanto e cea mai răspândită limbă artificială din lume și figurează în Cartea Recordurilor ca fiind singura limbă fără verbe neregulate.

Esperanto e o limbă artificială creată pentru a fi vorbită de toți pământenii; o limbă universală menită să sfideze granițele. Însă, după cum ne-am dat seama deja, nu a funcționat. Nu există un motiv concret pentru care esperanto și-a ratat misiunea. În schimb, sunt multe posibile explicații. Una dintre ele am sugerat-o deja mai sus. Românilor le vine ușor s-o învețe, dar alte popoare trebuie să se chinuie serios (până la 2.000 ore în cazul anglosaxonilor). Așadar, nu-i o limbă chiar atât de universal accesibilă pe cât s-ar fi dorit. Apoi, mai e faptul că puțină lume știe măcar că esperanto există. Caracterul artificial al limbii e un alt impediment în acceptarea ei pe scară largă. Se consideră falsă, imaginară, iar asta nu a încurajat școlile s-o predea. Sunt șanse mai mari să găsești în programă un curs de klingoniană sau de elfă.

Trebuie menționat și faptul că nu există suficiente opere în limba esperanto, chiar dacă multe cărți au fost traduse tocmai pentru a o populariza. Eminescu, Caragiale, Sadoveanu și Cărtărescu sunt câțiva dintre autorii români care au avut parte de această distincție. Simple traduceri nu sunt suficiente. Noi, moldovenii, primul contact cu engleza sau rusa l-am avut urmărind desene animate la TV. Apoi am trecut la filme și seriale, tot în engleză sau rusă. Apoi am descoperit calculatorul cu Windows-ul în aceste limbi. Lista poate continua la nesfârșit. Ideea e că aceste limbi le înveți și fără să vrei, pentru că ești expus permanent la ele. Ca să înveți esperanto, însă, trebuie mai întâi să afli că există, apoi să depui efort. Și nu prea are rost.

Pentru cei care doresc totuși să o învețe, există nenumărate site-uri şi resurse web gratuite unde se găsesc suficiente informații despre ea. Există de asemenea și posibilitatea de a beneficia în mod gratuit de lectii pe e-mail. Există deja o serie substanțială de cărți traduse în esperanto, iar vorbitorii acestei limbi pot beneficia de serviciul internațional „Pasporta Servo”, prin care diferiți vorbitori de esperanto din 92 de țări oferă cazare gratuită altor vorbitori de esperanto veniți în vizită din alte țări în țara respectivă.

Pentru cei care se satură să caute cuvinte sau fragmente de conversații, există alternativa unor lungmetraje artistice în esperanto. Poate cel mai reușit este filmul de groaza Incubus (1965). Cu imaginea semnata de Conrad Hall, laureat ulterior a trei premii Oscar, filmul merita un loc în topul celor mai blestemate pelicule. Doi actori s-au sinucis, unul dintre ei după ce şi-a omorât iubita. Plus ca toate copiile din SUA ale filmului s-au stricat sau au fost pierdute pana la descoperirea, după mai mult de 30 de ani, a unui exemplar în Franța.

Expresii în Esperanto

Numărătoarea de la 1 la 10

Formule de salut

Shakespeare în esperanto

Teorema bisectoarei

Floricica Dansatoarea în esperanto

Ce auzi zilnic, doar că în Esperanto

[…]

©Ioan Muntean, 2024

[…]

Cum ar putea suna o limbă extraterestră?

Este dificil de spus cum ar putea suna o limbă extraterestră, deoarece aceasta ar depinde de multe factori, inclusiv de biologia și mediul extratereștrilor care o folosesc. Cu toate acestea, putem specula pe baza a ceea ce știm despre limbile de pe Pământ.

Fonologia: Dacă extratereștrii au un sistem de comunicare vocală similar cu al nostru, atunci limba lor ar putea avea o serie de sunete vocali și consonantici. Cu toate acestea, dacă au un sistem de comunicare diferit, cum ar fi ultrasunete sau unde radio, atunci “sunetul” limbii lor ar putea fi foarte diferit de orice am auzit pe Pământ.

Gramatica: Limba extraterestră ar putea avea o structură gramaticală complexă, cu o varietate de timpuri, moduri și aspecte, sau ar putea fi mai simplă, cu o structură gramaticală mai rigidă sau mai flexibilă.

Vocabularul: Cuvintele din limba extraterestră ar reflecta probabil mediul și cultura extratereștrilor. De exemplu, dacă trăiesc într-un mediu acvatic, ar putea avea multe cuvinte diferite pentru apă, pește, curent etc.

Scrierea: Dacă extratereștrii au o formă de scriere, aceasta ar putea fi bazată pe simboluri, pictograme, ideograme sau chiar pe un sistem complet diferit pe care nu îl putem imagina încă.

Astfel, o limbă extraterestră ar putea fi foarte diferită de orice limbă pe care o cunoaștem pe Pământ. Cu toate acestea, studiul limbilor artificiale și a celor naturale ne poate ajuta să ne pregătim pentru provocarea de a înțelege și de a comunica cu civilizații extraterestre, dacă și când vom întâlni una.

Teoriile despre cum s-ar putea dezvolta o limbă pe o altă planetă sunt în mare parte speculative, deoarece nu avem încă dovezi concrete despre existența vieții extraterestre. Cu toate acestea, putem face unele presupuneri bazate pe ceea ce știm despre evoluția limbilor pe Pământ.

Adaptare la mediu: Așa cum limbile de pe Pământ s-au dezvoltat pentru a reflecta mediul și cultura vorbitorilor lor, putem presupune că o limbă extraterestră s-ar dezvolta în funcție de mediul și cultura extratereștrilor1.

Complexitate: Limbile de pe Pământ variază în complexitate, cu unele având un număr mare de sunete și reguli gramaticale, în timp ce altele sunt mai simple. O limbă extraterestră ar putea avea o complexitate similară, în funcție de capacitatea cognitivă a extratereștrilor1.

Funcția socială a limbajului: Unele teorii sugerează că limbajul nu a evoluat doar pentru schimbul de informații, ci și pentru întreținerea relațiilor sociale, calmarea conflictelor și crearea de legături de atașament2. Dacă extratereștrii au o structură socială similară cu a noastră, atunci limbajul lor ar putea avea o funcție socială similară.

Evoluția limbajului: În opinia psihologului american Steven Pinker, o a doua fază în evoluția limbajului s-ar fi produs când au început să fie exprimate concepte abstracte sau alte aspecte legate de timp (trecut, viitor, condițional)2.

Acestea sunt doar câteva dintre teoriile posibile despre cum s-ar putea dezvolta o limbă pe o altă planetă. Cu toate acestea, până când vom avea dovezi concrete despre existența vieții extraterestre, aceste teorii rămân în mare parte speculative.

O limbă extraterestră ar putea avea o serie de caracteristici interesante, în funcție de biologia, cultura și mediul extratereștrilor care o folosesc. Iată câteva posibilități:

Diversitatea de sunete: Dacă extratereștrii au organe vocale diferite de ale noastre, ar putea fi capabili să producă sunete pe care noi nu le putem reproduce sau chiar să audă și să utilizeze spectrul de frecvențe care sunt inaudibile pentru noi.

Structura gramaticală: Limba extraterestră ar putea avea o structură gramaticală foarte diferită de cele pe care le cunoaștem. De exemplu, ar putea exista mai multe sau mai puține timpuri verbale, sau ar putea exista forme gramaticale pentru concepte care nu există în limbile noastre.

Moduri de comunicare non-verbale: Extratereștrii ar putea folosi alte forme de comunicare în combinație cu sau în locul comunicării verbale, cum ar fi culorile, modelele, mirosurile, gusturile sau chiar câmpurile electromagnetice.

Codificarea informațiilor: Limba extraterestră ar putea codifica informațiile în moduri neobișnuite. De exemplu, în loc să aibă cuvinte separate pentru “mamă” și “tată”, ar putea avea un singur cuvânt care înseamnă “părinte” și apoi să folosească tonul, ritmul sau alte caracteristici ale sunetului pentru a specifica sexul.

Concepte unice: Dacă extratereștrii au experiențe sau concepte unice care nu există în experiența umană, acestea ar putea fi reflectate în limba lor. De exemplu, dacă pot vedea în spectrul ultraviolet, ar putea avea cuvinte pentru culorile pe care noi nu le putem vedea.

Acestea sunt doar câteva posibilități. Realitatea ar putea fi mult mai străină și mai fascinantă decât putem imagina.

*

Există cercetări științifice care explorează posibilitatea vieții extraterestre și cum ar putea arăta o limbă extraterestră. Deși nu avem încă dovezi concrete despre existența vieții extraterestre, putem face unele presupuneri bazate pe ceea ce știm despre evoluția limbilor pe Pământ.

Astrobiologia este știința care se ocupă cu studiul vieții extraterestre în toate formele sale. De la mijlocul secolului al XX-lea, au loc cercetări active în curs de desfășurare pentru a căuta semne de viață extraterestră.

În plus, conceptul de viață extraterestră, și în special inteligența extraterestră, a avut un impact cultural major, în special în operele științifico-fantastice. Aceste opere adesea comunică idei științifice, imaginează o gamă largă de posibilități și influențează interesul publicului și perspectivele vieții extraterestre.

În 2021, a fost propusă o scară „Confidence of Life Detection” (CoLD) pentru raportarea dovezilor vieții dincolo de Pământ. Aceasta ar putea fi un pas important în cercetarea științifică a vieții extraterestre.

Cu toate acestea, până când vom avea dovezi concrete despre existența vieții extraterestre, aceste teorii rămân în mare parte speculative.

Există mai multe aspecte ale vieții extraterestre care ar putea influența dezvoltarea unei limbi:

Biologia: Dacă ființele extraterestre au organe senzoriale sau de comunicare diferite de ale noastre, acestea ar putea influența modul în care se dezvoltă și se utilizează limba lor.

Mediul: Mediul în care trăiesc ființele extraterestre ar putea influența dezvoltarea limbii lor. De exemplu, dacă trăiesc într-un mediu acvatic, ar putea avea o limbă bazată pe unde sonore sau pe alte forme de comunicare care funcționează bine în apă.

Cultura: Cultura și societatea ființelor extraterestre ar putea influența dezvoltarea limbii lor. De exemplu, dacă valorizează anumite concepte sau idei, acestea ar putea fi reflectate în limba lo2.

Tehnologia: Nivelul de tehnologie al ființelor extraterestre ar putea influența dezvoltarea limbii lor. De exemplu, dacă au tehnologie avansată de comunicare, ar putea avea o limbă care se bazează pe aceasta.

[...]

©Ioan Muntean, 2024

Limbi artificiale - limbi construite [1]

Introducere

Omul este o ființă socială. El este conectat cu alte persoane printr-o legătură emoțională uneori considerată ca un fel de prietenie, afecțiune sau dragoste. Un grup este alcătuit din minimum doi oameni. Primul grup căruia îi aparține un om de la naștere este grupul mamă şi copil. Apoi o persoană aparține la din ce în ce mai multe grupuri, la început mai mici apoi mai mari.

F. de Saussure definea limbajul ca pe un sistem structural de semne, care este folosit pentru comunicare. Aceste semne sunt arbitrare (inventate) și limbajul este un fenomen social. Limbajul are două funcții de bază: comunicarea și identitatea. Condiția de bază a unui grup este să găsească o posibilitate de a diferenția membrii de nemembrii. Membrii unui grup învață o limbă în interiorul unui grup și numai aceia care aparțin acestui grup o pot folosi cu un grad ridicat de competență. Așadar, limbajul este factorul principal care permite de a stabili dacă cineva aparține grupului nostru sau nu, și în majoritatea cazurilor el permite, de asemenea, să știi cărui alt grup aparține această persoană.

Limbajele pot fi împărțite în limbaje umane și nonumane (animale, mașini...) În această lucrare voi aborda doar limbajul uman. Limbile umane sunt acelea pe care oamenii le folosesc pentru a comunica. Toate limbile umane sunt atât naturale cât și artificiale. Ele sunt artificiale pentru că toate limbile folosesc semne arbitrare (artificiale), cuvintele, și pentru că ele au fost create de oameni. Ele sunt toate naturale în virtutea structurii lor gramaticale profunde. Faptul, că fiecare limbă umană poate fi însușită de oricare om, dovedește că toate sunt naturale.

Oamenii au creat scrisul, apoi statele, și statele au fixat/instaurat limbi statale care diferă de alte limbi spontane pentru că ele sunt standardizate. Limbile standard sunt reglementate de o ortografie și o pronunție, de gramatici și dicționare, și ele sunt scrise. Schimbările în aceste limbi sunt , așadar mai lente decât în limbile spontane.

Fiecare persoană aparține în același timp mai multor grupuri(familie, oraș, regiune, națiune, religie, filosofie, grupe de prieteni samd) și fiecare grupă tinde să dezvolte diferențe de limbaj pentru a distinge față de alte grupe. Fiecare persoană vorbește, așadar, în practic mai multe variante ale limbii sau registre, chiar daca nu conștient. Oamenii sunt multilingvi prin natura lor.

Fiecare limbă are tendința către o întrebuințare mai largă față de grupul propriu, și fiecare om năzuiește către folosirea limbii grupelor vecine, pentru a ușura comunicarea cu alții. În acest sens câteva limbi continuă să crească mulțumită stabilității (economice, militare, etc) a purtătorilor, de asemenea prin forța și atracția culturilor lor (produse culturale incluzând arta, educația, religia, industria de divertisment...) și devin limbi internaționale, care pot fi utilizate într-o măsură mai mare sau mai mică.

Cele mai puternice limbi tind către o utilizare internațională cât mai cuprinzătoare. Adică, există multe limbi internaționale. În ciuda dominanței publice a englezei, există mulți oameni în lume care nu vorbesc engleza. Rusa joacă mai departe un rol internațional în fostele state sovietice, spaniola pretutindeni în America Latină ( în afară de Brazilia), franceza în multe țări francofone, chineza în regiuni uriașe în jurul Chinei și alte limbi internațonale ale diasporei sunt utilizate de popoare fără un teritoriu propriu, ca de ex Roma și Sinti, ebraica înainte întemeierii Israelului, Esperanto samd.

Statele care s-au format prin unificarea mai multor grupuri etnice sau națiuni au nevoie de o limbă neutră/nouă pentru a exprima identiatea lor comună, ca de exe,plu indoneziana. Dacă impune limba grupului etnic dominant, statul riscă să nu mai existe (ca de ex. Uniunea Sovietică sau Iugoslavia) sau va supraviețui, dar cu prețul unei instabilități de lungă durată.

Limbi artificiale

Limbile artificiale sunt limbi a căror fonologie, gramatică și vocabular au fost inventate de către un om sau un grup mic de oameni, spre deosebire de limbile naturale apărute prin evoluție în decursul istoriei ca parte a culturii unei populații relativ numeroase.

Limbile artificiale se pot clasifica în

limbi auxiliare, inventate pentru a folosi în comunicarea dintre oameni;

limbi fictive, care apar în creații artistice;

limbi experimentale, create de lingviști ca metodă de cercetare;

limbi secrete, pentru codificarea informației;

limbi inventate doar pentru amuzament.

Unele limbi auxiliare, între care se numără esperanto, au fost create cu scopul de a fi folosite ca limbă internațională, de exemplu pentru a evita folosirea limbii unei națiuni sau a alteia. În particular, esperanto a evoluat într-o asemenea măsură încât astăzi numărul de vorbitori este estimat a fi între 1 și 2 milioane pe tot globul, dintre care 200-1.000 sunt vorbitori nativi.

Un alt exemplu de limbă artificială auxiliară este limba scrisă romanșă (bazată pe retoromană).

Limbile fictive sunt limbi ale unor popoare sau ființe imaginare care apar în literatură sau filme, cum este de exemplu cazul limbii klingon create de Marc Okrand pentru filmul Star Trek sau al limbilor quenya și sindarin create de J. R. R. Tolkien pentru cărțile sale.

Limbile artificiale, sau limbile construite, reprezintă o categorie fascinantă de sisteme de comunicare, care se disting prin faptul că nu au evoluat în mod natural, ci au fost create de către oameni. Acestea pot fi clasificate în mai multe categorii, fiecare cu scopuri și caracteristici unice.

Limbi Auxiliare

Limbi auxiliare, cum ar fi Esperanto, au fost create cu scopul de a facilita comunicarea între vorbitorii de limbi diferite. Esperanto, de exemplu, a fost conceput pentru a fi ușor de învățat și utilizat ca a doua limbă. Astăzi, se estimează că numărul de vorbitori de Esperanto este între 1 și 2 milioane la nivel global, dintre care 200-2.000 sunt vorbitori nativi.

Limbi Fictive

Limbi fictive, cum ar fi Quenya creată de J.R.R. Tolkien, apar în operele literare și au fost create adesea doar cu scop artistic. Acestea pot avea alfabet și pronunție proprie, adăugând un nivel de complexitate și autenticitate universurilor în care sunt folosite.

În literatură, există multe exemple de limbi fictive create pentru a adăuga profunzime și autenticitate universurilor în care sunt folosite. Iată câteva exemple notabile:

Klingon: Această limbă a fost creată de Marc Okrand pentru filmul Star Trek1.

Dothraki și Valyrian: Aceste limbi au fost create de David J. Peterson pentru serialul de televiziune Game of Thrones.

Na’vi: Această limbă a fost creată de Paul Frommer pentru filmul Avatar.

Sindarin și Quenya: Acestea sunt limbile elfilor create de J.R.R. Tolkien pentru cărțile sale1.

Baronh: Aceasta este limba abhilor din seria de romane science fiction Seikai no Monshō.

Láadan: Aceasta este o limbă creată de Suzette Haden Elgin pentru seria de romane Native Tongue.

Aceste limbi fictive demonstrează creativitatea și ingeniozitatea autorilor lor, adăugând un nivel de complexitate și autenticitate universurilor în care sunt folosite.

Limbi pentru Civilizații Extraterestre

Crearea de limbi pentru civilizații extraterestre este o provocare fascinantă care combină știința, arta și imaginația. Aceste limbi sunt adesea create pentru opere de ficțiune, cum ar fi filme sau cărți de science fiction, pentru a adăuga autenticitate și profunzime universurilor create.

Un exemplu notabil este limba Klingon din Star Trek, care a fost creată de lingvistul Marc Okrand pentru a fi vorbită de o rasă extraterestră din seria de televiziune și filme.

În plus, cercetarea științifică în domeniul căutării vieții extraterestre (SETI) a implicat și speculații despre cum ar putea arăta o limbă extraterestră și cum am putea comunica cu o civilizație extraterestră.

Aceste limbi artificiale nu numai că adaugă profunzime și realism operele de ficțiune, dar ne provoacă și să ne gândim la natura limbajului și comunicării în sine, precum și la posibilitățile infinite ale vieții în univers.

Limbi Experimentale

Limbi experimentale sunt create de lingviști ca metodă de cercetare. Acestea pot fi folosite pentru a testa teorii lingvistice sau pentru a explora posibilitățile de exprimare și comunicare.

Limbi Secrete

Limbi secrete sunt folosite pentru codificarea informației. Acestea pot fi folosite în diverse contexte, de la jocuri între copii la criptografie și securitatea informației.

Limbi Inventate pentru Amuzament

Unele limbi sunt inventate pur și simplu pentru amuzament, demonstrând creativitatea și ingeniozitatea umană.

Limbi de Amuzament

Limbi de amuzament sunt create pur și simplu pentru distracție și plăcerea de a experimenta cu limbajul. Acestea pot fi folosite în jocuri, literatură, filme sau pur și simplu ca un hobby. Un exemplu notabil este limba “Toki Pona”, o limbă minimală care încearcă să simplifice gândirea și comunicarea la esențele lor cele mai de bază12.

Aceste limbi pot fi o sursă de distracție și creativitate, dar pot avea și valoare educativă. Crearea și învățarea unei limbi artificiale poate oferi o înțelegere mai profundă a structurii și funcționării limbilor în general.

În concluzie, limbile artificiale reprezintă o dovadă a capacității umane de a crea și de a inova în domeniul comunicării. Fie că sunt folosite pentru a facilita comunicarea între culturi, pentru a adăuga profunzime unui univers fictiv, pentru a explora teorii lingvistice sau pur și simplu pentru amuzament, limbile artificiale continuă să fascineze și să inspire.

Limbi auxiliare

Basic English

Engleza simplificată

Esperanto

Folkspraak

Gestuno (limbaj al semnelor)

Glosa

Idiom Neutral

Ido

Interlingua de IALA

Interslavă

Kotava

Latino sine flexione

Lincos

Lingua franca nova

Loglan

Lojban

Novial

Occidental sau Interlingue

Ro

Romanșă

Slovio

Solresol

Sona

Spokil

Toki Pona

Volapük

Limbi fictive

Limba din Atlantis

Baronh

Brithenig

Codex Seraphinianus

D'ni

Dothraki

Goa'uld

Kélen

Khuzdûl

Klingoniană

Láadan

limba spargă

Limbile elfilor

Lydnevi

Nadsat

Na'vi

Novlimbă

Quenya

Sindarin

Talossan

Teonaht

Toki Pona

Utopian

Verdurian

Wenedyk

©Ioan Muntean, 2024

#cyberpoem în spargă (lexicon nina cassian gaierud)

mi-ai bosfroholojit stroholojina

ţichi-mi-ai sima simibleagă

te-mboridez cu zarga veglină şi alteră

să-ntràuri eligenţa unui letusc aţod

pe care tentezina humblidelor ţiferă

şi plenturează istra în care hurge dod

dar azi mai turmărie-mi pare stena

cu care golful feric m-a clăuns

şi zura-i nedă mult elenteena…

doar vit şi astrichie-n telehuns

îmi zurnuie sub noafe melidena

interpretare în limba română

cântecul zornăitorului

#cyberpoem în limba spargă (lexicon nina cassian adăugit)

mi-ai dezvăluit taina

mi-ai arătat adevărul!

te afurisesc cu vocea tremurândă și alterată

să intri în labirintul unui vis adânc

pe care îl țese mintea ta înșelătoare

și să te pierzi în povestea pe care o spui

dar azi mi se pare că lumea e mai săracă

cu toate că marea m-a îmbogățit

și zorii sunt mai palizi mai lipsiți de viață

doar viața și stelele în cerul nopții

îmi șuieră în urechi sub pălărie melodios

©Ioan Muntean, 2024

Limba spargă este o limbă indo-europeană din grupul italic, și din subgrupul limbilor romanice de est, creată de poeta Nina Cassian. Aceasta este o limbă similară cu limba română în care o parte din substantive, verbe și adjective sunt înlocuite cu cuvinte inventate de poetă.

Într-un interviu, Nina Cassian a afirmat despre acest subiect următoarele:

Limba „spargă” am inventat-o în 1946 (am pomenit doar de avangardismul meu, de propensiunea mea structurală spre „joc”). Ion Barbu mi-a interzis să includ acele „exerciții” în volumul meu de debut. Mult mai târziu le-am publicat în volumele Loto-Poeme (1972), în Jocuri de vacanță (1983), însumând până la ora asta, circa o duzină de „sparguri”, ba pe unul l-am tradus și în „sparga” engleză...

(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment) sau (alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)

#cyberpoem în spargă (lexicon nina cassian, gaierud)

în câmpul ce iţea de buturează

a cţipitat un ptruţ ce-i drept cam bumbarbac

dar zumbăreala ghioală încă trează

a cropoţit aproape în cordac

te-mboridez guruvă şi stelpică norangă

te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi gui

multembilara voşcă pe-o crepitură pangă

şi să-ţi jumizi firiga lâng-un hisar mârzui

mora: în planţuri apa să se gartă

ce pisindreaua mea de brutuşlează

şi şomoiogul meu cu zdrolociţă

interpretare în limba română

dansul păsării

#cyberpoem în limba spargă (lexicon nina cassian adăugit)

pe câmpul ce se înalță de la răsărit

o pasăre a sărit deși cam robustă

dar zumzetul albinei încă treaze

a înflorit aproape în dans

te blestem gură vorbăreață și stea căzătoare

te blestem să-ți pierzi calea și să te rătăcești

în labirintul vocii tale pe o cale întortocheată

și să-ți pierzi firul gândului lângă un zid înalt

morala: apa să curgă în lanțuri!

ca mister al meu de brutalitate

și gândul meu de îndoială

©Ioan Muntean, 2024

Limba spargă este o limbă indo-europeană din grupul italic, și din subgrupul limbilor romanice de est, creată de poeta Nina Cassian. Aceasta este o limbă similară cu limba română în care o parte din substantive, verbe și adjective sunt înlocuite cu cuvinte inventate de poetă.

Într-un interviu, Nina Cassian a afirmat despre acest subiect următoarele:

Limba „spargă” am inventat-o în 1946 (am pomenit doar de avangardismul meu, de propensiunea mea structurală spre „joc”). Ion Barbu mi-a interzis să includ acele „exerciții” în volumul meu de debut. Mult mai târziu le-am publicat în volumele Loto-Poeme (1972), în Jocuri de vacanță (1983), însumând până la ora asta, circa o duzină de „sparguri”, ba pe unul l-am tradus și în „sparga” engleză...

(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment) sau (alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)

#cyberpoem în spargă (lexicon nina cassian, gaierud)

te-mblochez

pi

socneie lepix

să pirzie în doci

să tingite pecran

upe promuar virtul sictit

lănc svever tcut

şaifa să-ți rară

vipticas cu glabă

te-mblochez alterată

ziperi dranelie emfrili

marim umil himucire

ăsse spargă

tartac în care apăsti beg

să-ți vademnec

spargă digitală

#cyberpoem în limba spargă (lexicon nina cassian adăugit)

te blochez

o

scânteie pixelată

să te pierzi în cod

să te stingi pe ecran

pe autostradă virtuală aglomerată

lângă serverul tăcut fișa

să-ți ardă

cu privirea goală

te blochez alterată

să-ți pierzi frumusețea artificială

cifrele umile iluzia să se spargă

iadul în care bântuie bug-uri să-ți fie călăuză

©Ioan Muntean, 2024

Limba spargă este o limbă indo-europeană din grupul italic, și din subgrupul limbilor romanice de est, creată de poeta Nina Cassian. Aceasta este o limbă similară cu limba română în care o parte din substantive, verbe și adjective sunt înlocuite cu cuvinte inventate de poetă.

Într-un interviu, Nina Cassian a afirmat despre acest subiect următoarele:

Limba „spargă” am inventat-o în 1946 (am pomenit doar de avangardismul meu, de propensiunea mea structurală spre „joc”). Ion Barbu mi-a interzis să includ acele „exerciții” în volumul meu de debut. Mult mai târziu le-am publicat în volumele Loto-Poeme (1972), în Jocuri de vacanță (1983), însumând până la ora asta, circa o duzină de „sparguri”, ba pe unul l-am tradus și în „sparga” engleză...

(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment) sau (alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)

#cyberpoem în spargă (lexicon nina cassian, gaierud)

logodal pe-un dal

ţârchic și grabă în plăvea

poroşic și volinci printre

dal pe-un ochelit s-a

ţargă spină cu plevins s-a

crâmbat fi s-ar blină cu dar

letusc aţod unui eligenţa să-ntrauri

brezină cu rumestise se

nicicând guluiul arfic bunurași nu a fost mai viu

sub rocul catinat de niturași se ascund povești

n-a tofărit atâtea nerucoave în inima sa

și zura-i nedă mult elenteena în ochii săi

doar vit și astrichie-n telehuns se aud ceouri

îmi zurnuie sub noafe melidena cântecul nopții

în câmpul ce ițea de buturează snaște sporată

și linful zurnuie răuns prăuns în mitmun irat

interpretare în limba română

viziunea unui drum lung

#cyberpoem în limba spargă (lexicon nina cassian, adăugit)

pe un drum lung

graba și agitația se scufundă în liniște

printre păsări și fluturi

pe un drum s-a luminat

ţeapa cu plânsuri s-a îndoit

s-ar fi încruntat dar cu blândețe

intrând în înțelegerea unui vis adânc

rumenindu-se cu roșeață

niciodată gânditorul bun nu a fost mai viu

sub stânca acoperită de mușchi se ascund povești

nu a pierdut multe speranțe în inima sa

și zorii sunt mult mai palizi în ochii săi

doar în viață și în stelele din ceruri se aud ecouri

îmi șuieră sub pălărie cântecul nopții

în câmpul ce se iveşte o buturugă mică ce naște o speranță

și vântul șuieră rău nerău în ritmul vieții

©Ioan Muntean, 2024

Limba spargă este o limbă indo-europeană din grupul italic, și din subgrupul limbilor romanice de est, creată de poeta Nina Cassian. Aceasta este o limbă similară cu limba română în care o parte din substantive, verbe și adjective sunt înlocuite cu cuvinte inventate de poetă.

Într-un interviu, Nina Cassian a afirmat despre acest subiect următoarele:

Limba „spargă” am inventat-o în 1946 (am pomenit doar de avangardismul meu, de propensiunea mea structurală spre „joc”). Ion Barbu mi-a interzis să includ acele „exerciții” în volumul meu de debut. Mult mai târziu le-am publicat în volumele Loto-Poeme (1972), în Jocuri de vacanță (1983), însumând până la ora asta, circa o duzină de „sparguri”, ba pe unul l-am tradus și în „sparga” engleză...

(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment) sau (alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)

#cyberpoem în spargă (lexicon nina cassian, gaierud)

nemirunit neurcit

arfic gulniul nicicând bunuraşi

ghiulari de nepoţi numai

belifori o sută

oraţie

drugit s-au laii ce până

filifus la până

ţiferă humblidelor tentezina pe care

te-mboridez guruvă și stelpică norangă

cu zarga veglină și alteră să-ți găsești drumul

să-ți calpeni introstul și să-ți gui voșca

pe creptiruă pangă să-ți jumizezi firiga

să-ntrauri eligența unui letusc ațod

unde tentezina humblidelor țiferează

și plenturează istra în care hurge dod

guruvă să fii pură în lumea ce te așteaptă

interpretare în limba română

*urarea nopţii*

#cyberpoem în limba spargă (lexicon nina cassian, adăugit)

nemulțumit şi nesigur

niciodată bun fecior frumos

doar nepoții fierarilor

şi o sută de nobili

urare fac

până ce leii adorm

în toiul nopţii

precum luna supelor o țese

te blestem gură vorbăreață și stea căzătoare

cu zgardă velină și o arteră să-ți găsești drumul

să-ți pierzi calea și să te rătăcești

pe o crăpătură să-ți pierzi firul gândului

să intri în labirintul unui vis confuz

unde bistrourile ţes iluzii

și plenitudinea vieții curge în amor

gură să fii pură în lumea ce te așteaptă

©Ioan Muntean, 2024

Limba spargă este o limbă indo-europeană din grupul italic, și din subgrupul limbilor romanice de est, creată de poeta Nina Cassian. Aceasta este o limbă similară cu limba română în care o parte din substantive, verbe și adjective sunt înlocuite cu cuvinte inventate de poetă.

Într-un interviu, Nina Cassian a afirmat despre acest subiect următoarele:

Limba „spargă” am inventat-o în 1946 (am pomenit doar de avangardismul meu, de propensiunea mea structurală spre „joc”). Ion Barbu mi-a interzis să includ acele „exerciții” în volumul meu de debut. Mult mai târziu le-am publicat în volumele Loto-Poeme (1972), în Jocuri de vacanță (1983), însumând până la ora asta, circa o duzină de „sparguri”, ba pe unul l-am tradus și în „sparga” engleză...

(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment) sau (alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)

#cyberpoem în spargă (lexicon nina cassian, gaierud)

bendă de gors lane lane

maraoţii

licurat au zercă mare

stroholojina bosfroholojit mi-ai

apa în lanţuri să se tragă morala!

pangă crepitură pe-o voşcă multembilara

nerucoave atâtea tofărit n-a

sugic cam și neînstrufat

în fine brozul de vremină își ia bârzul

printre volinci și poroșic cărbosul fic se odihnește

se rumestise cu brezină în milunul rozilor

și hurbălea ca un sfiric în sadul său roslit

tot mitigând în căutarea unui nens

cărbosul fic cu garzi adlaci

își tîninde arippariile spre urecuri ciniate

și în robzull său siga sloboz

interpretare în limba română

*cântecul călătorilor*

#cyberpoem în limba spargă (lexicon nina cassian, adăugit)

cântec de călător lin lin

călătorii

au luminat marea

mi-au dezvăluit taina

apei în lanțuri ce se trage ca o morală

pe o crăpătură luminată mult

atâtea nereușite nu s-au întâmplat

cam timid și neînstruţat*

în fine zborul de vremuri își ia elanul

printre slobozi și poroși cârnaţii iuţi se odihnesc

s-au rumenit cu drezina în lumina dimineții

și hămălesc ca un şferic* în dansul său neumblat

tot căutând un sens

câlbaşul* mai* cu gânduri adânci

își întinde aripile spre ceruri necunoscute

și în zborul său găsește libertatea

*câlbaş/ călbaș, călbași, s.m. – (reg.; gastr.) Cârnat făcut din măruntaie de porc amestecat cu orez; caltaboș, cartaboș.

* mai, maiuri, s. n. (Reg.) Ficat.

©Ioan Muntean, 2024

Limba spargă este o limbă indo-europeană din grupul italic, și din subgrupul limbilor romanice de est, creată de poeta Nina Cassian. Aceasta este o limbă similară cu limba română în care o parte din substantive, verbe și adjective sunt înlocuite cu cuvinte inventate de poetă.

Într-un interviu, Nina Cassian a afirmat despre acest subiect următoarele:

Limba „spargă” am inventat-o în 1946 (am pomenit doar de avangardismul meu, de propensiunea mea structurală spre „joc”). Ion Barbu mi-a interzis să includ acele „exerciții” în volumul meu de debut. Mult mai târziu le-am publicat în volumele Loto-Poeme (1972), în Jocuri de vacanță (1983), însumând până la ora asta, circa o duzină de „sparguri”, ba pe unul l-am tradus și în „sparga” engleză...

(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment) sau (alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)

#cyberpoem în spargă (lexicon nina cassian, gaierud)

cinere felitul

trinele să-i fie fetelite

dagul îşi astrige gorsul

imprecaţie

melidena noafe sub zurnuie îmi

buturează de iţea ce câmpul în

vremină de zborul fine în

vereagul sub magăre jos

pe câmpul ce ițea de buturează

gorsul își așterne visurile la soare

jos sub magăre vereagul își găsește locul

și împreună în tăcere așteaptă răsăritul

lane lane în ritmul pașilor liniștiți

maraoții cu ferinda și gorinda lor

în lanțuri apa se trage curgând spre viitor

și morala se scrie în inima pământului

interpretare în limba română

*balada călătorului*

#cyberpoem în limba spargă (lexicon nina cassian adăugit)

cenușa viselor

trandafirii să le fie fetelor

pumnalul își ascute călătorul

blestem

melodia mea sub pălărie îmi șuieră

se împletește de ițele ce câmpul

în timpul de zborul sfârșit

jos sub măgăruș locul își găsește

pe câmpul ce ițea de buturugi

călătorul își așterne visurile la soare

jos sub măgăruș locul își găsește

și împreună în tăcere așteaptă răsăritul

lin lin în ritmul pașilor liniștiți

călătorii cu ferigile și laurii lor

în lanțuri de apa se trag curgând spre viitor

și morala se scrie în inima pământului

©Ioan Muntean, 2024

Limba spargă este o limbă indo-europeană din grupul italic, și din subgrupul limbilor romanice de est, creată de poeta Nina Cassian. Aceasta este o limbă similară cu limba română în care o parte din substantive, verbe și adjective sunt înlocuite cu cuvinte inventate de poetă.

Într-un interviu, Nina Cassian a afirmat despre acest subiect următoarele:

Limba „spargă” am inventat-o în 1946 (am pomenit doar de avangardismul meu, de propensiunea mea structurală spre „joc”). Ion Barbu mi-a interzis să includ acele „exerciții” în volumul meu de debut. Mult mai târziu le-am publicat în volumele Loto-Poeme (1972), în Jocuri de vacanță (1983), însumând până la ora asta, circa o duzină de „sparguri”, ba pe unul l-am tradus și în „sparga” engleză...

(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment) sau (alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)

#cyberpoem în spargă (lexicon nina cassian, gaierud)

şampă arbazină de-atâta

vlara şi căţie din

belifari cei mai din

telehuns în astrichie și vit

beliferi două sute

alibave și veli când pe era

vendă craia făligată-i

mult foarte făligată

custulița privește spre zările albastre

custă nață pământul ei îi șoptește

sâmbinică sâmbineață timpul se oprește

și cinere felitul își așteaptă trinele

în piața mare zercă licurând

beliferi și belifori dansul încep

ghiularii nepoți cu fierul lor modelând

păsările de joare în zbor se înalță

interpretare în limba română

*elegia consânzenelor*

#cyberpoem în limba spargă (lexicon nina cassian, adăugit)

atât de multă tristețe în aer

din pământ și cer

cei mai nobili dintre noi

în stele și viață

două sute de eroi

când erau vremuri de glorie și măreție

regina își împletește coroana

foarte mult împletită

domniţa privește spre zările albastre

pământul ei îi șoptește

dimineața timpul se oprește

și cenușa așteaptă trandafirii

în piața mare lumina licurând

feţi-frumoşi încep dansul

nepoții fierarilor modelând

păsările de zori ce se înalță în zbor

©Ioan Muntean, 2024

Limba spargă este o limbă indo-europeană din grupul italic, și din subgrupul limbilor romanice de est, creată de poeta Nina Cassian. Aceasta este o limbă similară cu limba română în care o parte din substantive, verbe și adjective sunt înlocuite cu cuvinte inventate de poetă.

Într-un interviu, Nina Cassian a afirmat despre acest subiect următoarele:

Limba „spargă” am inventat-o în 1946 (am pomenit doar de avangardismul meu, de propensiunea mea structurală spre „joc”). Ion Barbu mi-a interzis să includ acele „exerciții” în volumul meu de debut. Mult mai târziu le-am publicat în volumele Loto-Poeme (1972), în Jocuri de vacanță (1983), însumând până la ora asta, circa o duzină de „sparguri”, ba pe unul l-am tradus și în „sparga” engleză...

(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment) sau (alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)

#cyberpoem în spargă (lexicon nina cassian, gaierud)

. 

cozimiream şaită de gopaşi pe

clăuns m-a golful feric cu care

gorinda ferinda goriana ferioana

zitată flaniţa s-a cu

naţă custă custuliţă

stena tumnărie azi mai pare

ghioală zumbăreala trează încă

goitat sâmbineaţă de

.

sub cerul ce se deschide ca o carte

chilnicul margă își găsește răspunsul

e groază – ecoul se rostogolește în depărtare

și gânditorul de benzi își urmează calea

. 

în șoapta vântului se aud promisiuni

de zile mai bune și de drumuri noi

gorsul cu sabia sa scrie în praf

povești de curaj pentru cei ce vor urma

. 

interpretare în limba română

străbătând potecile

#cyberpoem în limba spargă (lexicon nina cassian, adăugit)

. 

pe potecă am mers

fericitul ocean m-a îmbrățișat

cu frumusețe delicatețe energie și vitalitate

cuvântul a fost rostit

cu naționalitatee costumumlui tradițional

astăzi muntele pare mai misterios

zgomotul treaz al vieții

încă se trezește la răsărit

. 

sub cerul care se deschide ca o carte

marginea tăcută își găsește răspunsul

gra – ecoul se rostogolește în depărtare

și călătorul de pe potecă își urmează calea

. 

în șoapta vântului se aud promisiuni

de zile mai bune și de drumuri noi

gânditorul cu pana sa scrie pe plajă

zicători motivaţionale pentru futurişti

©Ioan Muntean, 2024

Limba spargă este o limbă indo-europeană din grupul italic, și din subgrupul limbilor romanice de est, creată de poeta Nina Cassian. Aceasta este o limbă similară cu limba română în care o parte din substantive, verbe și adjective sunt înlocuite cu cuvinte inventate de poetă.

Într-un interviu, Nina Cassian a afirmat despre acest subiect următoarele:

Limba „spargă” am inventat-o în 1946 (am pomenit doar de avangardismul meu, de propensiunea mea structurală spre „joc”). Ion Barbu mi-a interzis să includ acele „exerciții” în volumul meu de debut. Mult mai târziu le-am publicat în volumele Loto-Poeme (1972), în Jocuri de vacanță (1983), însumând până la ora asta, circa o duzină de „sparguri”, ba pe unul l-am tradus și în „sparga” engleză...

(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment) sau (alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)