Am gura înecată-n sete,
Mi-s buzele chemări uscate,
Izvor de ape îngheţate ,...
Îmi picură, din ochi, secrete.
Un nume tremură în mine,
Încărunțind eterna taină,
Doar inima, tăcută iarnă,
Ascunde, alb, un dor de tine.
Pisează-mi munţii mărunţele,
Topeşte tot în ape-adânci,
Și negrul colților de stânci,
Se va pleca iubirii mele.
Mă uit să văd ce mi-a rămas din mine,
Că mult a fost, dar mult s-a prăpădit,
Doar ochii mei, pe cerul pocăit, ...
Îi țin închiși, înlăcrimați de tine,
Cu palmele îmi țin privirea strânsă,
Mă dor, bătătorite de durere,
Dar nu te las, mi-e dorul in putere,
Să pieri în nori, într-o cădere plânsă.
Îmi dârdâie de teamă necuprinsul,
Când mă cuprinde-n noapte îndoiala,
Iar din clepsidră s-a topit cerneala,
Și-ngenunchează-n mine, neînvinsul.
Așteaptă,-n poartă, mâna-mi de plebeu,
Azi, dă-mi din tine doar o vie clipă,
O brăzdă de pământ în mine țipă,
Să mă audă-n moarte Dumnezeu
Cu ochii stai plecată și cuminte,
Eu voi simți de tu ai să mă chemi,
Îngrop eternul iernii-n alte vremi
Și-oi evada din negrul de morminte.
Învinsa vamă
Mă rog de tine să mă lași,
Cu corpul tău să mă-ncălzesc,
Sunt un creeat Dumnezeiesc,...
Ce face-n tine primii pași.
Mai lasă-mi mâna mea păgână,
Virgină-ntinsă dintr-un vis,
din așteptatul lui aprins,
Să sting-a timpului furtună.
Și gura să-ți sărut avar,
Să-ți las pe buze nemurirea,
Iar tu să-mi dai împărtășirea,
Pe feciorelnicul altar.
Cu-albastrul cerului în doi,
Să ne iubim iar fără teamă,
Să trecem muritoarea vamă,
Ce o purtam străini în noi.
În patul nopții corpu-mi las,
Sub pleoape somnul îi astern,
Sunt gând, sunt liberul etern,...
Sunt și Albastru și Atlas.
Și hoinărind mă las flămând,
În cercul falsului destin,
Am să-mi găsesc tăcutul chin,
Ce urlă-n dorul meu vibrând.
Pot universul să-l refac,
Am gândul veșnic suveran,
Pot fi un rege sau golan
Sau ruga nobilă în frac.
Am să-mi creez altă cărare,
Spre mâna ta uitată-ntinsă,
Din rătăcirea mea respinsă,
Să-ți fiu răspunsul la-ntrebare.
Pe cerul tău monocolor,
Ce gheața sării-i dă culoare,
Fac curcubeie din răbdare,
Și-n împăcare-aştern covor.
În șoaptă intru-n corpul greu,
Și ochii mi-i trezesc din umbră,
Cer mâinii mele să te-ajungă
Să te aducă-n versul meu.
-->