Sângele-l iau în mâini,
Cernindu-i plasma pură,
Sub umbra de măslini,...
S-o bea uscata-ţi gură.
Să simţi atunci prin vene,
Şoptind un foc mocnit,
Şi pe-ale tale gene
Va arde-un infinit.
Să nu mai plângi pe visuri,
În nopţi încercănate,
Pe boltă nu-s apusuri,
Nici zori însângerate.
Sus nu vor cade frunze
În sunet de aramă,
Nici iernile confuze,
De muritoare teamă.
Aici în pacea albastră,
Îţi fac casă din nori,
Tu, chip de Cleopatră,
Să-mi fii apus şi zori.
Comentarii
Frumoase versuri!Am lecturat cu plăcere.Felicitări!