În patul nopții corpu-mi las,
Sub pleoape somnul îi astern,
Sunt gând, sunt liberul etern,...
Sunt și Albastru și Atlas.
Și hoinărind mă las flămând,
În cercul falsului destin,
Am să-mi găsesc tăcutul chin,
Ce urlă-n dorul meu vibrând.
Pot universul să-l refac,
Am gândul veșnic suveran,
Pot fi un rege sau golan
Sau ruga nobilă în frac.
Am să-mi creez altă cărare,
Spre mâna ta uitată-ntinsă,
Din rătăcirea mea respinsă,
Să-ți fiu răspunsul la-ntrebare.
Pe cerul tău monocolor,
Ce gheața sării-i dă culoare,
Fac curcubeie din răbdare,
Și-n împăcare-aştern covor.
În șoaptă intru-n corpul greu,
Și ochii mi-i trezesc din umbră,
Cer mâinii mele să te-ajungă
Să te aducă-n versul meu.
-->
Comentarii
Versuri cu o mare încărcătură sufletească, felicitări!
Versuri pline de vibratii, profunde cu metafore bine conturate...Felicitări!