Învinsa vamă
Mă rog de tine să mă lași,
 Cu corpul tău să mă-ncălzesc,
 Sunt un creeat Dumnezeiesc,...
 Ce face-n tine primii pași.
Mai lasă-mi mâna mea păgână,
Virgină-ntinsă dintr-un vis,
 din așteptatul lui aprins,
 Să sting-a timpului furtună.
Și gura să-ți sărut avar,
 Să-ți las pe buze nemurirea,
 Iar tu să-mi dai împărtășirea,
 Pe feciorelnicul altar.
Cu-albastrul cerului în doi,
 Să ne iubim iar fără teamă,
Să trecem muritoarea vamă,
Ce o purtam străini în noi.

Comentarii
o poezie de factura usor romantica, cu iz filosofic, vers simetric, autorul pastreaza rima si da poeziei o aroma de mister ce ne trimite cu gandul la serile tarzii, la gura sobei, la un vin fiert sorbit in doi