Colierul iernii

Fulgii de nea dansează şi se unduiesc,

I-am aşteptat , acum nu mai tânjesc,

După muzica pe care o şueră vântul,

Bat cu piciorul şi răscolesc omătul.

Privesc pe geam ştiu deznodământul.

Îmi place când ninge să număr fulgii,

Să beau un ceai,să mănânc covrigii.

Ador aerul tare care mă colorează,

Este deja întuneric tare la amiază.

Vântul bate la geam, mă atenţionează.

Iubesc zăpada, îmi pregătesc cizmele,

Strănut mi-am pregătit şi batistele,

Fulg după fulg zăpada  repede creşte,

De copilăria frumoasă îmi aminteşte,

Omul de zăpadă mă îmbulgăreşte.

O geană de lumină despică bezna,

Deschid geamul fulgii dau buzna,

Unul aleargă spre mine ştrengăreşte,

Altul dansează, tare mă ameţeşte,

Ultimului îi zâmbesc şi îmi zâmbeşte.

Voi fi un fulg de nea în a ta geană,

Când vei clipi doar tu ştii ce înseamnă.

Simt tăcerea ninsorii, adulmec aerul,

Frigul năpraznic îmi dăruieşte colierul,

Diamante albe, îngheţate acoperă cerul.

Sonet

Stai ascuns mereu l-a mine în suflet

Ce ai luat  când ai plecat de la mine,

Poate o lacrimă şi-un zâmbet de bine,

Inimile cântă în taină acum într-un duet.

Răsfaţată iubirea vrea să mă aline,

Doar stelele  în a lor minunat balet,

Fac în inimile nostre un tandru duet.

Suspin şi nu mă pot deloc abţine.

Tot ce sunt, am crescut numai din tine,

Gânduri de taină ce îşi iau zborul,

Timpuri trecute, rămase acum puţine.

Iubirea nu se împarte, şi nici dorul,

A nostră este ea, totul ni se cuvine,

Minuni de altă data, le ştie doar cerul.

Doamne!

Privesc şi lucrez mereu multe icoane,
Ascult tăcerea din ochii tăi Doamne,
Doar Tu ştii când pe mine mă doare,
Primesc numai de la tine milă mare,

Nimic în viaţa asta nu este la întâmplare.

Au fost zile când am urlat de durere,
Dispare totul sub a ta caldă mângâiere.
Am trăit-o fără să mă revolt pe cineva,

M-am rugat şi am înţeles vrearea Ta.
Din toate am învăţat mereu ceva.

Nu am acuzat, pe alţii nu am învinovăţit,
Cu nimeni nu am avut ceva de împărţit.

Nu am căutat soluţii care sporesc suferinţa
Am ales drumul milei şi al credinţei,

Dar şi calea iubirii creştine şi a umilinţei.

Porunca Ta este puterea pe care o primesc,

Aşa am reuşit în viaţa asta să mai trăiesc.
Din ce primesc dau şi altora care suferă,

Dar şi celor care câteodată rău mă supără,
Sunt mulţi care mai rău ca mine îndură.

Eu vreau să-i arăt cum în mine iubirea creşte
Doamne eu nu judec pe cel care mă răneşte,

De frică, de durere, din ură sau bună ştiinţă,
Poate din cea mai grea şi dureroasă neputinţă

Sau din cea mai gravă lipsă de conştiinţă.

Tu eşti judecătorul, te rog să-l binecuvântezi,
Pe mine şi pe el cu iubire să ne îmbrăţişezi.
Să mergem cu toţii la Biserică ca să ne mângâie,
Păcatele să le cureţe prin sfânta Spovedanie
Să ne întărească în har prin Împărtășanie.
 

Fulgii de nea

Dă – mi mâna să păşim amândoi,

Fulgii de nea veseli ning peste noi.

Gerul deseneză pictură minunată,

Prin tainice simţiri  de noi luminată.

Fulg după fulg ne mângâie chipul,

Nu mai vedem cum se împrăştie timpul,

Zăpada iubirii noastre să vină peste noi,

În seri fermecate ştiute de amândoi.

Luminate de zâmbetul iubirii nostre,

Stelele ard tăcute în nopţile albastre.

Se aude un murmur de calde şoapte,

Privesc sclipirea ochilor în noapte.

Dă-mi mâna în prima nostră iarnă,

Cerul peste noi fulgii de nea să cearnă.

Ninge, ninge cu ale nostre dragi trări,

Zăpada iubirii ne-a nins cu amintiri.

Hoţ de vise

Ia-mă de mână şi priveşte-mă în ochi,
Citeşte în ei gândurile mele perechi.
Doar tu poţi să înţelegi bine povesta lor,
Am ţinut bine totul închis cu un zăvor.

Îmi place să zâmbesc nu din complezenţă,
Dăruiesc celui care ştie ce înseamnă căinţă.
Îţi spun ,iubesc copilaria de pe chipul tău,
În jur se îndepărtau răii când te priveau.

Ia-mă de mână să pot merge mai departe,
Să mă cerţi când nu ştiu bine împarte.
Îmi vei şterge lacrimile care mă vor strânge,
Îmi vei deschide ochii şi voi învinge.

Paşii mei sunt mici şi calcă cu atenţie,
Sunt şi eu un copil, a ta curată creaţie,
Îmi spui ceva frumos cu privirea sclipind,

Îmi furi visele ca un hoţ zâmbind.

Ia-mă de mână , eu te voi ajuta pe tine,
Iubirea ta mi-a adus multă vlagă în mine.
Nu l-am vazut pe hoţ venind în zori,
Dar am găsit în camera mea multe flori

Din vacanţă

Aici, printre brazi este multă zăpadă,
Pe pârtia de sky am căzut toţi grămadă,
Gerul colorează nasul şi nu se opreşte,
Ochii sunt veseli şi totul străluceşte.

La amiză fulgii poznaşi încep să vină iară,
Lumini pe pârtie se aprind mereu spre seară,
Geamurile sunt pline de multe flori îngheţate,
Gerul, munţi de zăpadă repede mai împarte.

Dar... pe mine altceva mult mă încântă,
Voioşia celor care pe patine frumos cântă.
Cineva mă priveşte insistent şi puţin uimit,
Îl chem pe patinuar şi-i spun bun venit.

O sanie fuge prin gerul atât de năprasnic,
Vinul cu scorţişoară fierbe acum în ibric.
Afară văd un domn mare, frumos lucind,
Omul de zăpadă mă salută voios zâmbind.

Printre munţi nu mai bate acum nici vântul,
A troienit zăpadă multă şi a acoperit pământul.
Alunec pe patine , ascult muzica ienii într-un glas,
Fulgii de zăpadă mă urmăresc, şireţii pas cu pas.

Bolta cerului este plină acum de multă lumină,
Gerul mare vine , aduce o noapte rece, senină.
Sania aleargă veselă prin ger şi mari troiene,
Multă zăpadă iarna asta peste noi mai cerne.

LA MULŢI ANI!

Anul care vine cu bucurie spre noi aleargă,

În mână am din bradul verde o creangă,

Plină cu bucurii şi urări de multă sănătate,

Domnul cu multă iubire la toţi v-a împarte.

Vă rog să mă iertaţi dacă  v-am supărat,

Pentru voi mă voi apuca acum de cântat,

Câteva strofe dintr-un cântec foarte vechi,

Bunicul îmi spunea mereu că este străvechi.

Să fii mereu un suflet voios şi frumos,

Chipul să-ţi fie luminos şi  bucuros

Sămânţa iubirii  în tine să înflorească,

Bunul Dumnezeu să vă ocrotească!

Sufletul să-ţi fie frumos luminat,

Bucurii multe să ai de numărat,

Nu ştiu în ce limbă vei vorbi,

Domnul mereu pe oameni îi va iubi.

Să spui mulţumesc Ţie Doamne,

Dăruieşte şi celui care spune „ Mi-e foame”,

Atunci sigur eşti un om bun cu har,

Multe vei primi de la Dumnezeu în dar.

Spun acum mulţi ani în iubire să trăieşti,

Pe cei plecaţi, nu uita frumos să-i cinsteşti,

LA MULŢI ANI CU MULTĂ SĂNĂTATE!

IUBIREA MEA CU VOI O VOI ÎMPARTE!

Mai trece un an!

Sunt zile trecute dar foarte pline,

Altele vin acum sunt tot mai senine,

Multe întâmplări m-au şi întunecat,

Clipe de tristeţe care m-au vizitat,

Purtate de vaporul vieţii pe catarg.

A mai trecut un an rămân tot rebelă,

Merg prin viaţă mereu, fără umbrelă,

Vântul suflă tare şi mă mai întreabă,

De ce închid geamul în mare grabă,

Nu vreau să simt niciodată a ta gheaţă,

Râd tare! Eu am totul în a mea viaţă.

Ale mele sunt zilele şi toate nopţile,

Trăiesc în ele şi vreau să fie vesele,

Noaptea visez  stelele toate şi Luna,

Ziua alerg şi vorbesc cu toţi întruna.

Bătrânul an poartă o haină mare,largă,

Cel tânăr cu multă vlagă tot alergă.

Paharul este plin de rubinele din vin,

Răspândesc vraja iubirii, ceva divin.

Visele din bătrânul an stau în palat,

Pe multe cu iubirea  le-am îmbrăcat,

Zile acoperite bine cu o veche haină,

Altele se grăbesc să vină. Au o taină.

Visez acum şi aici. Pictez acolo şi aici.

Zile mai bune sau zile puţin mai reci,

Trec şi prin mine, prin multe destine,

Nu crede decât în credinţa din tine,

În lume o altă zi, o altă seară înstelată,

Atunci şi acum de poeţi mult cântată.

Nu judec o carte numai după copertă,

Cunoaşterea unui suflet bine este o artă.

Fiecare om are în viaţă lui o filosofie,

Nici nu renunt la ea. Îmi este dragă mie.

Visul unei nopţi divine din nou renaşte,

Dragostea curată nu mânjeşte, cucereşte.

Aşa am trăit. Spun noului an bun venit!

Ştiu că mai am multe de citit şi de cucerit,

Nu schimb coperta, schim numai câteva date,

Din paharul cu rubine, multe voi împarte.

Nopţile, zilele, visele sunt toate ale mele,

Voi trece bucuroasă în noul an alături de ele.

Aroma de iarnă

Uite zăpada îmbracă pomii dezgoliţi,
Fulg după fulg ne trezim înzăpeziţi.
Gerul năpraznic mi-a îngheţat suflarea,
Merg la întâmplare, nu mai văd cărarea.

Albul îmi place mă duce spre plăcere,
Mă lupt cu frigul şi zăpada în tăcere.
Sub un copac înzăpezit văd un om mâhnit.
Mă apropii de el şi uimită am zâmbit .

Am spus să mă iertaţi dacă am scuturat,
Creanga unui copac trist şi îngheţat.
Fulg după fulg cad mereu peste noi,
Bucuria iernii ne cuprinde pe amândoi

Totul este pustiu, nu se vede de ceaţă,
Merg atentă pe drumul plin de gheaţă.
Zăpada se aşterne în covoare suprapuse,
Bătute neîncetat de vântuile iernii aduse.

Cerul alb cu aromă dulce de decembrie,
Pe geamul meu şi-a deschis o florărie.
Cu adieri ziua şi noaptea de vânt rece,
Fulgii strălucesc când începe să se întunece.

Privesc pe geam, ascult cu plăcere jazz,
Doar stâlpul, prietenul din colţ este treaz.
O plăcere... o gură de ceai bun şi aromat,
Închid ochii şi pe Moş Ene l-am chemat.

Aş vrea să fiu Moş Crăciun

Am fost şi sunt un copil foarte cuminte,

Mă gândesc bine şi ţin eu bine minte,

Mi-am dorit să am o haină frumoasă,

Să am o sanie mare, de nouă reni trasă.

Dar cel mai mult doresc să fiu sănătoasă.

Să vă pun daruri minunate sub brad,

Când în sobă lemnele  zgomotoase ard.
Îmi doresc să fiu o dată Moş Crăciun,

Să vin în casa voastră de acest ajun.

Gerul năprasnic să-l trimit în surghiun

Iubirea mea vreau cu voi să o împart,

Să vă acopăr cu al iernii frumos brocart.

Aş vrea să vă colind pe toţi cu mult drag,

Cu un sac de bucurii să trec al vostru prag

Stelele cerului să vi le dăruiesc într-un şirag.

Am sacul mare, de multe alte bucurii plin,

Pe cel bolnav aş vrea să pot acum să-l alin,

Să şterg tristeţi ce s-au cioplit adânc în inimă,

Rugăciunea spusă curat orice durere suprimă,

Cu zâmbetul meu să şterg durerea şi o lacrimă.

Privesc la bradul nostru frumos şi nins ,

Mângâi scrisorile pe care mi le-ai trimis.

Acum iernile calde sunt pline de soare,

Aştept de mult răspuns la o altă scrisoare.

Ţi-am adunat în palme mulţi fulgi de nea,

Îi spun vântului ceva, îl rog frumos să stea,

Aminteşte-ţi de mine aşa cum am fost ieri,

Cu sufletul plin de multe calde primăveri.

Vorbesc cu iarna cum ştiu eu mai bine,

Ea mă întreabă acum de ce nu sunt cu tine.

Adesea cu visul iernii bine ne-am contopit,

Şi sunt mulţumită de darul acum  primit.

Eu ştiu câte ierni dragi prin noi au trecut,

Mi-ai lăsat ceva în suflet la care eu ţin mult.

Simt în mine iubirea ce mă atinge ca o adiere,

Sufletul îşi aminteşte cu drag de a ta mângâiere.

Poate atunci când tu şi eu ne-am cunoscut,

Moş Crăciun fericit cu noi bine a petrecut.

Frigul de afară e crunt, nu mai are măsură,

Nu ştie că iubirea ta este cea mai bună armură.

E timpul să ne amintim de atunci ceva frumos,

Când prin zăpadă fericiţi mergeam numai pe jos.

Aşa cum tu mereu mi-ai promis , că Moşul va veni,

De povestea noastră frumoasă şi el îşi va aminti..

PICTEZ… ÎN CUVINTE

Tu crezi că eu sunt acum abătută, tristă?

Adevarat, am în mine puţin suflet de artistă.

Îţi fac portretul  perfect cu ce am în minte,

Dar în tot ce fac sunt un suflet cuminte.

Ei hai, stai liniştit să te privesc, nu te speria,

Ştii bine că eu sunt bună, nu rea.

Sunt o femeie care pictează în vorbe ce simte,

Cateodă mă  supăr rău numai în cuvinte.

Ştii ceva, nu ştiu ce să fac, m-am răzgândit,

Nu de tot, mă mai găndesc un pic.

Caut culoarea preferată numai pentru tine,

Stiu că ţi-a plăcut când ai văzut-o la mine.

Pictez ce vreau să fiu, poate  un trandafir,

Să-mi deschid petalele şi să respir.

Stau umilă între alte multe flori,

Cu care am vorbit în cuvinte deseori.

Vreau tu să ma stropeşti cu stropi de rouă,

Să alergăm prin picuri  atunci când plouă.

Pictez o păpădie într-o margine de câmpie.

Vântul ne atinge atunci când  mai adie.

Ştii cum te pictez… un pom în a mea curte,

Când mi-e poftă să-mi dea fructe multe.

Umbra ta iubite să mă răcorească,

De privirile cuvintelor reci să mă ferească.

Tu îmi umpli cuvantul de multa bucurie,

Ştim lucruri pe care nimeni nu trebuie să le ştie.

Două cuvinte rostite mi-au fost de mult ajutor,

Am fost doar noi de mână împotriva tuturor.

Poveştile iernii

Cerul zâmbeşte tare albastru şi rece

Iarna împrăştie fluturi albi de zăpadă

Cineva alunecă mai are puţini să cadă.

O sanie gălăgiosă pe lângă mine trece,

Ninge frumos, începe să se întunece.

Fulgii, steluţe mii de argint dansează,

Se rotesc în aer şi fac multe piruete,

Brazii au pe ei ale iernii albe salopete,

Până la primăvară e mult,le păstrează.

Doar Luna priveşte totul şi este trează.

Vântule numai tu împânzeşti văzduhul,

Fulgii se agaţă de tine şi departe zboară,

Pe pământ îşi dau mâna repede şi coboară,

Mai sunt câteva zile şi trece iarăşi anul.

Vine anul cel tânar şi pleacă bătrânul.

Privesc casa acoperită de fulgi de zăpadă,

Crengile albesc ca pletele unui bătrân ,

Văntul revine, îngheaţă totul ca un suveran

Ninsoarea nu se opreşte, continuă să cadă,

Aduceri aminte vin peste mine deodată.

În liniştea albă un basm de Fraţii Grimm,

Cică într-o iarnă, pe când zăpada cădea…

Aşa începe povestea iernii, a ta şi a mea

Este minunată şi trebuie toţi să o citim.

Aş vrea numai în poveşti veşnic să trăim.

Ninge ca în basme, frumos fără oprire,

Fulgii plutesc tăcuţi peste covorul ienii,

Pe tine iarnă dragă te iubesc toţii copiii.

Mă bucur am mai făcut o mare cucerire,

Nepoţica  mea ascultă basmul în tăcere.

 Nicoleta Mija