PICTEZ… ÎN CUVINTE
Tu crezi că eu sunt acum abătută, tristă?
Adevarat, am în mine puţin suflet de artistă.
Îţi fac portretul perfect cu ce am în minte,
Dar în tot ce fac sunt un suflet cuminte.
Ei hai, stai liniştit să te privesc, nu te speria,
Ştii bine că eu sunt bună, nu rea.
Sunt o femeie care pictează în vorbe ce simte,
Cateodă mă supăr rău numai în cuvinte.
Ştii ceva, nu ştiu ce să fac, m-am răzgândit,
Nu de tot, mă mai găndesc un pic.
Caut culoarea preferată numai pentru tine,
Stiu că ţi-a plăcut când ai văzut-o la mine.
Pictez ce vreau să fiu, poate un trandafir,
Să-mi deschid petalele şi să respir.
Stau umilă între alte multe flori,
Cu care am vorbit în cuvinte deseori.
Vreau tu să ma stropeşti cu stropi de rouă,
Să alergăm prin picuri atunci când plouă.
Pictez o păpădie într-o margine de câmpie.
Vântul ne atinge atunci când mai adie.
Ştii cum te pictez… un pom în a mea curte,
Când mi-e poftă să-mi dea fructe multe.
Umbra ta iubite să mă răcorească,
De privirile cuvintelor reci să mă ferească.
Tu îmi umpli cuvantul de multa bucurie,
Ştim lucruri pe care nimeni nu trebuie să le ştie.
Două cuvinte rostite mi-au fost de mult ajutor,
Am fost doar noi de mână împotriva tuturor.
-->
Comentarii