10. (cyberpoeme, cyberproze)
~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~
Orbita senzorială a spiritului uman – ciclul anual suprarealist
noiembrie: II. poeme în vers alb 10 Ciclul Esențelor de Tei și Rugi Gorjene)
miezul structural
brândușele din noroi și ozonul de pe axă
am ajuns la capătul coborârii
la structura de metal și noroi a lunii
la marginea orașului
în curțile unde se pregătește garnița de iarnă
cizmele de cauciuc strivesc
ultimele flori sălbatice:
brândușele de toamnă
strivite în noroiul de la garniță
mirosul lor discret
fin
dar adânc pământos
se amestecă cu grăsimea caldă
sarea și unsoarea de pe haturi
bătând realismul dur al gospodăriei e solul fertil al gorjului
iar la capătul axei
ridicându-se vertical spre nori
coloana infinitului înfruntă burnița de noiembrie
pe modulele sale de fontă și alamă
unde metalul ud emana un iz aspru
înflorește iasomia de iarnă
prosperă pe metalul rece al coloanei
este ozonul de zinc
mirosul pur
dulce-înghețat al florii timpurii
ce înfruntă rugina și gheața
direct pe structura brâncușiană
respirăm acest aer tăios
metalic
și simțim cum toate celelalte straturi –
trandafirul ars
iodul din parc
teiul din dulapuri
au fost doar trepte
către această esență purificată de miazănoapte
aici pe linia zero a coloanei
iasomia se contopește cu zincul
nu mai există textură vegetală
ci doar geometrie sacră
universul își ține respirația pe această axă infinită
lăsând florile de piatră și metal
să deseneze în întuneric
singura cale de a învăța că
prin intermediul miresmelor purificate
suntem
în sfârșit
acasă în inima gorjului contemporan
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii