Sonet

Sonet

Stai ascuns mereu l-a mine în suflet

Ce ai luat  când ai plecat de la mine,

Poate o lacrimă şi-un zâmbet de bine,

Inimile cântă în taină acum într-un duet.

Răsfaţată iubirea vrea să mă aline,

Doar stelele  în a lor minunat balet,

Fac în inimile nostre un tandru duet.

Suspin şi nu mă pot deloc abţine.

Tot ce sunt, am crescut numai din tine,

Gânduri de taină ce îşi iau zborul,

Timpuri trecute, rămase acum puţine.

Iubirea nu se împarte, şi nici dorul,

A nostră este ea, totul ni se cuvine,

Minuni de altă data, le ştie doar cerul.

 

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 2 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 2 minute
AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Corabia deşertului în urcuşul ascezei – epilog
Acum 46 minute
AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean imperiul purpurei sub brumă (cybersonet MLXXXVII)
Acum 47 minute
Mai Mult…
-->